BĂRAȘ v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

02.09.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

BĂRAȘ v. ROMANIA (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 59124/09 Ioan BĂRAȘ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 2 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 noiembrie 2009, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 3 aprilie 2014 cere Curtea să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Ioan Băraș este un național român, născut în 1946 și trăiește în Cluj-Napoca. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile în care a fost implicat. Procedura a durat șase ani și o lună pentru trei niveluri de competență. La 17 septembrie 2013, plângerea a fost comunicată guvernului. DREPTUL După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 3 aprilie 2014 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: Le Gouvernement classé - au moin de la antesente declaration unilatérale - qu’il reconnaît la durée excesiv de la procédure intre qui fait objet de la antente requéte devant la Cour. Le Gouvernement clarre prêt à verser au requérant IOAN BARAS, à titre de la satisfaction équitable la somme de 630 EUR, montant qu’il considére raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préalable matériel et moral asisi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei rumains au taux aplicabile à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requisante, dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 1 de la Convenție européenne des droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit delai, le Gouvernement s’engagement à versr, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égale à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la partie de la requête interesant la durée de la procédure n’est plus justifie et à la rayon du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Prin scrisoarea din 4 iunie 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, în măsura în care compensația oferită de Guvern nu era satisfăcător. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII și Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 146, 26 noiembrie 2013). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii [art. 1 litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (articolul amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului