CtEDO 20.11.2013 Auto

CASE OF SAMOILA AND CIONCA AND 5 OTHER CASES AGAINST ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
20.11.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SAMOILA AND CIONCA AND 5 OTHER CASES AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Rezoluția CM/ResDH(2013)235 Șase cauze împotriva României Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Cerere nr. Hotărârea finală la 33065/03 SAMOILĂ ȘI CIONCA 04/03/2008 04/06/2008 29723/03 LAPUSAN 03/06/2008 03/09/2008 42084/02 VITAN 25/03/2008 01/12/2008 33078/03 BOLOȘ 12/01/2010 12/04/2010 20899/03 G.C. 20/12/2011 04/06/2012 10473/05 CATANĂ 29/01/2013 29/04/2013 (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 20 noiembrie 2013 la cea de-a 1185-a ședință a Deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri și încălcările stabilite; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, peste și peste plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; după examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârile, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)908, având în vedere că toate măsurile individuale au fost adoptate; Având în vedere faptul că măsurile generale referitoare la încălcarea articolului 5 § § 3 și 4, art. 6 § 2 și art. 8 au fost adoptate și că aspectele referitoare la încălcarea articolului 3 sunt examinate în prezent în cadrul supravegherii executării grupului de cazuri Bragadireanu v. România (decizia din 6 decembrie 2007); DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE pentru a închide examinarea acestora. Raportul de acțiune 6 cauze privind în principal lipsa garanțiilor judiciare în contextul deținerii în reținere și nerespectul presupunerii de inocenție 33065/03 Samoilă și Cionca, hotărârea 04/03/2008, finală la 04/06/2008 29723/03 Lapusan, hotărârea din 03/06/2008, finală la 03/09/2008 42084/02 Vitan, hotărârea din 25/03/2008, finală la 01/12/2008 33078/03 Boloș, hotărâre din 12/01/2010, finală la 12/04/2010 20899/03 G.C.P., hotărâre din 20/12/2011, finală la 04/06/2012 10473/05 Catană, hotărâre din 29/01/2013, finală la 29/04/2013 Cazurile Samoilă și Cionca și Lapusan se referă la încălcarea dreptului reclamanților de a fi adus imediat la judecător după arestarea lor în februarie 2003 (violații articolului 5 § 3). Cazurile Samoilă și Cionca și Boloș se referă, de asemenea, la refuzul Curții Supreme, în 2003, de a examina apelurile reclamanților în privința punctelor de drept împotriva hotărârilor Curții de Apel privind prelungirea deținerii lor după comisionul lor de judecată, privand astfel reclamanții de posibilitatea de a verifica legalitatea deținerii lor continuă (violația articolului 5 § 4). În plus, reclamanții din Samoilă și Cionca, Lapusan, Boloș și Catană nu au fost oferite posibilitatea de a se prezenta în fața instanței în audieri care au avut loc în 2003 și 2004, ale căror rezultat au determinat dacă ar fi continuat detenția lor. Astfel, în cazul Boloș, reclamantul și avocatul său nu au participat nici la audierea de la prima instanță, nici la cea de la tribunalul de apel. În cazurile Samoilă și Cionca, Lapusan și Catană, Curtea Europeană a observat că reclamanții și avocații lor au participat la audieri în fața instanțelor de primă instanță, dar a considerat că acest fapt nu a exonerat statul din obligația de a se asigura că și reclamanții au participat în persoană (sau au fost reprezentați) la ședința din fața instanțelor de apel pentru a garanta egalitatea de reprezentare cu procurorul public care a fost prezent la audieri și a solicitat detenția lor continuă. Reclamanții nu au beneficiat de o apărare eficientă în fața instanțelor de apel (în cazurile Samoilă și Cionca, Lapusan și Catană) sau înainte de prima instanță și instanțe de apel (în cazul Boloș), deoarece reprezentarea a fost furnizată de diferite avocați oficial desemnați la fața locului, care nu erau familiari cu dosarele de caz, nu cunoșteau