AFFAIRE MOULIN CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2013)240 Moulin împotriva Franței Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Cerere n Cauza Hotărârea Determinativului la 37104/06 MOULIN 23/1/2010 23/02/2011 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 5 decembrie 2013, cu ocazia celei de a 1186-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul din statul pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)1144 S DECLAMENTUL quelíl și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și DECIDE d'en . Moulin împotriva Franței (n 37104/06) Hotărârea din 23 noiembrie 2010 devenită definitivă la 23 februarie 2011 Biland d Această cauză se referă la o avocată pusă în discuție în cadrul unei proceduri judecătorești referitoare la o infracțiune și aflată în arest asupra comisiei de recurs la judecătorii din jur. Recurenta a fost interpelată la Toulouse, unde se ocupa de profesia sa. La sfârșitul custodiei sale de 48 de ore, ea a fost prezentată procurorului adjunct din Toulouse, care i-a emis un mandat de a aduce emis de judecătorii din jur, în vederea punerii sale sub acuzare. Ea a fost apoi dusă la casa de arestare în vederea transferării sale în fața judecătorilor de luare în custodie pe care ea a întâlnit-o la trei zile după încheierea custodiei sale. Invocând art. 5 alineatul (3) (dreptul la libertate și securitate), recurenta se plângea, printre altele, că nu a fost direct În hotărârea sa, Curtea a constatat că persoana în cauză a fost prezentată unui judecător al sediului care a avut loc după mai mult de cinci zile de la arestarea sa și că prezentarea în interval cu procurorul republicii nu putea depăși acest termen. Aceasta a concluzionat că încălcarea articolului 5 alineatul (3) din Convenție încalcă art. 5 alineatul (3) din Convenție. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat reclamantului o satisfacție echitabilă de 12 500 EUR pentru repararea prejudiciului său moral și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Suma principală a fost plătită reclamantului la 31 mai 2011. În aceeași zi s-au plătit dobânzi de întârziere. Alte măsuri posibile Nu sunt necesare alte măsuri individuale în această cauză. Măsuri cu caracter general Cu privire la difuzarea Ar trebui remarcat faptul că autoritățile franceze publică în mod sistematic hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și le difuzează autorităților în cauză. Această hotărâre a fost astfel publicată în cadrul Observatorului dreptului european al Curții de Casație (n 35 nov-dec 2010). Acesta a făcut, de asemenea, obiectul unor comentarii în reviste juridice (a se vedea în special dreptul penal 2011, cron 7, dreptul penal 2010, 58, RFDA 10 noiembrie 2011, JCP 2011, 94). Despre alte măsuri generale În hotărârea sa, Curtea a constatat că, în contextul articolului 5 alineatul (3) din convenție, prezentarea persoanei arestate la Procurorul Republicii nu putea depăși obligația de a aduce persoana în fața "un judecător sau un alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare" în sensul acestui articol. 2011-392 din 14 aprilie 2011 privind luarea în custodie publică a tras consecințele hotărârii în cauză la art. 22. Acest articol a modificat articolele 127, 133 și 135 2 din Codul de procedură penală care dispun, precum și, atunci când persoana a fost interpelată la mai mult de 200 km de sediul instanței sesizate și nu este posibil să o conducă în termen de 24 de ore în fața instanței judecătorești care a emis mandatul, aceaceasta este condusă, în același termen, în fața judecătorului pentru libertăți și detenției locului arestării. Se precizează că judecătorul pentru libertate și detenție este un judecător al sediului, independent și inamovibil În acest caz, acesta își exercită atribuțiile care îi reveneau procurorului republicii prin articolele 127, 133 și 135-2 în redactarea lor anterioară. Judecătorul pentru libertăți și detenție poate, desigur, să dispună punerea în libertate a persoanei în cauză și să constate o încălcare evidentă a legii. Prin urmare, această modificare a Codului de procedură penală garantează, de acum înainte, că persoana care face obiectul unui mandat este prezentată în termen de 24 de ore în fața unui judecător abilitat prin lege să exercite funcții judiciare în sensul articolului 5 alineatul (3) din convenție. Această modificare legislativă va permite evitarea reiterării încălcării constatate de Curte. Prin urmare, guvernul consideră că hotărârea a fost executată.

