POPOVICI v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

02.09.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

POPOVICI v. ROMANIA (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 15848/13 Ion POPOVICI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 2 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 februarie 2013, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 28 aprilie 2014 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Ion Popovici, este un național român, care s-a născut în 1952 și trăiește în Bălești. Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor penale în care a fost implicat. Procedura a durat cinci ani timp de două nivele de competență. La 11 septembrie 2013, reclamația a fost comunicată guvernului DREPTUL După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 28 aprilie 2014, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: Le Gouvernement classé - au moyen de la préparation declaration unilatérale - qu’il reconnait l’existence d’une violation de l’article 6 de la Convention qui découle de la durée déraisonable de la procédure dans laquelle le bénéficiaire a été impliqué. Le Gouvernement classé prêt à verser à la partie requisante au titre de satisfacție echitabilă la somme totale de 1 080 EUR, montants qu’il considére comme raisonnable auvu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira le préjudice MATIEREL et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à auun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requisante, dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 1 de la Convenție européenne des droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit delai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de celui ci et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un inclus simple à un taux égale à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifie et à la rayon du rôle en vertu de l’article c) de la Convention. Prin scrisoarea din 11 iunie 2014, reclamantul a indicat că nu este satisfăcut cu termenii declarației unilaterale pe motiv că compensația oferită de Guvern nu este satisfăcător. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII și Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 146, 26 noiembrie 2013). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii [art. 1 litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (articolul amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct secretar