- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 noiembrie 2014
- Stat pârât
- HRV
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Teklić împotriva Croației
Traducere în română Auto
Cererea nr. 7394/13 Branko TEKLI Ñ împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 4 noiembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, judecători și Søren Prebensen, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 28 decembrie 2012, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 1 iulie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Branko Teklić, este un național croat, născut în 1960 și locuiește în Sesvete El a fost reprezentat în fața Curții de către dna V. Pušić Miličević, un avocat practicant la Zagreb.
Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii sale civile. Cererea a fost comunicată guvernului DREPTUL reclamantului s-a plâns în legătură cu durata procedurii sale civile. El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin o scrisoare din 1 iulie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.
În declarația lor, Guvernul: „(a) recunoaște că, în cazul instantaneu, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil într-un termen rezonabil, garantat de art. 6 § 1 din convenție; și (b) sunt dispuși să plătească reclamantului suma de 1,827 euro, pentru a acoperi orice daune și costuri morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Această sumă va fi convertită în kune croate la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului la contul indicat de solicitant. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.
10. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o.
c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Croației, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00 , 10 mai 2007; Lončar v. Croația , nr. 42969/09 , § 25 , 18 decembrie 2012; și Marelja v. Croația , nr. 4255/10 , § 28, 18 decembrie 2012 . 12. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În sfârșit, Curtea subliniază că,
în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Søren Prebensen Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al grefierului interimar
FIRST SECTION
DECISION Application no. 7394/13 Branko TEKLIĆ against Croatia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4 November 2014 as a Committee composed of: Mirjana Lazarova Trajkovska, President, Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, judges, and Søren Prebensen, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 December 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 1 July 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Branko Teklić, is a Croatian national, who was born in 1960 and lives in Sesvete He was represented before the Court by Ms V. Pušić Miličević, a lawyer practising in Zagreb.
The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Š. Stažnik.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of his civil proceedings.
The application had been communicated to the Government . THE LAW
The applicant complained about the length of his civil proceedings. He relied on Article 6 § 1 of the Convention.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 1 July 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
In their declaration the Government: “(a) acknowledge that in the instant case there has been a violation of the applicant’s right to a fair trial within a reasonable time, guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention; and (b) are ready to pay to the applicant the amount of 1,827 euros, to cover any non-pecuniary damage and costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant. This sum will be converted into Croatian kunas at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights to the account indicated by the applicant. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Croatia, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007; Lončar v. Croatia , no. 42969/09, § 25, 18 December 2012; and Marelja v. Croatia , no. 4255/10, § 28, 18 December 2012).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Søren Prebensen Mirjana Lazarova Trajkovska Acting Deputy Registrar President