Reclamantul, dl Christian Peter Puusep, este un național estonian și australian, născut în 1956 și locuiește în Mentone, Australia. El este reprezentat în fața Curții de către dl C. Ginter, un avocat practicant în Tallinn. Guvernul estonian (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna M. Kuurberg, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1991, tatăl reclamantului, a solicitat restituirea proprietății familiei sale, o clădire de apartamente din Tallinn, care a fost expropriată ilegal în anii 1940. Cererea de restituire a proprietăților sale, depusă în contextul procesului de reformă a proprietăților care a avut loc în Estonia în acel moment, a dat naștere la o serie de proceduri administrative și judiciare. Principalele chestiuni ale procedurii au fost, în scurt timp, următoarele: pe care motivele tatălui lui Y., M., au părăsit Estonia în 1941; dacă el a primit deja o compensare pentru proprietatea lăsată în Estonia și expropriată ilegal de autoritățile sovietice; și ce implicații juridice ale acestor fapte au fost. Prin hotărârea din 28 decembrie 2006 (cazul nr. 3-02-18) Curtea Administrativă Tallinn a constatat pentru Y. în reclamația sa împotriva unei hotărâri din 5 decembrie 2005 a Comitetului orașului Tallinn pentru returnarea și compensarea pentru proprietățile nedreptate (Õigusvastaselt võrandatud vara tagastamise ja kompenseerimize Tallinna linnakomisjon). La 9 martie 2007 Y. a murit și reclamantul a urmărit procedura ca succesor al său. După apelul Comitetului, la 19 decembrie 2008, Curtea de Apel din Tallinn a anulat hotărârea Curții administrative, anulând decizia Comitetului din cauza faptului că dovezile relevante nu au fost evaluate și a ordonat Comitetului să reexamineze cererea de returnare a proprietății. Curtea de Apel a remarcat, în hotărârea sa, că nu a ordonat Comitetului să ajungă la un rezultat specific în rezolvarea chestiunii. Comitetul a recurs. La 19 februarie 2009, Curtea Supremă a refuzat să examineze apelul Comitetului, iar hotărârea Curții de Apel a devenit finală. La 3 iunie 2009, reclamantul, nemulțumit de examinarea întârzietă a cererii Comitetului, a solicitat Curtea Administrativă de Tallinn să impună comitetului o amendă pentru nerespectarea hotărârii din 19 decembrie 2008. La 9 februarie 2010, Comitetul a hotărât amânarea examinării cererii lui Y. în așteptarea primirii informațiilor din arhivele germane cu privire la faptul că tatăl lui Y. a primit compensații pentru proprietatea în cauză din Germania. 10. La 9 martie 2010, Curtea Administrativă de Tallinn a amendat Comitetul 100.000 de coroane (EEK) (aproximativ 6.391 euro) pentru nerezolvarea acestei chestiuni. La 19 mai 2010, Curtea de Apel din Tallinn a respins recursul Comitetului împotriva acestei decizii. Comitetul a apelat la Curtea Supremă, care a refuzat să examineze recursul la 12 august 2010. 12. Între timp, la 9 iunie 2010, Comitetul a emis o decizie prin care a declarat că proprietatea în cauză a fost supusă procesului de reformă a proprietății și că succesorii Y. (adică, reclamantul) au fost „subjecturi legale” (õiguststatud subjektid) în ceea ce privește proprietatea. Hotărârea conține un rezumat al procedurii anterioare, inclusiv, printre altele, trimiterea la hotărârea Curții de Apel din Tallinn din 19 decembrie 2008, prin care Comitetul a fost ordonat să reexamineze reclamația Y. de returnare a proprietății. 13. La 31 august 2010, având primit, între timp, informații din arhivele germane, conform căreia tatăl lui Y. a primit compensații în anii 1960 din Republica Federală Germania pentru proprietatea sa lăsată în Estonia, Comitetul a invalidat decizia din 9 iunie 2010 și a respins cererea lui Y. de returnare a proprietății. De asemenea, decizia conține un rezumat al procedurii anterioare, similar cu decizia din 9 iunie 2010 (a se vedea punctul 12 de mai sus). 14. La 29 octombrie 2010, reclamantul a contestat decizia Comitetului din 31 august 2010 în fața Curții administrative de Tallinn. 15. La 4 martie 2011, Curtea Administrativă a anulat decizia Comitetului din 31 august 2010. 