CASE OF PERİHAN AND MEZOPOTAMYA BASIN YAYIN A.Ș. v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible;Violation of Article 10 - Freedom of expression -{General} (Article 10-1 - Freedom of expression);Non-pecuniary damage - award
CASE OF PERİHAN AND MEZOPOTAMYA BASIN YAYIN A.Ș. v. TURKEY (CtEDO, 2014)
Primul reclamant s-a născut în 1966 și trăiește la Istanbul. Al doilea reclamant este o societate de stoc comun înscrisă în Turcia în 1991 și dizolvat în 2001 (a se vedea mai jos). Primul reclamant a fost numit Director General al Publishingului din Mesopotamia la 24 decembrie 2001. La 26 octombrie 1997 Publicarea Mesopotamia a inaugurat un birou de filială în Șanlıurfa. În aceeași zi, ofițerii de poliție din Hotărârea de Securitate Șanlıurfa au efectuat o căutare a acelui birou, confiscarea anumitor ziare, reviste, cărți, casete și documente, care au fost presupus ilegale. La 27 octombrie 1997, guvernatorul adjunct al Șanlıurfa a solicitat Ministerului Industriei și Comerțului să inițieze proceduri împotriva Publicației Mesopotamice în vederea dizolvarii sale. La 30 octombrie 1997, procurorul a inițiat proceduri împotriva dlui Murat Gökdağ, managerul biroului Șanlıurfa, și a dnei Nuray Șen, atunci directorul general al publicației din Mesopotamia, care au fost acuzați de stocarea cărților interzise la biroul sucursalei. La 6 iunie 2000, Curtea de Magistrat Șanlıurfa a susținut că procedurile penale ar trebui întrerupte deoarece acuzația a fost interzisă în temeiul articolului 102 din Codul Penal. La 13, 14, 20, 25, 27 și 28 decembrie 1997, biroul Diyarbakır din Ediția din Mesopotamia a fost căutat de ofițeri de poliție. În 14 ianuarie 1997, biroul Diyarbakır a fost închis pe ordinea guvernatorului din Diyarbakır. 10. La 10 februarie 1998, Guvernatorul Diyarbakır a solicitat Ministerului Industriei și Comerțului să inițieze proceduri împotriva Publishingului din Mesopotamia în vederea dizolvării sale în temeiul dispozițiilor relevante ale Codului Comercial. 11. La o dată neespecificată, au fost instituite proceduri penale în Curtea de Securitate de Stat din Istanbul împotriva membrilor consiliului de administrație al Ediției din Mesopotamia pentru publicarea unui calendar care se presupune că a fost folosit pentru difuzarea propagandismului în favoarea Partidului Lucrătorilor Kurdistan ilegal („PKK”). 12. La 17 septembrie 1999, Curtea de Securitate a statului din Istanbul a suspendat procedurile, în temeiul Legii nr. 4454 privind suspendarea cazurilor și penalităților în curs de întârziere în infracțiuni legate de mass-media. 13. La 26 decembrie 1997, biroul Izmir din Mesopotamia Publishing a fost căutat de ofițeri de poliție. Unele publicații, care se presupunea că erau ilegale, și un decodator prin satelit au fost confiscate. 14. La 30 decembrie 1997, guvernatorul Izmir a cerut Ministerului Industriei și Comerțului să inițieze proceduri de dizolvare împotriva Ediției Mesopotamice, susținând că compania difuzase propagandă în favoarea PKK. 15. La o dată neespecificată, procedurile penale au fost instituite în Curtea Izmir Magistrate împotriva dnei Hatice Çoban, managerul filialei Izmir. 