Cererea nr. 57485/09 I.S. împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 4 martie 2014 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Linos-Alexandre Sicilianos, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 octombrie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 13 decembrie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna I.S., este un național croat, care s-a născut în 1960 și trăiește în Lovran. Președintele a acordat cererii de identitate a acesteia să nu fie divulgat publicului (art. 47 § 3). Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Cererea a fost comunicată guvernului THE LEI Reclamantul s-a plâns de faptul că autoritățile interne nu își dau protecția adecvată împotriva unui act de violență de către o persoană privată, având în vedere faptul că urmărirea penală împotriva lui a devenit îndelungată. Ea s-a bazat pe art. 8 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 decembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. În declarația lor, Guvernul: „(a) recunoaște că, în cazul instantaneu, a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața ei privată, garantat de art. 8 din convenție; și (b) sunt gata să plătească reclamantului 7,510 euro, pentru a acoperi orice daune și costuri și cheltuieli morale, precum și orice impozit care poate fi impugnabil reclamantului. Această sumă va fi convertită în kune croate la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului la contul indicat de solicitant. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisoarea din 14 ianuarie 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). 11. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Croației, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea aspectului procedural al articolului 8 din Convenție cu privire la dreptul de a respecta viața privată (a se vedea, de exemplu, Sandra Janković v. Croația , nr. 38478/05, 5 martie 2009; Remetin v. Croația , nr. 29525/10, § 114, 11 decembrie 2012; M.S. c. Croația , nr. 36337/10, 25 aprilie 2013). 12. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea, de exemplu, Remetin , citat mai sus, § 114) – Curtea consideră că, în circumstanțele specifice ale prezentului caz, nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. Având în vedere angajamentul guvernamental, Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în kune croate la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În caz de nerespectare a acestei perioade, dobânzile simple se plătesc pe suma în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 8 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al grefierului
Application no. 57485/09
I.S.
against Croatia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4
March
2014 as a Committee composed of:
Mirjana Lazarova Trajkovska,
President,
Linos-Alexandre Sicilianos,
Ksenija Turković,
judges,
and André Wampach,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 7 October 2009,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 December 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Ms I.S., is a Croatian national, who was born in 1960 and lives in Lovran. The President granted the applicant’s request for her identity not to be disclosed to the public (Rule 47 § 3).
2.
The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Š. Stažnik.
3.
The application had been communicated to the Government
.
4.
The applicant complained about failure of the domestic authorities to afford her adequate protection from an act of violence by a private individual given that the criminal prosecution against him had become time-barred. She relied on Article 8 of the Convention.
5.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 13 December 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
6.
In their declaration the Government:
“(a)
acknowledge that in the instant case there has been a violation of the applicant’s right to respect for her private life, guaranteed by Article 8 of the Convention; and
(b)
are ready to pay to the applicant 7,510 euros, to cover any and all non-pecuniary damage and costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.
This sum will be converted into Croatian kunas at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights to the account indicated by the applicant. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
7.
By a letter of 14 January 2014, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
8.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
9.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
10.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
26307/95, §§
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.) no.
11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no. 28953/03).
11.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Croatia, its practice concerning complaints about the violation of the procedural aspect of Article 8 of the Convention with regard to the right to respect for private life (see, for example,
Sandra Janković v.
Croatia
, no. 38478/05, 5 March 2009;
Remetin v. Croatia
, no.
29525/10, §
114, 11 December 2012;
M.S. v. Croatia
, no. 36337/10, 25 April 2013).
12.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases (see, for example,
Remetin
, cited above, § 114) – the Court considers that in the particular circumstances of the present case it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
13.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
14.
In view of the Government’s undertaking, the Court considers that this amount should be converted into Croatian kunas at the rate applicable at the date of payment, and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 §
1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
15.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 8 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
André Wampach
Mirjana Lazarova Trajkovska
Deputy Registrar
President