16. La 15 iunie 2011, Curtea de Apel a anulat hotărârea Curții de Apel a Curții administrative și a respins plângerea reclamantului împotriva hotărârii impușite a Comitetului. Curtea de Apel a susținut concluzia Comitetului că tatăl lui Y. a primit deja compensații pentru proprietatea în cauză din Germania. De asemenea, a constatat că Comitetul a avut dreptul de a reexamina cazul după ce au apărut noile fapte și de a lua o nouă decizie. Reclamantul nu a recurs. 18. La 19 decembrie 2011, Curtea Supremă a refuzat să examineze un recurs depus de P., un alt reclamant în cadrul procedurii alături de solicitant. 19. Între timp, și paralel cu procedurile de instanță administrativă menționate mai sus, părțile au fost implicate în litigiu civil. După anularea anumitor decizii administrative, din cauza căreia Y. a achiziționat titlul proprietății în cauză, Orașul Tallinn a introdus o acțiune împotriva Y., succesată mai târziu de solicitant. La 14 iunie 2004, Curtea județului Harju a constatat pentru Orașul Tallinn și a recunoscut titlul lor. Avocat. 21. La 7 martie 2007, Curtea de Apel a suspendat procedura în așteptarea rezultatului procedurii administrative în cauza nr. 3-02-18. La 25 iunie 2009, examinarea cazului a fost reluată. 22. La 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel din Tallinn a respins recursul și a susținut hotărârea Curții de Conturi. A luat notă de argumentul reclamantului potrivit căruia întrebarea privind returnarea proprietăților nu a fost în cele din urmă rezolvată în contextul reformei de proprietate și că instanțele administrative au ordonat orașului Tallinn să reexamineze această chestiune. Cu toate acestea, instanța a concluzionat că nu era sub jurisdicția sa de a rezolva problemele administrative și că, în cadrul procedurilor administrative, orașul Tallinn ar trebui să decidă dacă proprietatea urma să fie returnată reclamantului.
1.The applicant, Mr Christian Peter Puusep, is an Estonian and Australian national, who was born in 1956 and lives in Mentone, Australia. He is represented before the Court by Mr C. Ginter, a lawyer practising in Tallinn. 2. The Estonian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ms M. Kuurberg, of the Ministry of Foreign Affairs. 3. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 4. In 1991 Y., the applicant’s father, claimed restitution of his family’s property, an apartment building in Tallinn, which had been unlawfully expropriated in the 1940s. His property restitution claim, filed in the context of the ownership reform process taking place in Estonia at that time, gave rise to a number of administrative and court proceedings. The main issues in the proceedings, in brief, were the following: on which grounds Y.’s father, M., had left Estonia in 1941; whether he had already received compensation for the property left in Estonia and unlawfully expropriated by the Soviet authorities; and what the legal implications of these facts were. 5. By a judgment of 28 December 2006 (case no. 3-02-18) the Tallinn Administrative Court found for Y. in his complaint against a decision of 5 December 2005 of the Tallinn City Committee for the Return of and Compensation for Unlawfully Expropriated Property (Õigusvastaselt võõrandatud vara tagastamise ja kompenseerimise Tallinna linnakomisjon). 6. On 9 March 2007 Y. died and the applicant pursued the proceedings as his successor. 7. Following an appeal by the Committee, on 19 December 2008 the Tallinn Court of Appeal quashed the Administrative Court’s judgment. It annulled the decision of the Committee on the ground that pertinent evidence had not been assessed and ordered the Committee to re-examine Y.’s claim for the return of the property. The Court of Appeal noted in its judgment that it did not instruct the Committee to reach any particular outcome in resolving the matter. The Committee appealed. On 19 February 2009 the Supreme Court declined to examine the Committee’s appeal and the Court of Appeal’s judgment became final. 8. On 3 June 2009 the applicant, dissatisfied with the Committee’s delayed examination of his claim, requested that the Tallinn Administrative Court impose a fine on the Committee for its failure to comply with the judgment of 19 December 2008. 