ALASGAROV v. AZERBAIJAN

Primă secțiune decizia nr. 14690/08 Haji ALASGAROV împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 30 septembrie 2014 în calitate de cameră compusă din: Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Paulo Pinto de Albuquerque, Linos-Alexandre Sicilianos, judecători și Søren Nielsen, Secțiunea Grefier, având în vedere cererea depusă la 18 februarie 2008, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 28 aprilie 2014, astfel cum a fost modificată la 30 iunie 2014, solicitând Curtea să scoată cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Haji Alasgarov, este un național azerbaidjan, care s-a născut în 1985 și trăiește în Baku. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Aliyev, un avocat care practică în Azerbaidjan. Guvernul azerbaidjan („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Asgarov. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a participat la trei seturi de proceduri conexe. Arestarea reclamantului și primul set de proceduri privind condamnarea sa administrativă La 26 ianuarie 2007, reclamantul a participat la o demonstrație organizată de blocul politic Azadliq din Baku împotriva deciziei Consiliului Tarifului de a ridica prețurile anumitor mărfuri. Potrivit reclamantului, la aproximativ ora 15.20 poliția a început să disperseze manifestanții fără nici un avertisment, și în același timp, au început să lovească un demonstrator care stătea lângă el. Reclamantul a protestat verbal în legătură cu acțiunile poliției și unul dintre polițiștii și-a instruit colegii să aresteze și reclamantul. Potrivit reclamantului, șase polițiști au lovit, lovit și lovit cu truncheons. El a fost arestat. La 16:00, reclamantul a fost dus la secția de poliție din districtul Khatai nr. 37. Potrivit reclamantului, după sosirea sa la secția de poliție nu a fost autorizat să folosească un telefon și a fost păstrat într-o cușcă de metal de la 16:00 până la 21:00. La ora 9:00, în aceeași zi, reclamantul a fost dus la Curtea de district Khatai și a apărut în fața unui judecător. Judecătorul a constatat că reclamantul a fost vinovat în temeiul articolului 310 (obstrucționarea poliției) din Codul de infracțiuni administrative și l-a condamnat la o amendă de 22 de noi manați azerbaezi (AZN). Reclamantul a fost eliberat din sala de judecată. La 6 februarie 2007, reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de District Khatai. El s-a plâns, printre altele, că a fost arestat ilegal și reținut în arest de poliție, că a fost tratat rău în timpul și după arestarea sa, și că, în orice caz, nu a obstruit poliția. La 6 aprilie 2007, Curtea de Apel a menținut hotărârea instanței de primă instanță și a respins recursul reclamantului, excluzând orice posibilitate de recurs. Al doilea set de proceduri privind cererea de informații a reclamantului 10. La 6 februarie 2007, reclamantul a depus o cerere la secția de poliție din districtul Khatai nr. 37 cerând documente privind arestarea și detenția sa la 26 ianuarie 2007. 11. Întrucât reclamantul nu a primit niciun răspuns, la 16 martie 2007 a interzis instanța de judecată să ceară autorităților interne să-i furnizeze documentele privind arestarea și detenția sa la 26 ianuarie 2007. 12. La 16 aprilie 2007, Curtea de District Khatai a acordat reclamantului cererea și a ordonat secția de poliție din districtul Khatai nr. 37 să răspundă la cererea de informații a reclamantului. 13. Nu au fost depuse apeluri împotriva acestei hotărâri și, în conformitate cu legislația internă, aceasta a devenit executibilă în termen de o lună de la livrarea sa. Al treilea set de proceduri privind cererea civilă a reclamantului 14. Într-o dată neespecificată, reclamantul a interzis o acțiune civilă împotriva secției de poliție din districtul Khatai nr. 37, cerând instanței să-și declare arestarea ilegală și să găsească o încălcare a drepturilor sale protejate în temeiul articolelor 3, 5, 10 și 11 din Convenție. La 8 mai 2007, Curtea de district Khatai a respins cererea reclamantului. Curtea a declarat că reclamantul a fost arestat la 26 ianuarie 2007 și a fost dus la secția de poliție. Curtea a susținut că a fost considerat vinovat în temeiul articolului 310 (obstrucționarea poliției) din Codul de Infracții Administrative, deoarece nu a respectat cererile legale ale poliției. Curtea a susținut, de asemenea, că reclamantul nu a justificat acuzațiile sale. 16. La 18 iunie 2007, reclamantul a recurs împotriva acestei hotărâri, reiterând plângerile anterioare. 17. La 16 august 2007, Curtea de Apel a menținut hotărârea din 8 mai 2007. 18. La 23 noiembrie 2009, Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel din 16 august 2007. Iunie 2008, reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor sale în temeiul articolelor 3, 5, 6, 10 și 11 din Convenție. 20. În ceea ce privește a doua serie de proceduri privind cererea de informații a reclamantului, reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 10 din Convenție cu privire la neexecutarea hotărârii Curții de District Khatai din 16 aprilie 2007. 21. În ceea ce privește cel de-al treilea set de proceduri privind cererea civilă a reclamantului, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 din Convenție, că poliția a folosit o forță excesivă pe el în timpul demonstrației din 26 ianuarie 2007 și că aceasta a constituit un maltrat în temeiul articolului 3 din Convenție. În baza articolului 5 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost arestat ilegal de către poliție și că detenția sa în secția de poliție de la ora 16:00 până la ora 21:00 nu a fost în conformitate cu legislația internă. