KOBULIDZE v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KOBULIDZE v. GEORGIA (CtEDO, 2014)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 30385/10 Giorgi KOBULIDZE împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 11 martie 2014 în calitate de comitet compus din: Paul Mahoney, președinte, Nona Tsotsoria, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, secțiune adjunctă Reistrar, având în vedere cererea depusă la 25 mai 2010, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Giorgi Kobulidze, este un național georgian, care s-a născut în 1980 și este în prezent condamnat la închisoare în Georgia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna T. Avaliani, un avocat practicant la Tbilisi. Guvernul georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Levan Meskhoradze, al Ministerului Justiției. Cazul în cauză în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție, presupusul lipsă de asistență medicală pentru hepatita C virală a reclamantului în închisoare. La 29 octombrie 2010, Guvernul a prezentat observații, de la care s-a dovedit că autoritatea penitenciară a început să difuzeze tratamentul anti-viral și hepatoprotectiv relevant reclamantului. La 3 și 6 februarie 2014, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate în mod corespunzător de ambele părți, prin care reclamantul a acceptat ca cererea sa să fie eliminată din lista de cazuri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 1000 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. Această sumă va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile reclamantului. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție și că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii în temeiul articolului 37 § 1 în amendă. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Paul Mahoney Președintele adjunct al grefierului