Résolution CM/ResDH(2013)240

Moulin contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Requête n

o

Affaire

Arrêt du

Définitif le

37104/06

MOULIN

23/11/2010

23/02/2011

(adoptée par le Comité des Ministres le 5 décembre 2013,

lors de la 1186e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation constatée

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2013)1144

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées,

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Moulin contre France (n

o

37104/06)

Arrêt du 23 novembre 2010 devenu définitif le 23 février 2011

Bilan d’action du Gouvernement français

Cette affaire concerne une avocate mise en cause dans le cadre d’une procédure d’instruction relative à un délit et placée en garde à vue sur commission rogatoire de juges d’instruction d’Orléans. La requérante fut interpellée à Toulouse, où elle exerçait sa profession. A l’issue de sa garde à vue de 48 heures, elle fut présentée au Procureur adjoint de Toulouse qui lui notifia un mandat d’amener délivré par les juges d’instruction d’Orléans en vue de sa mise en examen. Elle fut ensuite conduite à la maison d’arrêt en vue de son transfèrement devant les juges d’instruction qu’elle rencontra trois jours après la fin de sa garde à vue.

Invoquant l’article 5 § 3 (droit à la liberté et à la sûreté), la requérante se plaignait notamment de ne pas avoir été «

aussitôt traduite

» devant «

un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires

». Dans son arrêt, la Cour a constaté que l’intéressée n’avait été présentée à un juge du siège qu’après une période de plus de cinq jours après son arrestation et que la présentation dans l’intervalle au Procureur de la République ne pouvait y suppléer. Elle en a conclu à la violation de l’article 5§3 de la Convention.

I.

Mesures de caractère individuel

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable de 12

500 € en réparation de son préjudice moral et au titre des frais et dépens. La somme principale a été versée au requérant le 31 mai 2011. Des intérêts de retard ont été versés le même jour.

2.

Les autres mesures éventuelles

Aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire.

Mesures de caractère général

1.

Sur la diffusion

Il convient de noter que les autorités françaises publient systématiquement les arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme et les diffusent aux autorités concernées. Cet arrêt a ainsi été publié à l’Observatoire du droit européen de la Cour de cassation (n

o

35 nov-déc 2010).

Il a également fait l’objet de commentaires dans des revues juridiques (cf. notamment Droit Pénal 2011, chron 7, Droit pénal 2010, 58, RFDA 10 novembre 2011, JCP 2011, 94).

Sur les autres mesures générales

Dans son arrêt, la Cour a constaté que, dans le contexte de l’article 5§3 de la convention, la présentation de la personne arrêtée au Procureur de la République ne pouvait suppléer à l’obligation de traduire la personne devant "un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires" au sens de cet article. Il en a été pris acte et la loi n

o

2011-392 du 14 avril 2011 relative à la garde à vue a tiré les conséquences de l’arrêt en cause en son article 22. Cet article est venu modifier les articles 127, 133 et 135

‑

2 du code de procédure pénale qui disposent ainsi que, lorsque la personne a été interpellée à plus de 200 km du siège de la juridiction saisie, et qu’il n’est pas possible de la conduire dans un délai de 24 heures devant le juge d’instruction auteur du mandat, elle est conduite, dans ce même délai, devant le juge des libertés et de la détention du lieu de l’arrestation. Il est précisé que le juge des libertés et de la détention est un juge du siège, indépendant et inamovible

; il exerce alors les attributions anciennement dévolues au procureur de la République par les articles 127, 133 et 135-2 dans leur rédaction antérieure. Le juge des libertés et de la détention peut bien évidemment ordonner la mise en liberté de l’intéressé s’il constate une violation manifeste de la loi.

Cette modification du code de procédure pénale garantit donc dorénavant en toute hypothèse que la personne faisant l’objet d’un mandat soit présentée dans les 24h devant un juge habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires au sens de l’article 5§3 de la Convention. Cette modification législative permettra d’éviter la réitération de la violation constatée par la Cour.

En conséquence, le gouvernement estime que l’arrêt a été exécuté.