Rezoluția CM/ResDH(2013)235 Șase cauze împotriva României Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Cerere nr. Hotărârea finală la 33065/03 SAMOILĂ ȘI CIONCA 04/03/2008 04/06/2008 29723/03 LAPUSAN 03/06/2008 03/09/2008 42084/02 VITAN 25/03/2008 01/12/2008 33078/03 BOLOȘ 12/01/2010 12/04/2010 20899/03 G.C. 20/12/2011 04/06/2012 10473/05 CATANĂ 29/01/2013 29/04/2013 (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 20 noiembrie 2013 la cea de-a 1185-a ședință a Deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri și încălcările stabilite; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; după examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârile, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)908, având în vedere că toate măsurile individuale au fost adoptate; Având în vedere faptul că măsurile generale referitoare la încălcarea articolului 5 § § 3 și 4, art. 6 § 2 și art. 8 au fost adoptate și că aspectele referitoare la încălcarea articolului 3 sunt examinate în prezent în cadrul supravegherii executării grupului de cazuri Bragadireanu v. România (decizia din 6 decembrie 2007); DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestora. Raportul de acțiune 6 cauze privind în principal lipsa garanțiilor judiciare în contextul deținerii în reținere și nerespectul presupunerii de inocenție 33065/03 Samoilă și Cionca, hotărârea 04/03/2008, finală la 04/06/2008 29723/03 Lapusan, hotărârea din 03/06/2008, finală la 03/09/2008 42084/02 Vitan, hotărârea din 25/03/2008, finală la 01/12/2008 33078/03 Boloș, hotărâre din 12/01/2010, finală la 12/04/2010 20899/03 G.C.P., hotărâre din 20/12/2011, finală la 04/06/2012 10473/05 Catană, hotărâre din 29/01/2013, finală la 29/04/2013 Cazurile Samoilă și Cionca și Lapusan se referă la încălcarea dreptului reclamanților de a fi adus imediat la judecător după arestarea lor în februarie 2003 (violații articolului 5 § 3). Cazurile Samoilă și Cionca și Boloș se referă, de asemenea, la refuzul Curții Supreme, în 2003, de a examina apelurile reclamanților în privința punctelor de drept împotriva hotărârilor Curții de Apel privind prelungirea deținerii lor după comisionul lor de judecată, privand astfel reclamanții de posibilitatea de a verifica legalitatea deținerii lor continuă (violația articolului 5 § 4). În plus, reclamanții din Samoilă și Cionca, Lapusan, Boloș și Catană nu au fost oferite posibilitatea de a se prezenta în fața instanței în audieri care au avut loc în 2003 și 2004, ale căror rezultat au determinat dacă ar fi continuat detenția lor. Astfel, în cazul Boloș, reclamantul și avocatul său nu au participat nici la audierea de la prima instanță, nici la cea de la tribunalul de apel. În cazurile Samoilă și Cionca, Lapusan și Catană, Curtea Europeană a observat că reclamanții și avocații lor au participat la audieri în fața instanțelor de primă instanță, dar a considerat că acest fapt nu a exonerat statul din obligația de a se asigura că și reclamanții au participat în persoană (sau au fost reprezentați) la ședința din fața instanțelor de apel pentru a garanta egalitatea de reprezentare cu procurorul public care a fost prezent la audieri și a solicitat detenția lor continuă. Reclamanții nu au beneficiat de o apărare eficientă în fața instanțelor de apel (în cazurile Samoilă și Cionca, Lapusan și Catană) sau înainte de prima instanță și instanțe de apel (în cazul Boloș), deoarece reprezentarea a fost furnizată de diferite avocați oficial desemnați la fața locului, care nu erau familiari cu dosarele de caz, nu cunoșteau clienții lor și nu au avut timp pentru a pregăti apărarea în mod corespunzător (violația articolului) 4). Cazurile Samoilă și Cionca, Vitan și G.C.P. se referă, de asemenea, la dreptul reclamanților la presunția de nevinovăție în ceea ce privește declarațiile publice ale unui ofițer de poliție comandant (în cazul Samoia și Cionca), ministrul Internului (în G.C.P. caz) și procurorii publici (în toate cazurile), referindu-se la reclamanții ca fiind vinovați, în timpul anchetelor penale împotriva acestora, între 1997 și 2003. Cazul Samoilă și Cionca se referă, de asemenea, la faptul că reclamanții au fost obligați să apară în instanță în îmbrăcămintea de închisoare pentru condamnați, în contravenție cu legea și în contravenție cu decizia Curții Constituționale din 1994, care ar putea confirma impresia publicului că reclamanții au fost vinovați (violații articolului 6 § 2). Cazul Vitan se referă, de asemenea, la interferența ilegală, de către administrația penitenciară, în 2002, cu dreptul reclamantului de a respecta corespondența sa (violația articolului 8). În sfârșit, cazul Catană se referă la încălcarea dreptului reclamantului garantat de art. 