IONESCU v. ROMANIA

Decizia nr. 36773/13 Radu Andrei IONESCU și Barbu Serban IONESCU împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 24 iunie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 aprilie 2013, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dl Radu Andrei Ionescu și dl Barbu Serban Ionescu, au fost cetățeni români, care s-au născut în 1948 și, respectiv, 1943 și au trăit în București. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna Cinteză, un avocat practicant la București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în care au fost implicate. La 6 noiembrie 2013, această plângere a fost comunicată guvernului. La 1 aprilie 2014, moștenitorii dlui Barbu Serban Ionescu, dna Victoria Elena Ionescu, dna Anca Brândușa Ionescu și dl Dan Alexandru Ionescu au informat Curtea cu privire la moartea celui de-al doilea reclamant și-au exprimat intenția de a continua procesul în fața Curții. La 17 aprilie 2014 și 23 aprilie 2014, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia primul reclamant și moștenitorii celui de-al doilea reclamant au convenit să renunțe la orice alte cereri împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi de a plăti în comun 3,000 (3 mii) euro (EUR) dlui Radu Andrei Ionescu și 3.000 (3 mii) euro (EUR) dnei Victoria Elena Ionescu, dnei Anca Brândușa Ionescu și Dan Alexandru Ionescu, pentru a acoperi în comun orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în lei române la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 36773/13

Radu Andrei IONESCU and Barbu Serban IONESCU

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 24 June 2014 as a Committee composed of:

Alvina Gyulumyan,

President,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 25 April 2013,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, Mr Radu Andrei Ionescu and Mr Barbu Serban Ionescu, were Romanian nationals, who were born in 1948 and 1943 respectively and lived in Bucharest. They were represented before the Court by Ms

L.

Cinteză, a lawyer practising in Bucharest.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings in which they had been involved.

On 6 November 2013, this complaint was communicated to the Government.

On 1 April 2014, the heirs of Mr Barbu Serban Ionescu, Ms Victoria Elena Ionescu, Ms Anca Brândușa Ionescu and Mr Dan Alexandru Ionescu informed the Court of the second applicant’s death and expressed their intention to pursue the proceedings before the Court.

On 17 April 2014 and 23 April 2014 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the first applicant and the heirs of the second applicant agreed to waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay 3,000 (three thousand) euros (EUR) to Mr Radu Andrei Ionescu and 3,000 (three thousand) euros (EUR) to Ms Victoria Elena Ionescu, Ms Anca Brândușa Ionescu and Mr Dan Alexandru Ionescu jointly, to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which will be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of payment and will be free of any taxes that may be applicable. Such amounts will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three

percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Deputy Registrar

President