CASE OF KILYEN v. ROMANIA

Reclamantul, dl Laszlo Kilyen, s-a născut în 1972 și locuiește în Murgești. La 10 mai 2003, ofițerii de poliție T.M. și L.C.V. au efectuat o anchetă privind furtul de două mașini în satul Murgești. Reclamantul, care a locuit singur într-o casă cu o curte, a fost departe de casă într-o călătorie în străinătate. În aceeași zi la ora 16:00, cei doi ofițeri au intrat în curtea reclamantului prin rupere poarta principală care avea un sistem de închidere realizat de reclamant din fire metalice. Ofițerii au luat act de seria șasiu de două mașini găsite în coșul reclamantului. De asemenea, au căutat în mai multe cutii care conțin piese de schimb pentru mașini. După o anumită perioadă de timp, vecinul solicitant, K.M., a intrat în curte și a interogat cei doi ofițeri despre motivul prezenței lor acolo.

T.M. și L.C.V. au dezvăluit identitatea lor și au informat K.M. că au efectuat o anchetă privind furtul a două mașini. Înainte de a părăsi curtea, ofițerii au informat K.M. faptul că cele două mașini găsite în cabana reclamantului nu au fost cele raportate furate și i-au lăsat o convocție care a ordonat reclamantului să raporteze la secția de poliție cât mai curând posibil. La 15 mai 2003, la întoarcerea sa, reclamantul a depus o plângere la Curtea Procurorului de județ Mureș împotriva celor doi polițiști pentru infracțiune în temeiul articolului 192 din Codul Penal. El a afirmat că ofițerii au intrat în curtea sa în absența sa și fără consimțământul său. El a solicitat, de asemenea, daune civile de la cei doi presupuși infractori.

În declarația dată în fața procurorului la 1 iulie 2003, reclamantul a menționat că era mecanic de mașini și că a călătorit adesea în Ungaria pentru a cumpăra piese de schimb. El a afirmat că se simțea hărțuit de ofițerii de poliție locali care lucrează în Departamentul Car Theft, care, de mai multe ori, a intrat în curte în absența sa, pentru a verifica dacă ascundea mașini furate. De asemenea, reclamantul a susținut că, deși poliția nu a găsit niciodată mașini furate în posesia sa, verificările frecvente de poliție i-au dat o reputație în satul de a fi hoț de mașini. 10. Doi ofițeri au declarat în fața procurorului că au găsit K.M. în curtea reclamantului și au intrat să creadă că el este proprietarul și presupunând că au avut permisiunea lui.

11. La 8 iulie 2003, Procurorul din Curtea de Apel Târgu Mureș a hotărât să înceteze procedurile împotriva T.M. și L.C.V. Procurorul care a investigat cazul a remarcat că cei doi ofițeri au intrat în curtea reclamantului în absența sa și fără permisiunea sa. Cu toate acestea, atunci când K.M. a sosit la scena, ei au dezvăluit imediat identitatea lor. În plus, au fost în funcție de datorie și au remarcat doar seria de șasiuri a mașinilor reclamantului. Procurorul a concluzionat, prin urmare, că ofițerii nu au avut intenția de a comite o infracțiune. La 29 octombrie 2003, o plângere a reclamantului împotriva acestei decizii a fost respinsă de procurorul superior din partea Procurorului din Curtea de Apel Târgu Mureș.

12. La 27 ianuarie 2004, reclamantul a apelat împotriva hotărârilor procurorilor în fața Curții de Apel Târgu Mureș. El a afirmat că cei doi ofițeri au intrat ilegal în casă în absența sa, fără consimțământul său și fără mandat de căutare. De asemenea, el se plângea că drepturile sale garantate în temeiul articolului 8 din Convenție au fost încălcate de căutarea ilegală efectuată de cei doi polițiști. 13. Curtea de Apel a respins recursul reclamantului la 27 februarie 2004 susținând că T.M. și L.C.V. au acționat în conformitate cu datoria lor, astfel cum se prevede la articolele 41, 42 și 43 din Legea nr. 360/2002 privind statutul ofițerilor de poliție. Curtea a subliniat faptul că ofițerii și-au dezvăluit identitatea și scopul prezenței lor în sediul de îndată ce reclamantul a solicitat.