clienții lor și nu au avut timp pentru a pregăti apărarea în mod corespunzător (violația articolului) 4). Cazurile Samoilă și Cionca, Vitan și G.C.P. se referă, de asemenea, la dreptul reclamanților la presunția de nevinovăție în ceea ce privește declarațiile publice ale unui ofițer de poliție comandant (în cazul Samoia și Cionca), ministrul Internului (în G.C.P. caz) și procurorii publici (în toate cazurile), referindu-se la reclamanții ca fiind vinovați, în timpul anchetelor penale împotriva acestora, între 1997 și 2003. Cazul Samoilă și Cionca se referă, de asemenea, la faptul că reclamanții au fost obligați să apară în instanță în îmbrăcămintea de închisoare pentru condamnați, în contravenție cu legea și în contravenție cu decizia Curții Constituționale din 1994, care ar putea confirma impresia publicului că reclamanții au fost vinovați (violații articolului 6 § 2). Cazul Vitan se referă, de asemenea, la interferența ilegală, de către administrația penitenciară, în 2002, cu dreptul reclamantului de a respecta corespondența sa (violația articolului 8). În sfârșit, cazul Catană se referă la încălcarea dreptului reclamantului garantat de art. 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție în închiderea poliției între octombrie 2004 și ianuarie 2005 (violație la art. 3). II. Măsuri individuale Reclamanții au fost eliberați. Curtea Europeană le-a acordat satisfacție echitabilă pentru prejudicii morale, care a fost plătită de guvern fie în termenele stabilite de Curte (în toate cazurile, exceptând cazul Vitan) fie în condițiile care nu au fost contestate de reclamant (în cazul Vitan). Reclamanții au dreptul de a solicita deschiderea procedurii în conformitate cu art. 408 În consecință, autoritățile consideră că nu este necesară nicio altă măsură. III. Măsurile generale de violare a articolului 5 § 3: Măsurile luate de autoritățile române sunt prezentate în Rezoluția Finală CM/ResDH(2011)149 adoptată în cazul Năstase-Silivestru împotriva României (amendamentul 04/100/2007). Violația articolului 5 § 4 (refuzând examinarea recursului privind punctele de drept împotriva hotărârii Curții de Apel care prelungește detenția în reținere): La 1 iulie 2003, cadrul juridic al prelungirii procedurii de detenție preventivă a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, care a fost modificată ulterior la 26 octombrie 2003 prin Ordonanța de urgență nr. 109/2003. Curtea Europeană a luat act de modificările legislative introduse prin Ordonanța de urgență nr. 109/2003, care prevăd în mod expres posibilitatea depunerii unui recurs asupra punctelor de drept împotriva unei hotărâri de prelungire a detenției în retragere după comitetul de judecată a inculpatului (art. 27 din hotărârea din cauza Boloș). În conformitate cu art. 300 §§ 3 și 4 CCP luate în conjuncție cu art. 160 § 2 CCP, astfel cum a fost modificat de Ordinul de urgență nr. 109/2003, în etapa procesului de înregistrare a cazului la instanța de judecată, măsura de detenție în așteptarea procesului este reevaluată de către judecător. Acuzatul dispune de posibilitatea de a contesta prelungirea detenției preliminare prin prezentarea unui recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii interlocutive dictate de instanța de judecată. Mai mult, în timpul procesului, în temeiul articolului 300 CCP și al articolului 160 § § 3 și al articolului 4 CCP luate coroborat cu art. 160 § 2 CCP, astfel cum a fost modificat de Ordinul de Urgență nr. 109/2003, hotărârea interlocutivă care decide prelungirea detenției în așteptarea procesului ar putea fi apelată asupra punctelor de drept de către inculpat. Dispozițiile juridice menționate anterior au fost susținute de modificările ulterioare ale Codului de Procedură Penală. În vederea dispozițiilor juridice noi aplicate, începând cu 1 iulie 2003, instanța internă a pus în aplicare această procedură și a evaluat fondurile apelurilor privind punctele de drept depuse de