VUJČIĆ v. CROATIA

Primă secțiune decizia nr. 22830/14 Josip VUJČIδ împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 23 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 martie 2014, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 2 aprilie 2015 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Josip Vujčić, este un național canadian și croat, născut în 1962 și trăiește în Zagreb. Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile. Cererea a fost comunicată guvernului. Reclamantul s-a plâns de durata procedurii civile care au avut în perioada relevantă a durat nouă ani și opt luni înainte de două nivele de competență și care sunt încă în așteptare. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 2 Aprilie 2015, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Partea relevantă a declarației cu condiția ca Guvernul să: „a) recunoaște că, în cazul instantaneu, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil într-un timp rezonabil, garantat de art. 6 § 1 din convenție; și (b) este gata să plătească reclamantului 1.485 euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant. Această sumă va fi convertită în kune croate la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului la contul indicat de solicitant. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Prin scrisorile din 17 martie 2015 și 12 aprilie 2015, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, deoarece suma oferită de guvern este inacceptabil scăzută având în vedere durata procedurilor și importanța lor pentru el. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit în mai multe cazuri (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 V; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007), inclusiv cele aduse împotriva Croației (a se vedea, de exemplu, Horvat v. Croația) , nr. 51585/99 , ECHR 2001 VIII , Kozlica c. Croația , nr. 29182/03 , 2 noiembrie 2006 , și Pavić c. Croația , nr. 21846/08 , 28 ianuarie 2010 , practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție și cu modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 16 iulie 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 22830/14

Josip VUJČIĆ

against Croatia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 23 June 2015 as a Committee composed of:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

President,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Ksenija Turković,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 March 2014,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 2 April 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Josip Vujčić, is a Canadian and Croatian national, who was born in 1962 and lives in Zagreb.

The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Š. Stažnik.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings.

The application had been communicated to the Government.

THE LAW

The applicant complained about the length of civil proceedings that had in the relevant period lasted nine years and eight months before two levels of jurisdiction and which are still pending. He relied on Article 6 § 1 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 2

April 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The relevant part of the declaration provided that the Government:

“(a) acknowledges that in the instant case there has been a violation of the applicant’s right to a fair trial within a reasonable time, guaranteed by the Article 6 §

1 of the Convention; and

(b) is ready to pay to the applicant 1,485 euros to cover any and all non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

This sum will be converted into Croatian kunas at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights to the account indicated by the applicant. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

By a letters of 17 March 2015 and 12 April 2015, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration because the sum offered by the Government was unacceptably low considering the length of proceedings and their importance to him.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It further reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR

2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

The Court has established in a number of cases (see, for example,

Frydlender v. France

[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v. Italy

[GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 V;

Majewski v. Poland

, no. 52690/99, 11 October 2005; and

Wende and Kukówka v. Poland

, no. 56026/00, 10 May 2007), including those brought against Croatia (see, for example,

Horvat v. Croatia

, no. 51585/99, ECHR

2001 VIII;

Kozlica v. Croatia

, no. 29182/03, 2 November 2006; and

Pavić v. Croatia

, no. 21846/08, 28 January 2010), its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 16 July 2015.

André Wampach

Mirjana Lazarova Trajkovska

Deputy Registrar

President