MILJKOVIĆ v. SERBIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MILJKOVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2013)
DECIZIE DE DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE: nr. 47072/08 și 57009/08 Radomir MILJKOVI împotrivă Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 12 noiembrie 2013 în calitate de Cameră compusă din: Guido Raimondi, președinte, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, Egidijus Kūris, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, Având în vedere cererile depuse la 22 septembrie 2008 și, respectiv, 5 noiembrie 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazurilor, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: Cazul a apărut în două cereri împotriva Republicii Serbie, ambele depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național sârb, dl Radomir Miljković, care s-a născut în 1952 și a trăit în Kraljevo. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna D. Todorović, avocat practicant la Kraljevo. La 29 mai 2012, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a murit la 30 martie 2009. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Carić. Reclamantul s-a plâns de faptul că Statul pârât nu a aplicat pe deplin hotărârile finale ale instanței din 7 februarie 2005 și 12 iulie 2005, exprimate în favoarea sa împotriva unei societăți deținute de stat. La 26 decembrie 2011 și 7 martie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la aceste cereri împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 5,500 euro (5 mii cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în moneda internă la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile, de asemenea, au convenit că, în termen de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, sumele acordate în hotărârile interne adoptate de Curtea Municipală (Opštinski sud ) la Kraljevo la 12 iulie și 7 februarie 2005 (cazuri interne nr. IP. 752/04 și IP. 203/01) mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza acestor decizii, plus costurile procedurii interne de aplicare, aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazului. La 29 mai 2012, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că, în cadrul procedurii de moștenire, dl Momčilo Miljković, fratele reclamantului, a fost declarat singurul moștenitor al reclamantului la 5 august 2009 și la 24 mai 2012 în ceea ce privește cererile care rezultă din deciziile interne finale. În plus, reprezentantul reclamantului a prezentat noi declarații semnate de fratele reclamantului și din 26 decembrie 2011. În urma, reprezentantul reclamantului a furnizat Curții un drept de avocat semnat de moștenitorul reclamantului. Având în vedere că aceasta și jurisprudența Curții (a se vedea, de exemplu, Deweer c. Belgia , 27 februarie 1980, §§ 37-38, Serie A nr. 35; și La 9 octombrie 2012, Kovačić și alții v. Slovenia [GC], nos. 44574/98, 45133/98 și 48316/99, §§ 189-192, 3 octombrie 2008), Curtea a hotărât că dl Momčilo Miljković, în calitate de moștenitor legal al reclamantului în temeiul dreptului național, a avut loc în locul reclamantului. La 13 septembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că a fost de acord cu declarația semnată anterior în acest caz. HOTĂRÂREA Curții consideră că, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie însoțite, având în vedere situația lor de fapt și juridică similară. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stanley Naismith Guido Raimondi Președintele grefierului