Radojević împotriva Sloveniei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 26666/12 Stanko RADOJEVI împotrivă Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 27 mai 2014 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Helena Jäderblom, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 aprilie 2012, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURA Dl Stanko Radojević este un național sloven, născut în 1987 și trăiește în Kranj. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl J. Ahlin, un avocat care practică în Ljubljana.

Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Andreja Vran. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile materiale de detenție în secțiunea de reținere din închisoarea Ljubljana și în temeiul articolului 13 din Convenția cu privire la lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. După depunerea cererii în fața Curții, reclamantul a instituit o procedură de compensare împotriva Republicii Sloveniei la nivel intern pentru plata de 5 500 EUR pentru condițiile de închisoare inadecvate în închisoarea Ljubljana. S-a ajuns la o soluție între părți în cadrul procedurii respective prin care guvernul s-a angajat să plătească compensația reclamantului în valoare de 3,680 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și 200 EUR în ceea ce privește costurile procedurii.

Cu soluționarea s-a stabilit, de asemenea, că părțile nu au alte cereri împotriva celorlalte în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Cu toate acestea, reclamantul a informat Curtea că își menține cererea pentru diferența dintre suma pe care a fost plătită la nivel intern pentru neîntregire prejudiciu material și costurile procedurii și suma pe care a susținut-o în cererea sa în fața Curții (22.000 EUR pentru prejudiciu moral și 3.719.81 EUR pentru costurile procedurii). HOTĂRÂREA Curtea remarcă că, după ce guvernul a primit notificarea cererii, au informat Curtea că au ajuns la o soluție cu reclamantul în cadrul procedurii interne cu privire la condițiile inadecvate de închisoare.

În ceea ce privește dorința reclamantului de a menține cererea de diferență între suma reclamată și primită și nemulțumirea sa cu suma primită, Curtea constată că reclamantul a acceptat soluționarea și a acceptat condițiile sale. În plus, reclamantul nu a afirmat că a fost pus sub presiune sau înșelat de guvern. În lipsa oricărei indicații contrare, Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii, astfel cum a fost propusă de reclamant (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată aplicarea din listă în conformitate cu art. 37 litera (b) din Convenție.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine aplicarea din lista de cazuri. Stephen Phillips Ann Președintele adjunct al Registrului Power-Forde

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 26666/12 Stanko RADOJEVIĆ against Slovenia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 27 May 2014 as a Committee composed of: Ann Power-Forde, President, Boštjan M. Zupančič, Helena Jäderblom, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 23 April 2012, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Stanko Radojević, is a Slovenian national, who was born in 1987 and lives in Kranj. He was represented before the Court by Mr J. Ahlin, a lawyer practising in Ljubljana. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Andreja Vran. The applicant complained under Article 3 of the Convention about the material conditions of detention in the remand section of Ljubljana Prison and under Article 13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard. After lodging the application to the Court the applicant instituted compensation proceedings against the Republic of Slovenia at a domestic level for payment of EUR 5,500 for inadequate prison conditions in Ljubljana Prison.

A settlement was reached between the parties in those proceedings by which the Government undertook to pay the applicant compensation in the amount of EUR 3,680 with respect to non-pecuniary damages and EUR 200 for the costs of the proceedings. With the settlement it was also set that the parties do not have any further claims against each other in respect of the facts giving rise to this application. However, the applicant informed the Court that he maintains his application for the difference between the amount he was paid at the domestic level for non ‑ pecuniary damages and the costs of the proceedings and the amount he claimed in his application before the Court (EUR 22,000 for non-pecuniary damages and EUR 3,719.81 for the costs of the proceedings).

THE LAW The Court notes that, after the Government had been given notice of the application, they informed the Court that they had reached a settlement with the applicant in the domestic proceedings regarding the inadequate prison conditions. As regards the applicant’s wish to maintain his application for the difference between the claimed and received amount and his dissatisfaction with the received amount, the Court notes that the applicant agreed to the settlement and accepted its conditions. Moreover, the applicant did not claim that he had been put under pressure or deceived by the Government. In the absence of any indication to the contrary, the Court is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application as proposed by the applicant (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the application out of the list in accordance with Article 37 § 1 (b) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stephen Phillips Ann Power-Forde Deputy Registrar President