inculpați împotriva hotărârilor interlocutorii care hotărăsc prelungirea detenției preliminare. În plus, instanțele interne au devenit conștienți de jurisprudența Curții Europene și au aplicat în mod constant principiile stabilite în ceea ce privește drepturile protejate de art. 5 din Convenție. Curtea Europeană a observat în jurisprudența sa compatibilitatea hotărârilor interlocutorii interne care hotărăsc prelungirea detenției în așteptarea procesului cu principiile stabilite în jurisprudența sa. În acest sens, în decizia sa din 6 noiembrie 2012, renduă în cauza Ceuta c. România, nr. 1136/05, § 25, Curtea Europeană a recunoscut punerea în aplicare a amendamentelor aduse în Codul de Procedură Penală, subliniind faptul că recursul asupra punctelor de drept depuse de inculpați împotriva unei hotărâri interlocutorii care hotărăsc prelungirea deținerii în așteptarea procesului a reprezentat o garanție suplimentară pentru a verifica necesitatea măsurii preventive. De asemenea, în cazul Dumitru Constantin c. România (parteal dec.), nr. 30842/05, 27 septembrie 2011, în cazul în care reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că nu a putut depune un recurs asupra punctelor de drept împotriva a două hotărâri interlocutorii din 2004 în prelungirea deținerii anterioare, Curtea a constatat că această plângere nu a divulgat nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Revenind la concluziile Curții Europene în aceste cazuri, se pare că deficiențele legislative identificate în hotărârile Curții Europene în cazurile de Boloș și Samoilă și Cionca au fost depășite de măsuri legislative și nu pun la îndoială cadrul juridic existent. În consecință, autoritățile concluzionează că legislația penală în vigoare în prezent și practica actuală a instanțelor interne corespund cerințelor stabilite de jurisprudența Curții Europene. Prin urmare, orice încălcare suplimentară a articolului 5 § 4 din convenție este împiedicată să intervenă. Violația articolului 5 § 4 (neatenție la audieri în prima instanță și instanțe de apel): În ceea ce privește etapa de anchetă penală a procedurilor , în cazul Lapusan, Curtea a luat act de modificarea Codului de Procedură Penală introdusă prin Legea nr. 281/2003, în sensul că prezența inculpatului în fața instanței care se ocupă de recursul asupra punctelor de drept împotriva hotărârii interioare de prorogare a detenției la încarcerare a devenit obligatorie. În conformitate cu art. 140 § 3 CCP, recursul asupra punctelor de drept ar putea fi judecat în absența inculpatului, atunci când acesta din urmă este spitalizat și el nu ar putea fi transportat la sediul instanței, din cauza statului său de sănătate sau din alte motive care împiedică transferul său. Ca garanție compensarea absenței inculpatului, art. 140 § 3 CCP prevede, de asemenea, că recursul asupra punctelor de drept ar fi judecat numai în prezența avocatului acuzat care este autorizat să prezinte observații la dosarul. Legea nr. 356/2006 a modificat dispozițiile articolului 140 § 3 CCP prin limitarea situațiilor în care un recurs asupra punctelor de drept interzis împotriva unei decizii interioare care ordonă prelungirea detenției la înaintare ar putea fi judecat în absența inculpatului, referindu-se la forța majoră și la un stat de necesitate. Norme procedurale similare au fost instituite de art. 159 §§ 3 și 4 CCP în măsura în care prezența inculpatului în fața instanței investite cu cererea procurorului de prelungire a detenției anterioare este vorba. În ceea ce privește procedurile de după comision pentru judecată a inculpatului, dispozițiile articolului 300 CCP care stabilește procedura de verificare a detenției anterioare înainte de prima sesiune trebuie finalizată prin art. 159 § § 3 și 4 CCP în ceea ce privește prezența inculpatului în fața instanței de judecată care decide necesitatea prelungirii detenției anterioare. art. 300 CCP impune norme similare pentru a discuta prelungirea