Ratuszny împotriva Poloniei

A doua secțiune DECIZIE nr. 38845/12 Roman RATUSZNY împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 30 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 iunie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 9 aprilie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Roman Ratuszny, este un național polonez, care s-a născut în 1967 și este în prezent reținut în închisoarea Wołów.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Głuchowski, un avocat practicant în Poznań. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție, în principal suprapopularea, în Bielsko-Biała Remand Centre, în închisoarea Wojkowice și în centrul Remand Poznań. Solicitarea a fost comunicată guvernului LEI Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție în Bielsko-Biała Remand Centre, Penitenciarul Wojkowice și Centrul Remand Poznań. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin o scrisoare de 8 Aprilie 2014 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere.

Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma PLN 22,500 (20 de mii de sute de zloti polonezi), care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile procedurii în fața Curții, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.

Plățile sunt destinate să furnizeze reclamantului recurs pentru încălcarea sistemică a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție, în special suprapopularea, astfel cum a fost identificat de Curte în hotărârea pilotă din cauza Orchowski c. Polonia (nr. 17885/04) la 22 octombrie 2009 (a se vedea punctele 135 și 147 și următoarele).” Prin scrisoarea din 10 iulie 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă nu a fost proporțională cu daunele suferite. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernamentale în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Fatoș Aracı Ledi Bianku Președintele de secretar adjunct

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 38845/12 Roman RATUSZNY against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 30 September 2014 as a Committee composed of: Ledi Bianku, President, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 6 June 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 9 April 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Roman Ratuszny, is a Polish national, who was born in 1967 and is currently detained in Wołów prison. He was represented before the Court by Mr P. Głuchowski, a lawyer practising in Poznań. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs J. Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs. The applicant complained under Article 3 of the Convention about the conditions of his detention, mainly overcrowding, in Bielsko-Biała Remand Centre, Wojkowice Prison and Poznań Remand Centre. The application had been communicated to the Government . THE LAW The applicant complained about the conditions of his detention in Bielsko-Biała Remand Centre, Wojkowice Prison and Poznań Remand Centre.

He relied on Article 3 of the Convention. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 8 April 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “(...) the Government declare that they offer to pay the applicant the amount of PLN 22,500 (twenty two thousand five hundred Polish zlotys), which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case-law. The sum referred to above is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses of proceedings before the Court plus any tax that may be chargeable to the applicant.

The payment is intended to provide the applicant with redress for the systemic violation of Article 3 of the Convention on account of the conditions of his detention, in particular overcrowding, as identified by the Court in the pilot judgment given in the case Orchowski v. Poland (no. 17885/04) on 22 October 2009 (see paragraphs 135 and 147 et seq.). ” By a letter of 10 July 2014, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the proposed amount had not been proportionate to the damage suffered. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.), no. 28953/03, 18 September 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the Government’s declaration under Article 3 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Fatoș Aracı Ledi Bianku Deputy Registrar President