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție în închiderea poliției între octombrie 2004 și ianuarie 2005 (violație la art. 3). II. Măsuri individuale Reclamanții au fost eliberați. Curtea Europeană le-a acordat satisfacție echitabilă pentru prejudicii morale, care a fost plătită de guvern fie în termenele stabilite de Curte (în toate cazurile, exceptând cazul Vitan) fie în condițiile care nu au fost contestate de reclamant (în cazul Vitan). Reclamanții au dreptul de a solicita deschiderea procedurii în conformitate cu art. 408 În consecință, autoritățile consideră că nu este necesară nicio altă măsură. III. Măsurile generale de violare a articolului 5 § 3: Măsurile luate de autoritățile române sunt prezentate în Rezoluția Finală CM/ResDH(2011)149 adoptată în cazul Năstase-Silivestru împotriva României (amendamentul 04/100/2007). Violația articolului 5 § 4 (refuzând examinarea recursului privind punctele de drept împotriva hotărârii Curții de Apel care prelungește detenția în reținere): La 1 iulie 2003, cadrul juridic al prelungirii procedurii de detenție preventivă a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, care a fost modificată ulterior la 26 octombrie 2003 prin Ordonanța de urgență nr. 109/2003. Curtea Europeană a luat act de modificările legislative introduse prin Ordonanța de urgență nr. 109/2003, care prevăd în mod expres posibilitatea depunerii unui recurs asupra punctelor de drept împotriva unei hotărâri de prelungire a detenției în retragere după comitetul de judecată a inculpatului (art. 27 din hotărârea din cauza Boloș). În conformitate cu art. 300 §§ 3 și 4 CCP luate în conjuncție cu art. 160 § 2 CCP, astfel cum a fost modificat de Ordinul de urgență nr. 109/2003, în etapa procesului de înregistrare a cazului la instanța de judecată, măsura de detenție în așteptarea procesului este reevaluată de către judecător. Acuzatul dispune de posibilitatea de a contesta prelungirea detenției preliminare prin prezentarea unui recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii interlocutive dictate de instanța de judecată. Mai mult, în timpul procesului, în temeiul articolului 300 CCP și al articolului 160 § § 3 și al articolului 4 CCP luate coroborat cu art. 160 § 2 CCP, astfel cum a fost modificat de Ordinul de Urgență nr. 109/2003, hotărârea interlocutivă care decide prelungirea detenției în așteptarea procesului ar putea fi apelată asupra punctelor de drept de către inculpat. Dispozițiile juridice menționate anterior au fost susținute de modificările ulterioare ale Codului de Procedură Penală. În vederea dispozițiilor juridice noi aplicate, începând cu 1 iulie 2003, instanța internă a pus în aplicare această procedură și a evaluat fondurile apelurilor privind punctele de drept depuse de inculpați împotriva hotărârilor interlocutorii care hotărăsc prelungirea detenției preliminare. În plus, instanțele interne au devenit conștienți de jurisprudența Curții Europene și au aplicat în mod constant principiile stabilite în ceea ce privește drepturile protejate de art. 5 din Convenție. Curtea Europeană a observat în jurisprudența sa compatibilitatea hotărârilor interlocutorii interne care hotărăsc prelungirea detenției în așteptarea procesului cu principiile stabilite în jurisprudența sa. În acest sens, în decizia sa din 6 noiembrie 2012, renduă în cauza Ceuta c. România, nr. 1136/05, § 25, Curtea Europeană a recunoscut punerea în aplicare a amendamentelor aduse în Codul de Procedură Penală, subliniind faptul că recursul asupra punctelor de drept depuse de inculpați împotriva unei hotărâri interlocutorii care hotărăsc prelungirea deținerii în așteptarea procesului a reprezentat o garanție suplimentară pentru a verifica necesitatea măsurii preventive. De asemenea, în cazul Dumitru Constantin c. România (parteal dec.), nr. 30842/05, 27 septembrie 2011, în cazul în care reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că nu a putut depune un recurs asupra punctelor de drept împotriva a două hotărâri interlocutorii din 2004 în prelungirea deținerii anterioare, Curtea a constatat că această plângere nu a divulgat nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Revenind la concluziile Curții Europene în aceste cazuri, se pare că deficiențele legislative identificate în hotărârile Curții Europene în cazurile de Boloș și Samoilă și Cionca au fost depășite de măsuri legislative și nu pun la îndoială cadrul juridic existent. În consecință, autoritățile concluzionează că legislația penală în vigoare în prezent și practica actuală a instanțelor interne corespund cerințelor stabilite de jurisprudența Curții Europene. Prin urmare, orice încălcare suplimentară a articolului 5 § 4 din convenție este împiedicată să intervenă. Violația articolului 5 § 4 (neatenție la audieri în prima instanță și instanțe de apel): În ceea ce privește etapa de anchetă penală a procedurilor , în cazul Lapusan, Curtea a luat act de modificarea Codului de Procedură Penală introdusă prin Legea nr. 281/2003, în sensul că prezența inculpatului în fața instanței care se ocupă de recursul asupra punctelor de drept împotriva hotărârii interioare de prorogare a detenției la încarcerare a devenit obligatorie. În conformitate cu art. 140 § 3 CCP, recursul asupra punctelor de drept ar putea fi judecat în absența inculpatului, atunci când acesta din urmă este spitalizat și el nu ar putea fi transportat la sediul instanței, din cauza statului său de sănătate sau din alte motive care împiedică transferul său. Ca garanție compensarea absenței inculpatului, art. 140 § 3 CCP prevede, de asemenea, că recursul asupra punctelor