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 10 și 11 din Convenție că utilizarea forței excesive de către autoritățile în timpul dispersării demonstrației din 26 ianuarie 2007 a constituit o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare și la reuniunea pașnică. În baza articolului 6 din Convenție, reclamantul s-a mai plâns că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat deoarece durata procedurii civile în fața instanțelor interne a fost excesivă, deciziile instanțelor interne nu au fost motivate, iar procedurile nu au fost contradictorii. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin scrisoarea din 28 aprilie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de plângerile referitoare la articolele 3, 5 și 11 din Convenție (ediția referitoare la art. 10 care este reglementată de art. 11). De asemenea, au solicitat Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 23. Textul declarației, astfel cum a fost modificat la 30 iunie 2014, cu condiția următoarea: „1. Guvernul Republicii Azerbaidjan dorește prin prezenta să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea faptului că au existat încălcări ale drepturilor reclamanților garantate în temeiul articolelor 3, 5 și 11 din Convenție. Guvernul este pregătit să plătească fiecare solicitant, dl Haji Alasgarov și dl Khalid Garayev, suma de 11 000 EUR (even mii de euro) în compensare pentru prejudiciu moral. Având în vedere similaritatea plângerilor și argumentelor juridice prezentate în aceste cazuri și observarea faptului că părțile substanțiale ale argumentelor avocatului în aceste cazuri erau fie identice, fie foarte similare, guvernul este pregătit să plătească suma totală de 2.000 EUR (2 mii de euro) reclamanților în comun în ceea ce privește serviciile juridice prestate de dl Intigam Aliyev. Aceste sume sunt eliberate de orice impozit care poate fi aplicabil și sunt plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de anulare a Curții în temeiul articolului 37 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea perioadei menționate mai sus, dobânzile simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Guvernul consideră că această sumă va fi o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru încălcările impușite și, prin urmare, va constitui soluționarea finală a prezentului caz. Dacă, totuși, Curtea consideră că suma de mai sus nu constituie o redresare adecvată și o compensare suficientă, Guvernul este pregătit să plătească reclamanților prin satisfacție echitabilă, astfel de alte sume sugerate de Curte. Având în vedere mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentei cauze permit Curții să ajungă la concluzia că există „un alt motiv”, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererilor și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă În consecință, Guvernul invită Curtea să scoată cererile din lista sa de cazuri” 24. Prin scrisoarea din 6 august 2014, reclamantul a indicat că suma compensației pentru serviciile juridice este prea scăzută, dar a acceptat termenii declarației unilaterale. 25. Curtea reiterează că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 26. De asemenea, acesta subliniază că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 27. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea din Tahsin Acar c. Turcia ([GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDO 2003-VI). 28. Curtea observă că declarația unilaterală conține o recunoaștere clară de către Guvernul unei încălcări a drepturilor reclamantului protejate în temeiul articolelor 3, 5 și 11 din Convenție și conține, de asemenea, o întreprindere de a-i plăti un total de 11.000 EUR în compensare pentru prejudiciu moral. 29. Având în vedere natura admiterilor și a garanțiilor conținute în declarația guvernului și valoarea compensației propuse – pe care Curte le consideră rezonabile având în vedere circumstanțele prezentului caz – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu solicită să continue examinarea cazului (art. 37 § 1 din amendamentul 30. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 31. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se înfrunte această parte a aplicării din listă. II. RĂMENSIBILITĂ A APLICAMENTULUI 32. Reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor sale în temeiul articolelor 3, 5, 6, 10 și 11 din Convenție în cadrul procedurii privind condamnarea administrativă. El s-a plâns în continuare în temeiul articolelor 6 și 10 din Convenție cu privire la neexecutarea hotărârii Curții de district Khatai din 16 aprilie 2007. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție, că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat în a treia serie de proceduri privind reclamația sa civilă, deoarece durata procedurii civile în fața instanțelor interne a fost excesivă, deciziile instanțelor interne nu au fost motivate, iar procedura nu a fost inversă. 33. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea consideră că această parte a cererii nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a Convenției. În consecință, aceaceasta este inadmisibilă în temeiul articolului 35 § 3 litera (a) ca fiind evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 3, 5 și 11 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; Decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerile de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Søren Nielsen Isabelle Berro-Lefèvre Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 14690/08

