Decizia nr. 61925/11 Ion HASAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 3 decembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 27 septembrie 2011, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 31 mai 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamantul, dl Ion Hasan, este un național român, născut în 1981. El este în prezent reținut în închisoarea Galati Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. La 29 ianuarie 2013, reclamațiile reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție privind condițiile de detenție la secția de poliție Vrancea din 3 februarie până la 28 aprilie 2013 au fost comunicate guvernului. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 31 mai 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește condițiile materiale ale detenției reclamantului la secția de poliție Vrancea. Guvernul este pregătit să plătească reclamantului, dl Ion Hassan, ca satisfacție echitabilă suma de 2 EUR 700, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 1 din Convenție. În caz de nerespectare a acestei sume în termenul menționat, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită cu respect Curtea să declare, în ceea ce privește plângerile menționate mai sus în temeiul articolului 3 și al articolului 6 § 1 din convenție, că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să aplice în consecință art. 1 litera (c) din convenție.” Prin scrisoarea din 18 octombrie 2013, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere că nu i-a oferit suficientă satisfacție. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să elimine o cerere din cererea sa lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate în alin. (1) lit. (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. (c) permite Curtea, în special, să încheie o procedură din listă dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special Tahsin Acar Hotărârea (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile privind încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție a reclamantului (a se vedea, de exemplu, Iacov Stanciu c. România , nr. 35972/05, 24 iulie 2012). 10. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 11. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 12 din amenda). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 1 litera (c) din Convenția. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului
Application no. 61925/11
Ion HASAN
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3
December
2013 as a Committee composed of:
Alvina Gyulumyan,
President,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 27 September 2011,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 31 May 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Ion Hasan, is a Romanian national, who was born in 1981. He is currently detained in Galati Prison
2.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their
Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.
3.
On 29 January 2013, the applicant’s complaints under Article
3 of the Convention concerning the conditions of his detention at Vrancea Police station from 3 February to 28 April 2013, were communicated to the Government.
4.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 31
May
2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Government declares, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgement of the violation of Article 3 of the Convention, as regards the material conditions of the applicant’s detention at Vrancea Police station.
The Government is prepared to pay to the applicant, Mr
Ion
Hassan, as just satisfaction the sum of EUR 2
700, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to the personal account of the applicant within three months from the date of notification of the decision pursuant to Article 37
§
1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertakes to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
Therefore, the Government respectfully invites the Court to rule, in respect of the above mentioned complaints under Articles 3 and 6 § 1 of the Convention, that the examination of the present application is no longer justified and to apply Article
37
§
1 (c) of the Convention accordingly.”
5.
By a letter of 18 October 2013, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that it did not offer him sufficient just satisfaction.
6.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its
list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph
1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
7.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
8.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin
Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
WAZA Spółka z o.o. v.
Poland
(dec.) no.
11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no.
28953/03).
9.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of Article 3 of the Convention on account of the conditions of the applicant’s detention (see, for example,
Iacov Stanciu v.
Romania
, no.
35972/05, 24 July 2012).
10.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
11.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37
§
1
in fine
).
12.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March
2008).
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37
§
1 (c) of the Convention.
Marialena Tsirli
Alvina Gyulumyan
Deputy Registrar
President