detenției anterioare a inculpatului în timpul procesului. De asemenea, art. 300 CCP luat coroborat cu art. 385 § 3 CCP permite recursul asupra punctelor de procedură privind hotărârile interlocutive dictate cu privire la măsurile preventive care urmează să fie efectuate în absența pârâtului, atâta timp cât acesta a fost convocat legal. Prezența avocatului apărării rămâne obligatorie, în conformitate cu art. 171 CCP. Dispozițiile juridice menționate anterior au fost menținute în timpul modificărilor ulterioare aduse Codului de Procedură Penală, prin care legea în vigoare în prezent este compatibilă cu jurisprudența Curții Europene. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a hotărât că plângerile reclamanților se bazează pe art. 4, prin care aceasta din urmă a invocat faptul că autoritățile nu le-au adus în persoană în fața instanței de ultima instanță care examinează prelungirea detenției pre judecătorești, declarând că aceste plângeri nu au dezvăluit nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale (a se vedea cazul Roman v. România (dec.), nr. 4140/04, 3 aprilie 2012, și cazul Totolici c. România (parteal dec.), nr. 26576/10, 22 noiembrie 2011). În ceea ce privește practica instanțelor interne, nu s-a întâlnit nici o aplicare greșită a dispozițiilor juridice expuse anterior, deoarece o anumită perioadă de timp a trecut de la data modificărilor relevante ale legislației procedurale penale și o experiență și o conștientizare solidă a procedurii juridice și jurisprudența Curții a fost achiziționată de judecătorii care se ocupă de cazurile de prelungire sau prelungire a detenției pe durata procesului în cadrul anchetei penale, precum și în timpul procesului în fața instanței de primă instanță sau a instanței de apel. Prin urmare, orice încălcare suplimentară a articolului 5 § 4 din Convenție nu este probabil să apară în practica instanțelor interne. Încălcarea articoluluiui 6 § 2 (declarări publice ale funcționarilor de stat): La 13 aprilie 2006, a fost aprobat Ghidul pentru practici adecvate între instanțe, birourile procurorului și mass-media, prin decizia Consiliului Superior de Magistratură ( http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/21/06_2006__4846_ro.pdf ). După aceea, Ghidul a fost modificat prin Decizia nr. 542 din 5 iunie 2008. În plus, în ceea ce privește activitatea birourilor procurorului, Ordinul nr. 116/2007 al Procurorului General a fost pus în aplicare la momentul respectiv. În prezent, prin Decizia nr. 482 din 1 iunie 2012 a Consiliului Superior de Magistratură, acesta a fost adoptat un Ghidul pentru practici adecvate de cooperare între instanțe, birourile procurorilor și mass-media și un manual pentru portavoare și birourile procurorilor și structurile procurorului pentru informațiile publice și relația cu mass-media Regulile pentru ordinea interioră au fost actualizate în conformitate cu hotărârea Consiliului Superior de Magistratură. Unele structuri de răspuns din partea instanțelor și a birourilor procurorului au fost desemnate pentru a exercita funcția de relație publică și de cooperare cu mass-media. Niciun alt membru al instanțelor și a birourilor procurorului nu este autorizat să furnizeze informații în afara cadrul instituit de prezentul Ghid și Manual. Aceste documente includ principiile care trebuie respectate de structurile care răspund de la instanțele și birourile procurorului în vederea respectării presunției de nevinovăție, a dreptului de a respecta viața privată și viața de familie și a imparțialității autorităților judiciare. Criteriile stabilite în Ghid și manualul se referă la unificarea practicilor privind subiectul informațiilor publice, în ceea ce privește dezvoltarea corectă a procedurii judiciare, conservarea mijloacelor de probă, evitarea presiunii exercitate de entități nejudiciare și protecția martorilor, a părții vătămate și a membrilor familiei lor. În cursul anchetei penale, accesul