de drept ar fi judecat numai în prezența avocatului acuzat care este autorizat să prezinte observații la dosarul. Legea nr. 356/2006 a modificat dispozițiile articolului 140 § 3 CCP prin limitarea situațiilor în care un recurs asupra punctelor de drept interzis împotriva unei decizii interioare care ordonă prelungirea detenției la înaintare ar putea fi judecat în absența inculpatului, referindu-se la forța majoră și la un stat de necesitate. Norme procedurale similare au fost instituite de art. 159 §§ 3 și 4 CCP în măsura în care prezența inculpatului în fața instanței investite cu cererea procurorului de prelungire a detenției anterioare este vorba. În ceea ce privește procedurile de după comision pentru judecată a inculpatului, dispozițiile articolului 300 CCP care stabilește procedura de verificare a detenției anterioare înainte de prima sesiune trebuie finalizată prin art. 159 § § 3 și 4 CCP în ceea ce privește prezența inculpatului în fața instanței de judecată care decide necesitatea prelungirii detenției anterioare. art. 300 CCP impune norme similare pentru a discuta prelungirea detenției anterioare a inculpatului în timpul procesului. De asemenea, art. 300 CCP luat coroborat cu art. 385 § 3 CCP permite recursul asupra punctelor de procedură privind hotărârile interlocutive dictate cu privire la măsurile preventive care urmează să fie efectuate în absența pârâtului, atâta timp cât acesta a fost convocat legal. Prezența avocatului apărării rămâne obligatorie, în conformitate cu art. 171 CCP. Dispozițiile juridice menționate anterior au fost menținute în timpul modificărilor ulterioare aduse Codului de Procedură Penală, prin care legea în vigoare în prezent este compatibilă cu jurisprudența Curții Europene. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a hotărât că plângerile reclamanților se bazează pe art. 4, prin care aceasta din urmă a invocat faptul că autoritățile nu le-au adus în persoană în fața instanței de ultima instanță care examinează prelungirea detenției pre judecătorești, declarând că aceste plângeri nu au dezvăluit nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale (a se vedea cazul Roman v. România (dec.), nr. 4140/04, 3 aprilie 2012, și cazul Totolici c. România (parteal dec.), nr. 26576/10, 22 noiembrie 2011). În ceea ce privește practica instanțelor interne, nu s-a întâlnit nici o aplicare greșită a dispozițiilor juridice expuse anterior, deoarece o anumită perioadă de timp a trecut de la data modificărilor relevante ale legislației procedurale penale și o experiență și o conștientizare solidă a procedurii juridice și jurisprudența Curții a fost achiziționată de judecătorii care se ocupă de cazurile de prelungire sau prelungire a detenției pe durata procesului în cadrul anchetei penale, precum și în timpul procesului în fața instanței de primă instanță sau a instanței de apel. Prin urmare, orice încălcare suplimentară a articolului 5 § 4 din Convenție nu este probabil să apară în practica instanțelor interne. Încălcarea articoluluiui 6 § 2 (declarări publice ale funcționarilor de stat): La 13 aprilie 2006, a fost aprobat Ghidul pentru practici adecvate între instanțe, birourile procurorului și mass-media, prin decizia Consiliului Superior de Magistratură ( http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/21/06_2006__4846_ro.pdf ). După aceea, Ghidul a fost modificat prin Decizia nr. 542 din 5 iunie 2008. În plus, în ceea ce privește activitatea birourilor procurorului, Ordinul nr. 116/2007 al Procurorului General a fost pus în aplicare la momentul respectiv. În prezent, prin Decizia nr. 482 din 1 iunie 2012 a Consiliului Superior de Magistratură, acesta a fost adoptat un Ghidul pentru practici adecvate de cooperare între instanțe, birourile procurorilor și mass-media și un manual pentru portavoare și birourile procurorilor și structurile procurorului pentru informațiile publice și relația cu mass-media Regulile pentru ordinea interioră au fost actualizate în conformitate cu hotărârea Consiliului Superior de Magistratură. Unele structuri de răspuns din partea instanțelor și a birourilor procurorului au fost desemnate pentru a exercita funcția de relație publică și de cooperare cu mass-media. Niciun alt membru al instanțelor și a birourilor procurorului nu este autorizat să furnizeze informații în afara cadrul instituit de prezentul Ghid și Manual. Aceste documente includ principiile care trebuie respectate de structurile care răspund de la instanțele și birourile procurorului în vederea respectării presunției de nevinovăție, a dreptului de a respecta viața privată și viața de familie și a imparțialității autorităților judiciare. Criteriile stabilite în Ghid și manualul se referă la unificarea practicilor privind subiectul informațiilor publice, în ceea ce privește dezvoltarea corectă a procedurii judiciare, conservarea mijloacelor de probă, evitarea presiunii exercitate de entități nejudiciare și protecția martorilor, a părții vătămate și a membrilor familiei lor. În cursul anchetei penale, accesul mass-media la bucățile dosarului cazului penal este respins și informațiile publice sunt efectuate prin comunicate de presă emise de