Haji ALASGAROV

against Azerbaijan

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 30

September 2014 as a Chamber composed of:

Isabelle Berro-Lefèvre,

President,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Julia Laffranque,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Linos-Alexandre Sicilianos,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 18 February 2008,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 28 April 2014, as amended on 30 June 2014, requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Haji Alasgarov, is an Azerbaijani national, who was born in 1985 and lives in Baku. He was represented before the Court by Mr I. Aliyev, a lawyer practising in Azerbaijan. The Azerbaijani Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

Ç.

Asgarov.

2.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

3.

The applicant was involved in three related sets of proceedings.

A.

The applicant’s arrest and the first set of proceedings concerning his administrative conviction

4.

On 26 January 2007 the applicant participated in a demonstration organised by the political bloc Azadliq in Baku against a decision of the Tariff Council to raise the prices of some goods.

5.

According to the applicant, at approximately 3.20 p.m. the police had begun to disperse demonstrators without any warning, and whilst doing this they had started hitting a demonstrator who was standing next to him. The applicant had protested verbally about the police’s actions and one of the policemen then instructed his colleagues to arrest the applicant too. According to the applicant, six policemen had punched, kicked and hit him with truncheons. He was arrested.

6.

At 4 p.m. the applicant was taken to Khatai District Police Station no.

p.m.

7.

At 9 p.m. on the same day the applicant was taken to the Khatai District Court and appeared before a judge. The judge found the applicant guilty under Article 310 (obstructing the police) of the Code of Administrative Offences and sentenced him to a fine of 22 New Azerbaijani manats (AZN). The applicant was released from the courtroom.

8.

On 6 February 2007 the applicant appealed against the Khatai District Court’s decision. He complained,

inter alia

, that he had been unlawfully arrested and held in police custody, that he had been ill-treated during and after his arrest, and that he had in any case not obstructed the police.

9.

On 6 April 2007 the Court of Appeal upheld the first-instance court’s decision and dismissed the applicant’s appeal. This decision excluded any possibility of appeal.

B.

The second set of proceedings concerning the applicant’s request for information

10.

On 6 February 2007 the applicant submitted a request to Khatai District Police Station no. 37 asking for documents concerning his arrest and detention on 26 January 2007.

11.

As the applicant did not receive any reply, on 16 March 2007 he brought an action asking the court to compel the domestic authorities to provide him with the documents concerning his arrest and detention on 26

January 2007.

12.

On 16 April 2007 the Khatai District Court granted the applicant’s request and ordered Khatai District Police Station no. 37 to reply to the applicant’s request for information.

13.

No appeals were lodged against this judgment and, pursuant to the domestic law, it became enforceable within one month of its delivery.

C.

The third set of proceedings concerning the applicant’s civil claim

14.

On an unspecified date the applicant brought a civil action against Khatai District Police Station no. 37, asking the court to declare his arrest unlawful and to find a violation of his rights protected under Articles 3, 5, 10 and 11 of the Convention. In this regard, he alleged,

inter alia

, that he had been unlawfully arrested and detained, that he had been ill-treated by the police during and after his arrest and that his rights to freedom of expression and to freedom of assembly had been violated.

15.

On 8 May 2007 the Khatai District Court dismissed the applicant’s claim. The court stated that the applicant had been arrested on 26 January 2007 and taken to the police station. The court held that he had been found guilty under Article 310 (obstructing the police) of the Code of Administrative Offences because he had not complied with lawful requests of the police. The court also held that the applicant had failed to substantiate his allegations.

16.

On 18 June 2007 the applicant appealed against this judgment, reiterating his previous complaints.

17.

On 16 August 2007 the Baku Court of Appeal upheld the judgment of 8 May 2007.

18.

On 23 November 2009 the Supreme Court upheld the Baku Court of Appeal’s judgment of 16 August 2007.

COMPLAINTS

19.

As to the first set of proceedings concerning the applicant’s administrative conviction, in the submissions he lodged with the Court on 25

June 2008, the applicant complained of violations of his rights under Articles 3, 5, 6, 10 and 11 of the Convention.

