SECȚIUNEA 1: Cerere nr. 4772/21 Alessandro RINELLI împotriva Italiei (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 3 octombrie 2024 într-un comitet compus din Krzysztof Wojtyczek, President Latif Hüseynov, Erik Wennerström, judges și Viktoriya Maradududna, graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 august 2021, având în vedere declarația guvernului pârât prin care se solicită Curții să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACERI ȘI PROCEDURA Informațiile detaliate referitoare la reclamant se găsesc în tabelul anexat. Reclamantul a fost reprezentat în fața Curții de către M G.M. Cirillo, avocată care își desfășoară activitatea în Pellezzano. În urma negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, care s-au dovedit ineficiente, guvernul a informat Curtea că propunea să se pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de acest aspect. În plus, acesta a invitat Curtea să șteargă cererea de a se pronunța în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul recunoaște că a avut loc o încălcare a articolului 6 din Convenție. El propune ca reclamantul să plătească suma reprodusă în tabelul anexat și invită Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Termenii declarației unilaterale au fost transmise reclamantului care, printr-o scrisoare din 4 septembrie 2024, a informat Curtea că nu le acceptă, pe motiv că suma propusă de guvern era insuficientă în raport, în special, cu daunele materiale suferite. Curtea amintește că articolul (c) din convenție îi permite să elimine o cauză a rolului dacă [...] pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă din rol cereri pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], n 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI. Jurisprudența Curții în materie de motivare a hotărârilor judecătorești este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Ruiz Torija c. Spania, 9 decembrie 1994, §§ 29-30, seria A n 303-A și Ramos Nunes de Carvalho e Sác. Portugal [GC], n 55391/13 și 2 alții, § 185, 6 noiembrie 2018). Curtea observă, de asemenea, că, potrivit jurisprudenței sale bine stabilite, nu ar putea specula pe termen lung că o procedură ar fi avut dacă ar fi fost conformă cu cerințele articolului 6 alineatul (1) din convenție; în general, atunci când ajunge la concluzia încălcării acestui articol, aceasta respinge, prin urmare, cererile formulate ca daune materiale (a se vedea, de exemplu, Parosse greco Catolicii Lupeni și alții [GC], n 76943/11, § 181, 29 noiembrie 2016 și Mirovni Inštitut c. Slovenia, n 3203/13, § 50, 13 martie 2018). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (care se ridică în conformitate cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că Õ nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul (c)).În ceea ce privește opoziția reclamantului la declarația unilaterală, Curtea constată că, în absența altor detalii, aceasta nu are nici un motiv să considere că despăgubirea oferită de guvern constituie o reparație inadecvată sau nerațională pentru încălcarea drepturilor garantate de Convenție (Ryabkin și Volokitin c. Rusia (dec.), 52166/08 și 8526/09, §§ 49-50, 28 iunie 2016, Igranov și alții c. Rusia, nr 42399/13 și alte opt § 24, 20 martie 2018, și, pentru o abordare similară, Antovski și alții c. Macedonia de Nord [comitet], n 68160/17, 8 decembrie 2022]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred Acte. termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decid să șteargă cererea de participare în temeiul articolului (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 24 octombrie 2024. Viktoriya Maradudunina Krzysztof Wojtyczek Modulul adjunct f.f. Președintele Anexă Cererea privind obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din convenție (așa-numita lipsă de motivare a unei decizii interne) Numărul și data la care se introduce cererea Numele reclamantului și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Data primirii scrisorii reclamantului Suma alocată pentru daune morale (în euro) [1] 477221 04/08/2021 Alessandro RINELLI 1970 Cirillo Grazia Maria Pellezzano 29/07/2024 04/09/2024 4 000 [1] Plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant.
Requête n
o
41772/21
Alessandro RINELLI
contre l’Italie
(voir tableau en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 3
octobre 2024 en un comité composé de
:
Krzysztof Wojtyczek
, President
,
Lətif Hüseynov,
Erik Wennerström
, judges
,
et de Viktoriya Maradudina,
greffière adjointe de section f.f.
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 août 2021,
Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe.
Le requérant a été représenté devant la Cour par M
e
G.M. Cirillo, avocate exerçant à Pellezzano.
Le grief que le requérant tirait de l’article
6 § 1 de la Convention (défaut allégué de motivation d’une décision interne) a été communiqué au gouvernement italien («
le Gouvernement
»).
À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ce grief. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37 de la Convention.
Le Gouvernement reconnaît qu’il y a eu violation de l’article 6 de la Convention. Il offre de verser au requérant la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article
37 §
1
c) de la Convention. Cette somme sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.
Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Les termes de la déclaration unilatérale ont été transmis au requérant qui, par un courrier du 4 septembre 2024, a informé la Cour qu’il ne les acceptait pas, au motif que le montant proposé par le Gouvernement était insuffisant par rapport, notamment, aux dommages matériels subi.
La Cour rappelle que l’article
37
§
1
c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si
:
«
(...)
pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt
Tahsin Acar c.
Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI).
La jurisprudence de la Cour en matière de motivation des décisions judiciaires est claire et abondante (voir, par exemple,
Ruiz Torija c.
Espagne
, 9
décembre 1994, §§ 29-30, série A n
o
303-A et
Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugal
[GC], n
os
55391/13 et 2 autres, § 185, 6 novembre 2018).
La Cour observe par ailleurs que, selon sa jurisprudence bien établie, elle ne saurait spéculer sur l’issue qu’une procédure aurait eu si elle avait été conforme aux exigences de l’article 6 § 1 de la Convention
; généralement, lorsqu’elle conclut à la violation de cet article, elle rejette donc les demandes formulées au titre de dommage matériel (voir, par exemple,
Paroisse gréco
‑
catholique Lupeni et autres c. Roumanie
[GC], n
o
76943/11, §
181, 29
novembre 2016 et
Mirovni
Inštitut c. Slovénie
, n
o
32303/13, § 50, 13
mars 2018).
Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)). Concernant l’opposition du requérant à la déclaration unilatérale, la Cour note qu’en l’absence d’autres détails, elle n’a aucune raison de considérer que l’indemnisation offerte par le Gouvernement constitue une réparation inadéquate ou autrement déraisonnable pour la violation des droits garantis par la Convention (
Ryabkin et Volokitin c. Russie
(déc.), n
os
52166/08 et 8526/09, §§ 49-50, 28 juin 2016,
Igranov
et autres
c. Russie
, n
os
42399/13 et huit autres, § 24, 20 mars 2018, et, pour une approche similaire,
Antovski et autres c. Macédoine du Nord
[comité], n
o
68160/17, 8
décembre 2022).
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article
37
§
2 de la Convention (
Josipović c.
Serbie
(déc.), nº
18369/07, 4
mars 2008).
Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en vertu de l’article
37
§
1
c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 24 octobre 2024.
Viktoriya Maradudina
Krzysztof Wojtyczek
Greffière adjointe f.f.
Président
Requête concernant des griefs tirés de l’article
6 § 1 de la Convention
(défaut allégué de motivation d’une décision interne)
Numéro et date d’introduction de la requête
Nom du requérant et année de naissance
Nom et ville du représentant
Date de réception de la déclaration du Gouvernement
Date de réception de la lettre du requérant
Montant alloué pour dommage moral (en euros)
[1]
41772/21
04/08/2021
Alessandro RINELLI
1970
Cirillo Grazia Maria
Pellezzano
29/07/2024
04/09/2024
4 000
[1]
Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.