16. La 14 mai 1998, Curtea a achitat doamna Çoban din acuzațiile împotriva ei. 17. În urma plângerilor depuse de guvernatorul Șanlıurfa și, respectiv, de guvernatorul Diyarbakır, la 24 februarie 1998, Ministerul Industriei și Comerțului („reclamantul”) a instituit o procedură împotriva Publishingului Mesopotamia în Curtea Comercială din Istanbul Beyoğlu, în vederea dizolvării sale din cauza activităților sale împotriva ordinului public. La 27 februarie 1998, Curtea Comercială din Istanbul Beyoğlu a înregistrat cazul împotriva ediției din Mesopotamia. Acesta a hotărât, printre altele, să informeze părțile cu privire la data audierii stabilite pentru 3 aprilie 1998, în conformitate cu articolele 509 și 510 din Codul de Procedură Civilă, care a furnizat un avertisment că, dacă una dintre părți nu a reușit să apară în fața acesteia sau să prezinte observații, instanța nu ar fi împiedicată să stabilească fondurile cauzei. La 12 martie 1998, documentele de mai sus au fost servite pe Ediția Mesopotamia, înregistrate în Registrul Comerțului Comercial. Acestea au fost luate de un anumit dl M.B., care a semnat înregistrarea de notificare ca reprezentant autorizat (șirket yethkilisi). 19. Între timp, reclamantul a depus o serie de elemente de probă dosarului în sprijinul cererii sale, inclusiv documentele oficiale, cum ar fi rapoartele privind incidentul și crizele referitoare la cercetările menționate mai sus. Ele au fost admise în dosarul de probă la 17 martie 1998. 20. La o audiere din 3 aprilie 1998, Curtea a remarcat absența Publicației Mesopotamice, dar a observat că notificarea a fost în mod corespunzător. Dovezile furnizate de reclamant au fost citite. Curtea a hotărât să compile mai multe informații și documente referitoare la acuzațiile împotriva Publicației Mesopotamice din birourile lui Șanlıurfa, Izmir și Diyarbakır. 21. În audierea din 28 iulie 1999, Curtea a hotărât să rămână procesul în așteptarea rezultatului cazurilor în fața instanțelor penale. 22. În 19 octombrie 2001, Curtea a hotărât să dizolveze Publicarea Mesopotamia, în conformitate cu art. 274 § 2 din Codul Comercial. În decizia sa, el a remarcat că, în ciuda notificării în mod corespunzător, societatea nu a participat la audieri și nu a prezentat nicio observație, ținând seama de incidentele care au avut loc la birourile filiale Șanlıurfa și Diyarbakır și a susținut că societatea este responsabilă pentru acestea. Acesta a considerat că activitățile acestor sucursale au încălcat ordinea publică și că, prin urmare, societatea trebuie dizolvată. Un lichidator a fost atribuit. Decizia instanței a fost servită pe Ediția Mesopotamia, înregistrată în Registrul Comercial. 23. La 28 martie 2002 Ediția Mesopotamia a apelat împotriva hotărârii instanței de primă instanță. În motivele sale procedurale de recurs, el a susținut, printre altele, că instanța nu l-a notificat în mod corespunzător, deoarece notificarea a fost efectuată pe un anumit dl M.B., care nu a fost membru al consiliului de administrație în acel moment. În plus, Ediția din Mesopotamia a susținut că nu a fost notificată cu privire la dovezile admise în cursul procedurii. În motivele sale de recurs, acesta a susținut că instanța a decis pe baza a două incidente în legătură cu care societatea nu a fost condamnată. 24. La o audiere din 15 octombrie 2002, Curtea de Casație, după ce a auzit părțile, a decis să suspende deliberările. 25. La 17 octombrie 2002, Curtea de Casație, după examinarea dosarului, depunerile părților acesteia și de documentele conținute în acest articol, a respins obiecțiile Mesopotamia Publishing. 26. La 10 decembrie 2002, Mesopotamia Publishing a solicitat Curtea de Casație să-și corecteze hotărârea și a repetat observațiile anterioare cu privire la ceea ce a descris ca „foarte substanțiale de recurs”. 27. La 24 ianuarie 2003, Curtea de Casație a respins cererea de rectificare menționată anterior.