20.

As to the second set of proceedings concerning the applicant’s request for information, the applicant complained under Articles 6 and 10 of the Convention about the non-enforcement of the Khatai District Court’s judgment of 16 April 2007.

21.

As to the third set of proceedings concerning the applicant’s civil claim, the applicant complained under Article 3 of the Convention that the police had used excessive force on him during the demonstration of 26

January 2007 and that it had amounted to ill-treatment under Article 3 of the Convention.

Relying on Article 5 of the Convention, the applicant complained that he had been unlawfully arrested by the police and that his detention in the police station from 4 p.m. to 9 p.m. on 26 January 2007 had not been in accordance with domestic law.

The applicant also complained under Articles 10 and 11 of the Convention that the use of excessive force by the authorities during the dispersal of the demonstration of 26 January 2007 had amounted to an infringement of his right to freedom of expression and of peaceful assembly.

Relying on Article 6 of the Convention, the applicant further complained that his right to a fair trial had been violated because the length of the civil proceedings before the domestic courts had been excessive, the domestic courts’ decisions had not been reasoned, and the proceedings had not been adversarial.

THE LAW

I.

COMPLAINTS UNDER ARTICLES 3, 5 AND 11 OF THE CONVENTION

22.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 28 April 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the complaints concerning Articles 3, 5 and 11 of the Convention (the Article 10 issue being covered by Article 11). They also asked the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

23.

The text of the declaration, as amended on 30 June 2014, provided as follows:

“1.

The Government of the Republic of Azerbaijan hereby wish to express – by way of unilateral declaration – their acknowledgement of the fact that there have been violations of the applicants’ rights guaranteed under Articles 3, 5 and 11 of the Convention.

2.

The Government are prepared to pay each applicant, Mr Haji Alasgarov and Mr

Khalid Garayev, the sum of EUR 11,000 (eleven thousands euros) in compensation for non-pecuniary damage. Considering the similarity of the complaints and legal arguments submitted in these cases and observing that substantial parts of the lawyer’s submissions in these cases were either identical or very similar, the Government are prepared to pay the total amount of EUR 2,000 (two thousands euros) to the applicants jointly in respect of the legal services rendered by Mr Intigam Aliyev.

3.

These sums shall be free of any tax that may be applicable and shall be payable within three months from the date of the notification of the striking-out judgment of the Court pursuant to Article 37 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned period, simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

4.

The Government considers that this amount will be an adequate redress and sufficient compensation for the impugned violations and thus, will constitute the final settlement of the present case. If, the Court however considers that the above amount does not constitute adequate redress and sufficient compensation, the Government are ready to pay the applicants by way of just satisfaction such other amount suggested by the Court.

5.

In the light of above, the Government would suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that there exists “any other reason”, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention, justifying to discontinue the examination of the applications, and that, moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Accordingly, the Government invite the Court to strike the applications out of its list of cases.”

24.

By a letter of 6 August 2014, the applicant indicated that the amount of the compensation for legal services was too low, but he accepted the terms of the unilateral declaration.

25.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

26.

It also points out that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

27.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the judgment in

Tahsin Acar v.

Turkey

([GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

28.

The Court observes that the unilateral declaration contains a clear acknowledgment by the Government of a violation of the applicant’s rights protected under Articles 3, 5 and 11 of the Convention. It also contains an undertaking to pay him a total of EUR 11,000 in compensation for non

‑

pecuniary damage.

29.

Having regard to the nature of the admissions and assurances contained in the Government’s declaration and the amount of compensation proposed – which the Court finds to be reasonable given the circumstances of this case – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 (c)).

Moreover, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the case (Article 37 § 1

in fine

).

30.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (see

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

31.

In view of the above, it is appropriate to strike this part of the application out of the list.

II.

REMAINDER OF THE APPLICATION

32.

The applicant complained of violations of his rights under Articles 3, 5, 6, 10 and 11 of the Convention in the proceedings concerning his administrative conviction. He further complained under Articles 6 and 10 of the Convention about the non-enforcement of the Khatai District Court’s judgment of 16 April 2007. The applicant also complained under Article 6 of the Convention that his right to a fair trial had been violated in the third set of proceedings concerning his civil claim because the length of the civil proceedings before the domestic courts had been excessive, the domestic courts’ decisions had not been reasoned, and the proceedings had not been adversarial.

33.

However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court considers that this part of the application does not disclose any appearance of a violation of the Convention. It follows that it is inadmissible under Article 35 § 3 (a) as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 3, 5 and 11 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaints in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Søren Nielsen

Isabelle Berro-Lefèvre

Registrar

President