GZZ Izvedba Ohrid împotriva Macedoniei de Nord

Decizia nr. 41933/04 GZZ IZVEDBA OHRID și alții împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 1 aprilie 2014 în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererea depusă la 3 noiembrie 2004, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 23 noiembrie 2012 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul a fost o cooperativă înregistrată în Statul pârât, reprezentată de dl M. Popeski, avocat practicant la Ohrid.

Cu o scrisoare primită de Curtea din 25 august 2012, avocatul a informat că cooperativa a încetat să existe și că fondatorii și proprietarii săi, dl Aleksandar Jovanovski, dl Jove Jovanovski și dl Krum Mosrov, resortisanții macedoneni care locuiesc în Ohrid, vor continua cererea în numele cooperativei solicitante („succesorii”). Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Bogdanov. Cooperativa solicitantă s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 13 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție cu privire la procedura civilă pentru datorie și achiziționarea în care a fost implicată.

Partea cererii privind durata procedurii în temeiul articolului 6 a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 23 noiembrie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația furnizată după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea că circumstanțele speciale ale prezentului caz nu îndeplinesc cerințele drepturilor reclamantului protejate de art. 6 § 1 din Convenție.

Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească suma globală de 4.500 EUR reclamantului GZZ Izvedba – Ohrid [în comun cu succesorii]. În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, conform căreia procedura internă a durat în mod nejustificat și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în cazul în cauză, având în vedere jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită conturilor personale ale [sucesorilor] în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor.” Prin scrisoarea din 1 februarie 2013, succesorii cooperativei solicitante au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva statului iugoslav al Macedoniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 privind dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea Petkovski c. fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008; Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008, Frydlender c. Franța [GC] , nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [n. 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale,

nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă reclamația privind durata procedurii.

Considerând articolele 6 și 13 și art. 1 din Protocolul nr. 1 au fost formulate alte plângeri cu cererea. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale, ca urmare a faptului că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să ia parte din cererea privind durata procedurilor din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția.

Declară restul cererii inadmisibil. André Wampach Linos-Alexandre Președintele Adjunct al Registrului Siciliano

FIRST SECTION

DECISION Application no. 41933/04 GZZ IZVEDBA OHRID and others against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 1 April 2014 as a Committee composed of: Linos-Alexandre Sicilianos, President, Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 3 November 2004, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 23 November 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant was a cooperative registered in the respondent State. It was represented by Mr M. Popeski, lawyer practicing in Ohrid. With a letter received by the Court of 25 August 2012, the lawyer informed that the cooperative ceased to exist and that its founders and owners, Mr Aleksandar Jovanovski, Mr Jove Jovanovski and Mr Krum Mostrov, Macedonian nationals living in Ohrid, would pursue the application on behalf of the applicant cooperative (“the successors”). The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr K. Bogdanov. The applicant cooperative complained under Articles 6 and 13 and Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention about the civil proceedings for debt and acquisition in which it was involved.

The part of the application concerning the length of the proceedings under Article 6 was communicated to the Government . THE LAW After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 23 November 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “...the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that the special circumstances of the present case did not fulfill the requirements of the applicant rights protected by Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay the global sum of 4,500 EUR to the applicant GZZ Izvedba – Ohrid [jointly to the successors]. In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation of Article 6 § 1 of the Convention that the domestic proceedings lasted unreasonably long, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as the costs and expenses, and will be free of any taxes that may be applicable.

This sum will be payable to the personal accounts of [the successors] within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.” By a letter of 1 February 2013, the successors of the applicant cooperative indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against the respondent State, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 about one’s right to a hearing within a reasonable time (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008; Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008, Frydlender v. France [GC] , no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC] , no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ … ; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic,

the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). The Court considers that this amount should be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of payment and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in the part concerning the complaint about the length of proceedings. Relying on Articles 6 and 13 and Article 1 of Protocol No. 1 other complaints were raised with the application. Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike a part of the application in respect of the length of the proceedings out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Declares the remainder of the application inadmissible. André Wampach Linos-Alexandre Sicilianos Deputy Registrar President