purtătorul de cuvânt al biroului procurorului. În ceea ce privește etapa procesului, este remarcabil să se menționeze normele referitoare la difuzarea imaginilor părților, martorilor și alți participanți la procedura, prezența mass-media în sediile instanțelor și în sesiunile instanțelor, cererile scrise ale reprezentanților mass-media pentru informații de interes public privind administrarea justiției în cazurile penale. Decizia Consiliului Superior al Magistraturii din 1 iunie 2012 a fost difuzată pe scară largă tuturor instanțelor de recurs pentru a informa structurile responsabile de relația cu mass-media, în special personalul instanțelor, în general, cu normele noi adoptate privind informațiile publice și mass-media. Măsurile luate de Consiliul Superior al Magistraturii cu efectul comunicării Ghidului pentru o punere în aplicare adecvată au inclus, de asemenea, discuții între instanțe, birourile procurorului și reprezentanții mass-media, astfel încât cooperarea cu instituțiile de presă să fie asumată de toți factorii implicați bazați pe cunoștințele și respectarea dispozițiilor Ghidului. Adoptarea Ghidului și a Manualului a fost precedată de o conferință internațională în care proiectele au fost discutate cu reprezentanți din instanțe, birourile procurorului, mass-media și înaltele funcționari diplomatici, precum și rezultatele dezbaterii au fost înscrise în decizia Consiliului Superior de Magistratură pentru aprobarea documentelor. Punerea în aplicare a Ghidului și a Manualului este sub supravegherea Consiliului Superior al Magistraturii și se încheie în fiecare an un raport privind starea sistemului de justiție, cuprinzând concluzii privind măsurile referitoare la informațiile publice și relația cu mass-media. Măsurile similare au fost decise de către poliție. Comunicatele de presă sunt emise numai de purtători alocați pe baza responsabilităților clar definite, prin gestionarea relației cu mass-media și monitorizarea prezentării activității de poliție (a se vedea http://www.politiaromana.ro/purtatori_de_cuvant.htm; http://www.politiaromana.ro/circp.htm). Având în vedere măsurile luate de autoritățile interne, astfel cum au fost expuse mai sus, autoritățile consideră că viitoarele încălcări ale articolului 6 § 2 din Convenție ar putea fi evitate și că nu vor fi hotărâte în plus de autoritățile. În prezent, în sistemul penitenciar român, îmbrăcămintele închisorii nu sunt folosite pentru persoanele deținute și sunt permise să poarte articole personale, cu excepția situației stricte atunci când deținuții nu dețin haine personale adecvate. Prin Legea nr. 275 din 4 iulie 2006, articolele 34 și 82 § 6, precum și Regulamentul său de aplicare aprobat prin Decizia Guvernului nr. 1897 din 21 decembrie 2006, articolele 85 și 225 § 2, s-a stabilit că persoanele private de libertate pot utiliza hainele personale achiziționate din veniturile lor. În cazul în care aceste persoane nu dispun de articole personale adecvate de îmbrăcăminte la dispoziția lor și au venituri insuficiente, administrarea locului de detenție le oferă haine în conformitate cu climatul și sezonul. În plus, se menționează că hainele mobilate de administrarea locului de detenție nu ar trebui să fie umilitoare sau degradante sau să expună starea unei persoane în detenție. Utilizarea hainelor personale este acordată indiferent de regimul de îndeplinire a sentinței. Au fost prevăzute norme speciale pentru deținuții care lucrează în afara locului de detenție și pentru cei care asigură sediul penitenciarului împreună cu paznicii penitenciare, deoarece acestea sunt oferite diferite echipamente pentru ceilalți deținuți. Deținuții care sunt spitalizati în sistemul medical penitenciar poartă costume adaptate la mediul medical. Persoanele private de libertate sunt aduse autorităților judiciare într-un costum decent. Persoanele deținute care sunt acordate concediu în afara locației penitenciarei folosesc haine care nu ar arăta starea lor ca deținuți. Există o singură regulă strictă care impune că deținuții poartă haine care nu ar putea fi ușor confuz pentru uniforma gardienilor închisoarei. Dispozițiile menționate mai sus sunt aplicabile atât persoanelor în detenție preliminară, cât și persoanelor condamnate. Ordinele Ministerului Administrației și Interneului și normele de ordine internă ale Administrației Naționale a Penitenciarilor au fost modificate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 275/2006 și cu normele sale de aplicare. În consecință, guvernul ar dori să sublinieze că nici o situație care implică utilizarea hainelor de închisoare de către persoanele private de libertate în alte condiții decât cele instituite prin Legea nr. 275/2006 și Regulamentul său de aplicare au apărut în practică, deoarece normele menționate mai sus sunt respectate strict de administrațiile locurilor de detenție în timpul procedurii de anchetă penală, procesul și executarea pedepsei. Violația articolului 8: Măsurile legislative adoptate de autoritățile române sunt prezentate în Rezoluția Finală CM/ResDH(2007)92 adoptată în cazul Petra v. România și Rezoluția Finală CM/ResDH(2010)180 adoptate în cazul Cotlet v. România. Violația