Harap împotriva României

Decizia nr. 41191/13 Cornelia HARAP împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 21 octombrie 2014 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 iunie 2013, Având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la 2 aprilie 2014 și 10 septembrie 2014 cere Curtea să scoată cererea din lista cazurilor și răspunsul moștenitorilor reclamantului la aceste declarații, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Cornelia Harap, a fost un național român, care s-a născut în 1932 și a trăit în Năsăud.

Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile în care a fost implicată. Procedura a durat zece ani și o lună pentru trei niveluri de competență. La 6 noiembrie 2013, această plângere a fost comunicată Guvernului. Prin scrisoarea din 12 iunie 2014, moștenitorii reclamantului au informat Curții că reclamantul a murit la 20 martie 2014 și că doresc să continue cererea. HOTĂRÂREA După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare de 2 Aprilie 2014 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cererea.

Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Prin scrisoarea din 12 iunie 2014, moștenitorii reclamantului au indicat că nu au fost satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă este prea scăzută. Prin scrisoarea din 1 septembrie 2014, moștenitorii reclamantului au specificat din nou că nu sunt dispuși să accepte declarația unilaterală a guvernului și au solicitat continuarea procedurii. Prin scrisoarea din 10 septembrie 2014, Guvernul a reiterat declarația lor unilaterală în favoarea moștenitorilor reclamantului. Declarația furnizată după cum urmează: Le Gouvernement Déclare - au moin de la antente declaration unilatérale - qu’il reconnaît la durée excesiv de la procédure interne qui fait l’objet de la antente requête devant la Cour.

Le Gouvernement classé prêt à verser à dna Aurelia Harap et à M. Vasile Adrian Harap, conjugament, en qualité d’héritiers de dna Cornelia Harap, à titre de satisfacție equitable la somme de 2 160 (deux mille cent soixante) euro, montants qu’il considére comme raisonable auvu de la jurisprudență de la Cour. Cette sousme qui couvrira tout préjudice matériel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux aplicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requise, dans les trois moi suis la date de la notification de la décision de radiation du roume adoptée par la Cour. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Ce verse vaudra règlement définitif de l’affaire. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 146, 26 noiembrie 2013). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că,

în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 41191/13 Cornelia HARAP against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21 October 2014 as a Committee composed of: Ján Šikuta, President, Dragoljub Popović, Iulia Antoanella Motoc, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 11 June 2013, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on 2 April 2014 and 10 September 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s heirs’ reply to those declarations, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Cornelia Harap, was a Romanian national, who was born in 1932 and lived in Năsăud. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings in which she had been involved. The proceedings lasted for ten years and one month for three levels of jurisdiction. On 6 November 2013, this complaint was communicated to the Government. By a letter of 12 June 2014, the applicant’s heirs informed the Court that the applicant had died on 20 March 2014 and that they wished to pursue the application. THE LAW After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 2 April 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. By a letter of 12 June 2014, the applicant’s heirs indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the amount proposed was too low. By a letter of 1 September 2014, the applicant’s heirs specified again that they were not willing to accept the Government’s unilateral declaration and requested the continuation of the proceedings. By a letter of 10 September 2014, the Government reiterated their unilateral declaration in favour of the applicant’s heirs. The declaration provided as follows: “ Le Gouvernement déclare - au moyen de la présente déclaration unilatérale - qu’il reconnaît la durée excessive de la procédure interne qui fait l’objet de la présente requête devant la Cour.

Le Gouvernement déclare être prêt à verser à Mme Aurelia Harap et à M. Vasile Adrian Harap, conjointement, en qualité d’héritiers de Mme Cornelia Harap, à titre de satisfaction équitable la somme de 2 160 (deux mille cent soixante) euros, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. ” The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03, 18 September 2007). The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Vlad and Others v. Romania , nos.

40756/06, 41508/07 and 50806/07, § 146, 26 November 2013). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Marialena Tsirli Ján Šikuta Deputy Registrar President