ERDOĞAN v. TURKEY

Decizia nr. 55248/10 Hüseyin ERCDO de către Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 10 decembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și, Stanley Naismith, grefierul secțiunea, având în vedere cererea depusă la 12 iulie 2010, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl Hüseyin Erdoğan este un cetățen turc, născut în 1984 și trăiește la Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Akmeșe, avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că i s-a refuzat accesul la o instanță din cauza refuzului Curții administrative Supreme militare de a-i acorda asistență juridică pentru a plăti taxele de judecată. La 18 iunie 2013 și 13 septembrie 2013, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 3 000 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, care va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stanley Naismith Peer Lorenzen Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 55248/10

Hüseyin ERDOĞAN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 10

December 2013 as a Committee composed of:

Peer Lorenzen,

President,

András Sajó,

Nebojša Vučinić,

judges,

and, Stanley Naismith

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 12 July 2010,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Hüseyin Erdoğan, is a Turkish national, who was born in 1984 and lives in Istanbul. He was represented before the Court by Mr

İ.

Akmeșe, a lawyer practising in Istanbul.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that he had been denied access to a court on account of the refusal of the Military Supreme Administrative Court to grant him legal aid to pay the court fees. He further complained under Article 13 of the Convention about his inability to bring proceedings before the domestic courts.

4.

On 18 June 2013 and 13 September 2013 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 3 000 euros to cover any non-pecuniary damage, which will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

5.

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Stanley Naismith

Peer Lorenzen

Registrar

President