S-a mai susținut că au fost în funcție și au efectuat o anchetă și, prin urmare, nu s-a putut considera că au avut intenția de a comite o infracțiune. 14. Apelul reclamantului privind punctele de drept (recursuri) împotriva acestei decizii a fost respins la 28 mai 2004 cu o hotărâre finală a Curții Înalte de Casare și Justiție, care a susținut că ofițerii au acționat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea poliției române. Curtea a susținut că ofițerii au fost în prezența unui martor și că au dezvăluit identitatea lor și, prin urmare, nu au avut nici o intenție de a intra ilegal în casa reclamantului.

5. The applicant, Mr Laszlo Kilyen, was born in 1972 and lives in Murgești. 6. On 10 May 2003 police officers T.M. and L.C.V. were carrying out an investigation into the theft of two cars in the village of Murgești. The applicant, who lived alone in a house with a yard, was away from home on a trip abroad. On the same day at around 4 p.m., the two officers entered the applicant’s yard by breaking the main gate which had a closing system made by the applicant from metal wires. The officers took note of the chassis series of two cars found in the applicant’s shed. They also looked in several boxes which contained spare parts for cars. 7. After a certain period of time, the applicant’s neighbour, K.M., entered the yard and questioned the two officers about the reason for their presence there.

T.M. and L.C.V. disclosed their identities and informed K.M. that they were carrying out an investigation into the theft of two cars. Before leaving the yard, the officers informed K.M. that the two cars found in the applicant’s shed were not the ones reported stolen and left him a summons ordering the applicant to report to the police station as soon as possible. 8. On 15 May 2003, upon his return home, the applicant lodged a complaint with the Prosecutor’s Office of the Mureș County Court against the two police officers for the crime of trespassing under Article 192 of the Criminal Code. He alleged that the officers had entered his yard in his absence and without his consent. He also sought civil damages from the two alleged perpetrators.

9. In his statement given before the prosecutor on 1 July 2003, the applicant mentioned that he was a car mechanic and that he often travelled to Hungary to buy spare parts. He alleged that he felt harassed by local police officers working in the Car Theft Department who, on several occasions, had entered his yard in his absence in order to check whether he was hiding stolen cars. The applicant also alleged that, although the police never found stolen cars in his possession, the frequent police checks gave him a reputation in the village of being a car thief. 10. The two officers declared before the prosecutor that they had found K.M. in the applicant’s yard and had entered believing that he was the owner and assuming that they had his permission.

11. On 8 July 2003 the Prosecutor’s Office of the Târgu Mureș Court of Appeal decided to discontinue the proceedings against T.M. and L.C.V. The prosecutor investigating the case noted that the two officers had entered the applicant’s yard in his absence and without his permission. However, when K.M. had arrived at the scene, they had immediately disclosed their identities. Moreover, they had been on duty and had only noted the chassis series of the applicant’s cars. The prosecutor therefore concluded that the officers had had no intention of committing a crime. On 29 October 2003 a complaint by the applicant against this decision was rejected by the superior Prosecutor from the Prosecutor’s Office of the Târgu Mureș Court of Appeal.

12. On 27 January 2004 the applicant appealed against the prosecutors’ decisions before the Târgu Mureș Court of Appeal. He alleged that the two officers had illegally entered his home in his absence, without his consent and without a search warrant. He also complained that his rights as guaranteed by Article 8 of the Convention had been breached by the unlawful search carried out by the two police officers. 13. The Court of Appeal rejected the applicant’s appeal on 27 February 2004 holding that T.M. and L.C.V. had acted in accordance with their duties as provided for by articles 41, 42 and 43 of Law no. 360/2002 on the Status of Police Officers. The court underlined that the officers had disclosed their identities and the purpose of their presence on the premises as soon as the applicant’s neighbour enquired.

It was further held that they had been on duty and carrying out an investigation, and therefore it could not be held that they had intended to commit a crime. 14. The appeal by the applicant on points of law (recurs) against this decision was dismissed on 28 May 2004 by a final judgment of the High Court of Cassation and Justice which held that the officers had acted in accordance with the provisions of the Law no. 218/2002 on the Organisation of the Romanian Police. The court held that the officers had been in the presence of a witness and that they had disclosed their identities, and therefore had no intention of illegally entering the applicant’s home.