articolului 3: Acest aspect este examinat în contextul grupului de cazuri Bragadireanu. Publicarea și diseminarea Hotărârile Curții în cazurile Vitan și Catana au fost traduse în română și apoi publicate în Jurnalul Oficial. Hotărârile Curții în cazurile Boloș, Lapusan și Samoilă și Cionca au fost traduse în român și publicate pe site-ul oficial al Consiliului Superior de Magistratură (www.csm1909.ro Prin urmare, autoritățile consideră că nu este necesară nicio altă măsură. IV. Concluziile având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că în prezent nu trebuie luate alte măsuri individuale. În ceea ce privește măsurile generale privind condițiile de detenție, guvernul va continua eforturile necesare, în contextul examinării de către Comitetul de Miniștri al grupului Bragadireanu de cazuri, în vederea prevenirii încălcărilor similare. Nu trebuie luate alte măsuri generale în aceste cazuri. 46, alin. (1) din Convenție, Guvernul invită Comitetul de Miniștri să încheie examinarea acestor cazuri.
Resolution CM/ResDH(2013)235
Six cases against Romania
Execution of the judgments of the European Court of Human Rights
Application No.
Case
Judgment of
Final on
33065/03
SAMOILĂ AND CIONCA
04/03/2008
04/06/2008
29723/03
03/06/2008
03/09/2008
42084/02
VITAN
25/03/2008
01/12/2008
33078/03
BOLOȘ
12/01/2010
12/04/2010
20899/03
20/12/2011
04/06/2012
10473/05
29/01/2013
29/04/2013
(Adopted by the Committee of Ministers on 20 November 2013
at the 1185th (Budget) meeting of the Ministers’ Deputies)
The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),
Having regard to the final judgments transmitted by the Court to the Committee in these cases and to the violations established;
Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:
-
of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible
restitutio in integrum
; and
-
of general measures preventing similar violations;
Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation;
Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgments including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document
);
Having satisfied itself that all the individual measures have been adopted;
Having noted that the general measures concerning the violations of Article 5 §§ 3 and 4, Article 6 § 2 and Article 8 have been adopted and that the issues concerning the violation of Article 3 are currently examined within the framework of the supervision of the execution of the group of cases Bragadireanu v. Romania
(judgment of 6 December 2007);
DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and
DECIDES to close the examination thereof.
Action report
6 cases mainly concerning the lack of judicial guarantees in the context of detention on remand and the non-respect of the presumption of innocence
33065/03
Samoilă and Cionca, judgment of 04/03/2008, final on 04/06/2008
29723/03
Lapusan, judgment of 03/06/2008, final on 03/09/2008
42084/02
Vitan, judgment of 25/03/2008, final on 01/12/2008
33078/03
Boloș, judgment of 12/01/2010, final on 12/04/2010
20899/03
G.C.P., judgment of 20/12/2011, final on 04/06/2012
10473/05
Catană, judgment of 29/01/2013, final on 29/04/2013
I.
Introductory case summary
The Samoilă and Cionca and Lapusan cases concern the violation of the applicants’ right to be promptly brought before a judge after their arrest in February 2003 (violations of Article 5 § 3).
The Samoilă and Cionca and Boloș cases also concern the refusal by the Supreme Court, in 2003, to examine the applicants’ appeals on points of law against the decisions of the Court of Appeal on the prolongation of their detention after their committal for trial, thus depriving the applicants of the possibility of having the lawfulness of their continued detention verified (violation of Article
5 § 4).
In addition, the applicants in Samoilă and Cionca, Lapusan, Boloș and Catană cases had not been offered the opportunity to appear before the court in hearings held in 2003 and 2004, whose outcome had determined whether their detention was to continue. Thus, in the Boloș case, the applicant and his lawyer attended neither the hearing before the first instance court nor the one before the appellate court. In the Samoilă and Cionca, Lapusan and Catană cases, the European Court observed that the applicants and their lawyers had attended hearings before the first instance courts, but considered that this fact did not exonerate the State from the obligation to ensure that the applicants also attended in person (or were represented) at the hearing before the appellate courts in order to guarantee equality of representation with the public prosecutor who had been present at the hearings and had requested their continued detention. The applicants did not enjoy an effective defence before the appellate courts (in the Samoilă and Cionca, Lapusan and Catană cases) or before the first instance and appellate courts (in the Boloș case), as the representation was provided by various lawyers officially appointed on the spot, who were unfamiliar with the case-files, did not know their clients and had no time to prepare their defence properly (violation of Article
5
§
4).