mass-media la bucățile dosarului cazului penal este respins și informațiile publice sunt efectuate prin comunicate de presă emise de purtătorul de cuvânt al biroului procurorului. În ceea ce privește etapa procesului, este remarcabil să se menționeze normele referitoare la difuzarea imaginilor părților, martorilor și alți participanți la procedura, prezența mass-media în sediile instanțelor și în sesiunile instanțelor, cererile scrise ale reprezentanților mass-media pentru informații de interes public privind administrarea justiției în cazurile penale. Decizia Consiliului Superior al Magistraturii din 1 iunie 2012 a fost difuzată pe scară largă tuturor instanțelor de recurs pentru a informa structurile responsabile de relația cu mass-media, în special personalul instanțelor, în general, cu normele noi adoptate privind informațiile publice și mass-media. Măsurile luate de Consiliul Superior al Magistraturii cu efectul comunicării Ghidului pentru o punere în aplicare adecvată au inclus, de asemenea, discuții între instanțe, birourile procurorului și reprezentanții mass-media, astfel încât cooperarea cu instituțiile de presă să fie asumată de toți factorii implicați bazați pe cunoștințele și respectarea dispozițiilor Ghidului. Adoptarea Ghidului și a Manualului a fost precedată de o conferință internațională în care proiectele au fost discutate cu reprezentanți din instanțe, birourile procurorului, mass-media și înaltele funcționari diplomatici, precum și rezultatele dezbaterii au fost înscrise în decizia Consiliului Superior de Magistratură pentru aprobarea documentelor. Punerea în aplicare a Ghidului și a Manualului este sub supravegherea Consiliului Superior al Magistraturii și se încheie în fiecare an un raport privind starea sistemului de justiție, cuprinzând concluzii privind măsurile referitoare la informațiile publice și relația cu mass-media. Măsurile similare au fost decise de către poliție. Comunicatele de presă sunt emise numai de purtători alocați pe baza responsabilităților clar definite, prin gestionarea relației cu mass-media și monitorizarea prezentării activității de poliție (a se vedea http://www.politiaromana.ro/purtatori_de_cuvant.htm; http://www.politiaromana.ro/circp.htm). Având în vedere măsurile luate de autoritățile interne, astfel cum au fost expuse mai sus, autoritățile consideră că viitoarele încălcări ale articolului 6 § 2 din Convenție ar putea fi evitate și că nu vor fi hotărâte în plus de autoritățile. În prezent, în sistemul penitenciar român, îmbrăcămintele închisorii nu sunt folosite pentru persoanele deținute și sunt permise să poarte articole personale, cu excepția situației stricte atunci când deținuții nu dețin haine personale adecvate. Prin Legea nr. 275 din 4 iulie 2006, articolele 34 și 82 § 6, precum și Regulamentul său de aplicare aprobat prin Decizia Guvernului nr. 1897 din 21 decembrie 2006, articolele 85 și 225 § 2, s-a stabilit că persoanele private de libertate pot utiliza hainele personale achiziționate din veniturile lor. În cazul în care aceste persoane nu dispun de articole personale adecvate de îmbrăcăminte la dispoziția lor și au venituri insuficiente, administrarea locului de detenție le oferă haine în conformitate cu climatul și sezonul. În plus, se menționează că hainele mobilate de administrarea locului de detenție nu ar trebui să fie umilitoare sau degradante sau să expună starea unei persoane în detenție. Utilizarea hainelor personale este acordată indiferent de regimul de îndeplinire a sentinței. Au fost prevăzute norme speciale pentru deținuții care lucrează în afara locului de detenție și pentru cei care asigură sediul penitenciarului împreună cu paznicii penitenciare, deoarece acestea sunt oferite diferite echipamente pentru ceilalți deținuți. Deținuții care sunt spitalizati în sistemul medical penitenciar poartă costume adaptate la mediul medical. Persoanele private de libertate sunt aduse autorităților