9. On 9 February 2010 the Committee decided to postpone the examination of Y.’s claim pending the receipt of information from the German archives on whether Y.’s father had received compensation for the property in question from Germany. 10. On 9 March 2010 the Tallinn Administrative Court fined the Committee 100,000 kroons (EEK) (approximately 6,391 euros) for its failure to resolve the matter. It noted that the Committee had taken certain measures in order to gather the information required to reach a decision, but found that the delay was unjustified. 11. On 19 May 2010 the Tallinn Court of Appeal dismissed the Committee’s appeal against that decision. The Committee appealed to the Supreme Court, which declined to examine the appeal on 12 August 2010. 12. In the meantime, on 9 June 2010, the Committee issued a decision by which it declared that the property in question was subject to the ownership reform process and that Y.’s successors (that is, the applicant) were “legally entitled subjects” (õigustatud subjektid) in respect of the property. The decision contained a summary of the prior proceedings including, inter alia, reference to the Tallinn Court of Appeal’s judgment of 19 December 2008, by which the Committee had been ordered to reexamine Y.’s claim for the return of the property. 13. On 31 August 2010, having, in the meantime, received information from the German archives, according to which Y.’s father had received compensation in the 1960s from the Federal Republic of Germany for his property left in Estonia, the Committee invalidated its decision of 9 June 2010 and dismissed Y.’s request for the return of the property. The decision also contained a summary of the prior proceedings, similar to the decision of 9 June 2010 (see paragraph 12 above). 14. On 29 October 2010 the applicant challenged the Committee’s decision of 31 August 2010 before the Tallinn Administrative Court. 15. On 4 March 2011 the Administrative Court annulled the Committee’s decision of 31 August 2010. 16. The Tallinn City Government, the Committee’s legal successor, appealed. 17. On 15 June 2011 the Tallinn Court of Appeal quashed the Administrative Court’s judgment and dismissed the applicant’s complaint against the Committee’s impugned decision. The Court of Appeal upheld the Committee’s finding that Y.’s father had already received compensation for the property concerned from Germany. It also found that the Committee had been entitled to re-examine the case after the new facts had arisen and to take a new decision. The applicant did not appeal. 18. On 19 December 2011 the Supreme Court declined to examine an appeal lodged by P., another claimant in the proceedings alongside the applicant. 19. In the meantime, and parallel to the above-mentioned administrative court proceedings, the parties were involved in civil litigation. Following the annulment of certain administrative decisions, as a result of which Y. had acquired title to the property in question, the City of Tallinn brought an action against Y., later succeeded by the applicant. The City of Tallinn claimed title to the property. 20. On 14 June 2004 the Harju County Court found for the City of Tallinn and recognised their title. Y. appealed. 21. On 7 March 2007 the Tallinn Court of Appeal suspended the proceedings pending the outcome of the administrative court proceedings in case no. 3-02-18. On 25 June 2009 the examination of the case was resumed. 22. On 10 November 2009 the Tallinn Court of Appeal dismissed the appeal and upheld the County Court’s judgment. It took note of the applicant’s argument that the question of the return of the property had not been finally resolved in the context of the ownership reform and that the administrative courts had ordered the City of Tallinn to re-examine the matter. Nevertheless, the court found that it was not within its jurisdiction to resolve administrative matters and that it was still for the City of Tallinn to decide in administrative proceedings whether the property was to be returned to the applicant.