Secțiunea a treia Cerere nr. 29513/07 Mira Anca BÂRSANESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 28 ianuarie 2014 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 9 iulie 2007, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 10 septembrie 2013 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA recurenta, Mira Anca Bârsanescu, este resortisant român și francez, născută în 1941 și rezidentă la Paris. Guvernul român a fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Guvernul francez nu a exercitat dreptul de a acționa în cadrul procedurii [art. 36 alineatul (1) din Convenție]. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata excesivă a procedurii civile la care a fost parte. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, se plângea că are dreptul de a prelua proprietatea unui apartament ocupat de persoane terțe și de absența prejudiciilor pentru incapacitatea de a-și îndeplini obligațiile. Partea din cererea privind durata procedurii fusese comunicată guvernelor române și franceze ÎN DREPT partea reclamantă susținea că durata procedurii civile la care a fost parte a acesteia nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 10 septembrie 2013 Guvernul a informat Curtea că a avut în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată de această parte a cererii. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. Guvernul declară, prin prezenta declarație unilaterală, că recunoaște încălcarea art. 6 alin. În temeiul unei satisfacții echitabile, suma de 2.160 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit. Aceasta va fi plătită în contul bancar indicat de reclamantă în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă de la rolul său în temeiul articolului (1) litera (c) din Convenție. Printr-o scrisoare din 28 octombrie 2013, reclamanta a indicat că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 10. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 11. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi judecat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 V și Abramiuc c. România, 37411/02, §103-109, 24 februarie 2009). 13. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și la suma de despăgubire propusă, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) 14. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [articolul § 1 in fine 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenția (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plângea, de asemenea, de nerestituirea unui apartament și de lipsa daunelor-interese pentru neîndeplinirea obligațiilor. 17. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca aceasta să aibă competența de a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. 18. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit fondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate decise de a elimina din rol partea din cererea privind durata procedurii, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Spune restul cererii inadmisibile. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier adjunct
Requête n
o
29513/07
Mira Anca BÂRSĂNESCU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 28 janvier 2014 en un comité composé de
:
Alvina Gyulumyan,
Présidente,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 9 juillet 2007,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 10
septembre
2013 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La requérante, M
me
Mira Anca Bârsănescu, est une ressortissante roumaine et française, née en 1941 et résidant à Paris.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
3.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée déraisonnable de la procédure civile à laquelle elle fut partie. Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention elle se plaignait de l’impossibilité de reprendre la possession d’un appartement occupé par des tierces personnes et de l’absence des dommages-intérêts pour le défaut de jouissance.
4.
La partie
de la requête relative à
la durée de la procédure avait été communiquée aux gouvernements roumain et français
.
5.
La partie requérante alléguait que la durée de la procédure civile à laquelle elle fut partie, a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.
6.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 10
septembre
2013 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
7.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare, au moyen de la présente déclaration unilatérale, qu’il reconnaît la violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée de la procédure judiciaire litigieuse.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante, M
me
Mira Anca
Bâ(î)rsănescu, au titre de satisfaction équitable, la somme de 2.160 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37
»
8.
Par une lettre du 28 octobre 2013, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale.
9.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
10.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
11.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI
;
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
12.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être jugé dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII
;
Cocchiarella c. Italie
[GC], n
o
‑
V, et
Abramiuc c. Roumanie
, n
o
37411/02, §§103-109, 24 février 2009).
13.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
14.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
in fine
).
15.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
16.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, la partie requérante se plaignait également de la non-restitution d’un appartement et de l’absence des dommages-intérêts pour le défaut de jouissance.
17.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant qu’elle ait compétence pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
18.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer du rôle la partie de la requête portant sur la durée de la procédure, en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Déclare
le restant de la requête irrecevable.
Marialena Tsirli
Alvina Gyulumyan
Greffière adjointe
Présidente