The Samoilă and Cionca, Vitan and G.C.P. cases also concern the applicants’ right to the presumption of innocence regarding public declarations of a commanding police officer (in Samoilă and Cionca case), the Minister of the Interior (in G.C.P. case) and public prosecutors (in all cases), referring to the applicants as being guilty, during the criminal investigations against them, between 1997 and 2003. The Samoilă and Cionca case also deals with the fact that the applicants were obliged to appear before the court in prison garments for convicts, contrary to the law and at variance with a decision of the Constitutional Court of 1994, which could confirm the public’s impression that the applicants were guilty (violations of Article 6 § 2).
The Vitan case concerns also the unlawful interference, by the penitentiary administration, in 2002, with the applicant’s right to respect for his correspondence (violation of Article 8).
Finally, the Catană case concerns the violation of the applicant’s right guaranteed by Article 3 of the Convention due to the conditions of his detention in the police lock-up between October 2004 and January 2005 (violation of Article 3).
II.
Individual measures
The applicants have been released. The European Court awarded them just satisfaction for non-pecuniary damage, which has been paid by the government either within the deadlines set by the Court (in all cases but the Vitan case) or in conditions that have not been contested by the applicant (in the Vitan case). The applicants were entitled to request the reopening of the proceedings in conformity with Article 408
1
of the Code of Criminal Procedure (CCP).
Consequently, the authorities consider that no further measure is necessary.
III.
General measures
1)
Violation of Article 5 § 3:
The measures taken by the Romanian authorities are presented in the Final Resolution CM/ResDH(2011)149 adopted in the case of Năstase-Silivestru against Romania (judgment of 04/10/2007).
2)
Violation of Article 5 § 4 (refusal to examine the appeal on points of law against the decision of the Court of Appeal prolonging the detention on remand):
On 1 July 2003, the legal framework of the extension of the pre-trial detention procedure was modified by the Law No. 281/2003, which was afterwards amended on 26 October 2003 by the Emergency Ordinance No. 109/2003.
The European Court took note of the legislative changes brought by Emergency Ordinance No. 109/2003, expressly providing for the possibility of lodging an appeal on points of law against a decision of prolongation of detention on remand after the committal for trial of the defendant (§ 27 of the judgment in the Boloș case).
Pursuant to Article 300
1
§§ 3 and 4 CCP taken in conjunction with Article 160
a
2.CCP, as amended by the Emergency Ordinance No. 109/2003, at the procedural stage of registering the case with the trial court, the measure of detention pending trial is re-evaluated by the judge. The defendant has at his disposal the possibility to challenge the extension of the pre-trial detention by lodging an appeal on points of law against the interlocutory judgment rendered by the trial court.
Further, during the trial, by virtue of Article 300
2
CCP and Article 160
b
§§ 3 and 4 CCP taken in conjunction with Article 160
a
2.CCP, as amended by the Emergency Ordinance No. 109/2003, the interlocutory judgment deciding the extension of the detention pending trial could be appealed on points of law by the defendant.
The aforementioned legal provisions have been upheld by the subsequent amendments of the Code of Criminal Procedure.
With a view to the newly enforced legal provisions, starting with 1 July 2003, the domestic courts implemented this procedure and assessed the merits of the appeals on points of law lodged by defendants against interlocutory judgments deciding the extension of the pre-trial detention.
Additionally, the domestic courts became aware of the European Court’s jurisprudence and they constantly applied the principles set in respect of the rights protected by Article 5 of the Convention.
The European Court observed in its case-law the compatibility of the domestic interlocutory judgments deciding the extension of the detention pending trial with the principles established in its jurisprudence.
In this respect, in its decision of 6 November 2012, rendered in the case Ceuta v. Romania, No. 1136/05, §
25, the European Court acknowledged the implementation of the amendments brought to the Code of Criminal Procedure, by pointing out the fact that the appeal on points of law lodged by defendants against an interlocutory judgment deciding the extension of the detention pending trial represented a supplementary guarantee in order to verify the necessity of the preventive measure.
Also, in the case Dumitru Constantin v. Romania (partial dec.), No. 30842/05, 27 September 2011, where the applicant complained under Article 5 § 4 of the Convention that he could not lodge an appeal on points of law against two interlocutory judgments from 2004 extending his pre-trial detention, the Court found this complaint as not disclosing any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
Coming back to the European Court’s findings in the present cases, it would appear that the legislative shortcomings identified in the European Court’s judgments in the Boloș and Samoilă and Cionca cases have been overcome by legislative measures and do not call into question the existing legal framework.
Accordingly, the authorities conclude that the criminal procedural law presently in force and the domestic courts’ current practice correspond to the requisites set by the European Court’s case law. Hence, any further infringement of Article 5 § 4 of the Convention is being prevented from intervening.