judiciare într-un costum decent. Persoanele deținute care sunt acordate concediu în afara locației penitenciarei folosesc haine care nu ar arăta starea lor ca deținuți. Există o singură regulă strictă care impune că deținuții poartă haine care nu ar putea fi ușor confuz pentru uniforma gardienilor închisoarei. Dispozițiile menționate mai sus sunt aplicabile atât persoanelor în detenție preliminară, cât și persoanelor condamnate. Ordinele Ministerului Administrației și Interneului și normele de ordine internă ale Administrației Naționale a Penitenciarilor au fost modificate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 275/2006 și cu normele sale de aplicare. În consecință, guvernul ar dori să sublinieze că nici o situație care implică utilizarea hainelor de închisoare de către persoanele private de libertate în alte condiții decât cele instituite prin Legea nr. 275/2006 și Regulamentul său de aplicare au apărut în practică, deoarece normele menționate mai sus sunt respectate strict de administrațiile locurilor de detenție în timpul procedurii de anchetă penală, procesul și executarea pedepsei. Violația articolului 8: Măsurile legislative adoptate de autoritățile române sunt prezentate în Rezoluția Finală CM/ResDH(2007)92 adoptată în cazul Petra v. România și Rezoluția Finală CM/ResDH(2010)180 adoptate în cazul Cotlet v. România. Violația articolului 3: Acest aspect este examinat în contextul grupului de cazuri Bragadireanu. Publicarea și diseminarea Hotărârile Curții în cazurile Vitan și Catana au fost traduse în română și apoi publicate în Jurnalul Oficial. Hotărârile Curții în cazurile Boloș, Lapusan și Samoilă și Cionca au fost traduse în român și publicate pe site-ul oficial al Consiliului Superior de Magistratură (www.csm1909.ro Prin urmare, autoritățile consideră că nu este necesară nicio altă măsură. IV. Concluziile având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că în prezent nu trebuie luate alte măsuri individuale. În ceea ce privește măsurile generale privind condițiile de detenție, guvernul va continua eforturile necesare, în contextul examinării de către Comitetul de Miniștri al grupului Bragadireanu de cazuri, în vederea prevenirii încălcărilor similare. Nu trebuie luate alte măsuri generale în aceste cazuri. 46, alin. (1) din Convenție, Guvernul invită Comitetul de Miniștri să încheie examinarea acestor cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-02-05
0,96
CASE OF CALMANOVICI AND 7 OTHER CASES AGAINST ROMANIA
Resolution CM/ResDH(2014)13 Execution of the judgments of the European Court of Human Rights in eight cases against Romania Application No. Case Judgment of Final on 42250/02 CALMANOVICI 01/07/2008 01/10/2008 23395/05 LAZAR 31/05/2012 31/05
CtEDO 2013-04-30
0,96
CASE OF LUNGOCI AND 2 OTHER CASES AGAINST ROMANIA
Resolution CM/ResDH(2013)68 3 cases (Lungoci, Caracas and Bacso) against Romania Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 62710/00, judgment of 26 January 2006, final on 26 April 2006 Application No.
CtEDO 2013-03-13
0,96
CASE OF GROZESCU AGAINST ROMANIA
1165th meeting – 13 March 2013 Item H46 Supervision of execution of judgments of the European Court of Human Rights – Adoption of final resolutions Decision The Deputies adopted the final Resolutions CM/ResDH(2013)53 to 55, as they appear a
CtEDO 2016-10-18
0,96
CASE OF TRUFIN AND 5 OTHER CASES AGAINST ROMANIA
Resolution CM/ResDH(2016)293 Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Six cases against Romania Application No. Case Judgment of Final on 3990/04 TRUFIN 20/10/2009 20/01/2010 15318/09 GINA IONESCU 11/12/2012 11/03/20
CtEDO 2015-04-15
0,95
CASE OF ȘANDRU AND OTHERS AND 3 OTHER CASES AGAINST ROMANIA
Resolution CM/ResDH(2015)58 Execution of the judgments of the European Court of Human Rights in Four cases against Romania Application No. Case Judgment of Final on 22465/03 ŞANDRU AND OTHERS 08/12/2009 10/05/2010 29007/06+ LĂPUŞAN AND OTHE
Sursă