MILJKOVIĆ v. SERBIA

DECIZIE DE DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE: nr. 47072/08 și 57009/08 Radomir MILJKOVI împotrivă Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 12 noiembrie 2013 în calitate de Cameră compusă din: Guido Raimondi, președinte, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, Egidijus Kūris, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, Având în vedere cererile depuse la 22 septembrie 2008 și, respectiv, 5 noiembrie 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazurilor, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: Cazul a apărut în două cereri împotriva Republicii Serbie, ambele depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național sârb, dl Radomir Miljković, care s-a născut în 1952 și a trăit în Kraljevo. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna D. Todorović, avocat practicant la Kraljevo. La 29 mai 2012, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a murit la 30 martie 2009. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Carić. Reclamantul s-a plâns de faptul că Statul pârât nu a aplicat pe deplin hotărârile finale ale instanței din 7 februarie 2005 și 12 iulie 2005, exprimate în favoarea sa împotriva unei societăți deținute de stat. La 26 decembrie 2011 și 7 martie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă reclamație împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la aceste cereri împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 5,500 euro (5 mii cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în moneda internă la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Părțile, de asemenea, au convenit că, în termen de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, sumele acordate în hotărârile interne adoptate de Curtea Municipală (Opštinski sud ) la Kraljevo la 12 iulie și 7 februarie 2005 (cazuri interne nr. IP. 752/04 și IP. 203/01) mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza acestor decizii, plus costurile procedurii interne de aplicare, aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazului. La 29 mai 2012, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că, în cadrul procedurii de moștenire, dl Momčilo Miljković, fratele reclamantului, a fost declarat singurul moștenitor al reclamantului la 5 august 2009 și la 24 mai 2012 în ceea ce privește cererile care rezultă din deciziile interne finale. În plus, reprezentantul reclamantului a prezentat noi declarații semnate de fratele reclamantului și din 26 decembrie 2011. În urma, reprezentantul reclamantului a furnizat Curții un drept de avocat semnat de moștenitorul reclamantului. Având în vedere că aceasta și jurisprudența Curții (a se vedea, de exemplu, Deweer c. Belgia , 27 februarie 1980, §§ 37-38, Serie A nr. 35; și La 9 octombrie 2012, Kovačić și alții v. Slovenia [GC], nos. 44574/98, 45133/98 și 48316/99, §§ 189-192, 3 octombrie 2008), Curtea a hotărât că dl Momčilo Miljković, în calitate de moștenitor legal al reclamantului în temeiul dreptului național, a avut loc în locul reclamantului. La 13 septembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că a fost de acord cu declarația semnată anterior în acest caz. HOTĂRÂREA Curții consideră că, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie însoțite, având în vedere situația lor de fapt și juridică similară. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stanley Naismith Guido Raimondi Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Applications nos. 47072/08 and 57009/08

Radomir MILJKOVIĆ against Serbia

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 12

November 2013 as a Chamber composed of:

Guido Raimondi,

President,

Peer Lorenzen,

Dragoljub Popović,

Nebojša Vučinić,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

Egidijus Kūris,

judges,

and Stanley Naismith,

Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on 22 September 2008 and 5 November 2008 respectively,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The case originated in two applications against the Republic of Serbia both lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Serbian national, Mr Radomir Miljković, (“the applicant”), who was born in 1952 and lived in Kraljevo. He was represented before the Court by Ms D. Todorović, a lawyer practising in Kraljevo. On 29 May 2012 the applicant’s representative informed the Court that the applicant had died on 30 March 2009.

The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

S.

Carić.

The applicant complained about the respondent State’s failure to fully enforce final court decisions of 7 February 2005 and 12 July 2005, rendered in his favour against a State-owned company.

On 26 December 2011 and 7 March 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to these applications against an undertaking by the Government to pay him 5,500 euros (five thousand five hundred euros) to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into the domestic currency at the rate applicable on the date of payment, and would be free of any taxes that may be applicable. It would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The parties, furthermore, agreed that within the said three-month period the Government would pay, from their own funds, the sums awarded in the domestic decisions adopted by the Municipal Court (

Opštinski sud

) in Kraljevo on 12 July and 7 February 2005 (domestic cases nos. IP.

752/04 and IP. 203/01) less any amounts which may have already been paid on the basis of the said decisions, plus the costs of the domestic enforcement proceedings. These payments will constitute the final resolution of the case.

On 29 May 2012 the applicant’s representative informed the Court that in the framework of inheritance proceedings Mr Momčilo Miljković, the applicant’s brother, had been declared the applicant’s sole heir on 5 August 2009 and on 24 May 2012 in respect to the claims arising from final domestic decisions. In addition, the applicant’s representative submitted new declarations signed by the applicant’s brother and dated 26 December 2011. Subsequently, the applicant’s representative provided the Court with a power of attorney signed by the applicant’s heir.

In view of that and the Court’s case-law (see, for example,

Deweer v.

Belgium

, 27 February 1980, §§ 37-38, Series A no. 35; and

Kovačić and Others v. Slovenia

[GC], nos. 44574/98, 45133/98 and 48316/99, §§ 189-192, 3 October 2008) on 9 October 2012 the Court decided that Mr

Momčilo Miljković, as the applicant’s lawful heir under national law, had standing to proceed in the applicant’s stead.

On 13 September 2013 the Government informed the Court that they agreed with the previously signed declaration in the present case.

THE LAW

The Court considers that, in accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the applications should be joined, given their similar factual and legal background.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the applications.

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Stanley Naismith

Guido Raimondi

Registrar

President