3)
Violation of Article 5 § 4 (non-attendance at hearings before the first instance and appellate courts):
As regards the criminal investigation stage of proceedings
, in the Lapusan case, the Court took note of the amendment of the Code of Criminal Procedure brought by Law No. 281/2003, in the sense that the presence of the defendant before the court dealing with the appeal on points of law against the interim decision ordering the prolongation of detention on remand became mandatory.
Pursuant to Article 140
3
3.CCP, the appeal on points of law could be judged in the absence of the defendant, when the latter is hospitalised and he could not be transported to the court’s premises, due to his health state, or for other reasons impeding his transfer. As a guarantee compensating the defendant’s absence, Article 140
3
3.CCP further provides that the appeal on points of law would be judged only in the presence of the defendant’s lawyer who is allowed to submit remarks to the case file.
The Law No. 356/2006 amended the provisions of Article 140
3
3.CCP by limiting the situations when an appeal on points of law lodged against an interim decision ordering the prolongation of detention on remand could be judged in the defendant’s absence, referring to
force majeure
and a state of necessity.
Similar procedural rules have been instituted by Article 159 §§ 3 and 4 CCP insofar as the defendant’s attendance before the court invested with the prosecutor’s request for prolongation of the pre-trial detention is concerned.
As regards the proceedings after the committal for trial of the defendant
, the provisions of Article 300
1
CCP setting the procedure of verification of the pre-trial detention before the first session are to be completed by Article 159 §§ 3 and 4 CCP as regards the defendant’s presence before the trial court deciding the necessity of the extension of the pre-trial detention.
Article 300
2
CCP imposes similar rules for discussing the extension of the defendant’s pre-trial detention during the trial.
Also, Article 300
2
CCP taken in conjunction with Article 385
11
3.CCP allow the appeal on points of law proceedings regarding interlocutory judgments rendered on preventive measures to be performed in the defendant’s absence, as long as he has been legally summoned. The defence lawyer’s attendance remains mandatory, in conformity with Article 171 CCP.
The above-mentioned legal provisions have been maintained during the subsequent amendments brought to the Code of Criminal Procedure, rendering the law in force at present time as being compatible with the European Court’s case law.
In its case law, the European Court decided as inadmissible the applicants’ complaints based on Article
5
§
4, by which the latter invoked the fact that the authorities had failed to bring them in person before the last
‑
instance court examining the extension of the pre
‑
trial detention, stating that those complaints did not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols (see case Roman v. Romania (dec.), no. 4140/04, 3 April 2012, and case
Totolici v. Romania
(partial dec.), no. 26576/10,
22 November 2011).
As regards the practice of the domestic courts, no misapplication of the legal provisions previously exposed has been encountered, as a certain period of time has elapsed from the date of the relevant amendments of the criminal procedural law and a solid experience and awareness of the legal procedure and the Court’s case law has been acquired by the judges dealing with cases regarding the prolongation or extension of the detention pending trial during the criminal investigation stage, as well as during the trial before the first instance court or the appellate court.
Therefore, any further violation of Article 5 § 4 of the Convention is unlikely to appear in the domestic courts’ practice.
4)
Violation of Article 6 § 2 (public declarations of State officials):
On 13 April 2006, it was approved
the Guide for proper practises between the courts, the prosecutor’s offices and mass-media,
by a decision of the Superior Council of Magistracy (
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/21_06_2006__4846_ro.pdf
). Subsequently, the Guide was amended by the Decision No. 542 of 5 June 2008. Additionally, with regard to the activity of the prosecutor’s offices, the Order No. 116/2007 of the Prosecutor General was enforced at the time.
Presently, by the Decision No. 482 of 1 June 2012 of the Superior Council of Magistracy, it was adopted a
Guide for proper practices for cooperation between courts, prosecutors’ offices and mass
‑
media
and a
Manual for spokespersons and courts’ and prosecutor’s offices’ structures for public information and relation with mass-media
.
The Rules for interior order
have been updated according to the decision of the Superior Council of Magistracy.
Certain responding structures from courts and prosecutor’s offices have been designated to exert the function of public relation and cooperation with the mass-media. No other members of the courts and prosecutor’s offices are allowed to provide information outside the framework instituted by the present Guide and Manual.
These documents encompass the principles to be observed by the responding structures from courts and prosecutor’s offices with a view to the right to respect for the presumption of innocence, the right to respect for private life and family life and the impartiality of judicial authorities.
The criteria set within the Guide and the Manual concern the unification of the practises on the subject of public information, with regard to a proper development of the judicial proceedings, the preservation of means of evidence, the avoidance of pressure exerted by non-judicial entities and the protection of witnesses, the injured party and their family members.
During the criminal investigation, the access of the mass media to the pieces of the criminal case file is denied and the public information is carried out through press releases issued by the spokesperson of the prosecutor’s office.
As regards the trial stage, it is noteworthy to mention the rules referring to the broadcasting of images of the parties, the witnesses and other participants in the proceedings, the presence of mass media in courts’ premises and in courts’ sessions, the written requests of the mass media representatives for information of public interest concerning the administration of justice in criminal cases.
The Superior Council of Magistracy’s decision of 1 June 2012 has been widely disseminated to all courts of appeal in order to inform the structures responsible for the relation with mass media, in particular, and the courts’ personnel, in general, of the newly adopted rules concerning the public information and mass media.
The measures taken by the Superior Council of Magistracy with the effect of communicating the Guide for a proper implementation included also discussions between the courts, the prosecutor’s offices and the mass media representatives, so that the co-operation with the press institutions to be assumed by all engaged factors based on the knowledge and the observance of the Guide’s provisions.
The adoption of the Guide and the Manual has been preceded by an international conference where the projects have been discussed with representatives from courts, prosecutor’s offices, mass media and high diplomatic officials, and the outcome of the debate has been embodied in the decision of the Superior Council of Magistracy for the approval of the documents.
The implementation of the Guide and the Manual is under the supervision of the Superior Council of Magistracy and a Report on the state of the justice system is concluded each year, comprising conclusions on the measures concerning the public information and the relation with mass media.
Similar measures have been decided by the police. Press releases are issued solely by assigned spokespersons based on clearly defined responsibilities, by managing the relation with mass-media and monitoring the presentation of the police activity (see
http://www.politiaromana.ro/purtatori_de_cuvant.htm
; http://www.politiaromana.ro/cirp.htm).
Having regard to the measures taken by the domestic authorities as exposed above, the authorities consider that future violations of Article 6 § 2 of the Convention could be avoided and no further measures are to be additionally decided by the authorities.
5)
Violation of Article 6 § 2 (appearance before the courts in prison garments for convicts):
Presently, in the Romanian penitentiary system, prisons garments are not used for detained persons and they are allowed to wear personal items, save for the strict situation when the detainees do not own adequate personal clothing.
By the Law No. 275 of 4 July 2006, Articles 34 and 82 § 6, and its Rules of application approved by the Government Decision No. 1897 of 21 December 2006, Articles 85 and 225 § 2, it was established that persons deprived of liberty are allowed to use their personal garments purchased out of their revenue.
In case these persons do not have adequate personal items of clothing at their disposition and they have insufficient income, the administration of the detention place provides them with garments in accordance with the climate and the season.
Further, it is stated that the garments furnished by the administration of the detention place should not be humiliating or degrading or exposing the condition of a person in detention.
The use of personal cloths is granted regardless of the regime for serving the sentence.
Special rules have been provided for the detainees who work outside the premises of the detention place and the ones who secure the penitentiary’s premises together with the penitentiary guards, as they are afforded different equipment to the other detainees.
The detainees who are hospitalised in the penitentiary medical system wear outfits adapted to the medical environment.
The persons deprived of liberty are brought forward to the judicial authorities in a decent outfit.
The detained persons who are granted leave outside the penitentiary’s location use clothing that would not show their condition as detainees.
There is a single strict rule which imposes that detainees wear garments that could not be easily mistaken for the prison’s guards’ uniform.
The aforementioned provisions are applicable both to persons under pre-trial detention, as well as to convicted persons.
The Orders of the Ministry of Administration and Interior and the Rules for interior order of the National Administration of Penitentiaries have been amended pursuant to the provisions of the Law No. 275/2006 and its Rules of application.
Accordingly, the government would like to point out that no situations involving the use of prison garments by persons deprived of liberty in other conditions than the ones instituted by the Law No. 275/2006 and its Rules of application appeared in practice, since the above-mentioned rules are strictly observed by the administrations of the detention places during the proceedings of the criminal investigation, the trial and the execution of penalty.
6)
Violation of Article 8:
The legislative measures taken by the Romanian authorities are presented in the Final Resolution CM/ResDH(2007)92 adopted in the case Petra v. Romania and the Final Resolution CM/ResDH(2010)180 adopted in the case Cotlet v. Romania.
7)
Violation of Article 3:
This aspect is being examined in the context of the Bragadireanu group of cases.
8)
Publication and dissemination
The Court’s judgments in the Vitan and Catana cases were translated into Romanian and then published in the Official Journal.
The Court’s judgments in the Boloș, Lapusan and Samoilă and Cionca cases were translated into Romanian and published on the official site of the Superior Council of Magistracy (
www.csm1909.ro
)
Consequently, the authorities consider that no further measure is necessary.
IV.
Conclusions
Having regard to the above, the government considers that no other individual measures are to be taken in the present cases.
With regard to the general measures concerning the conditions of detention, the government will pursue the necessary efforts, in the context of the examination by the Committee of Ministers of the Bragadireanu group of cases, with a view to preventing similar violations. No other general measures are to be taken in the present cases. As Romania complied with the obligations imposed under Article
46, paragraph 1 of the Convention, the government invites the Committee of Ministers to close the examination of these cases.