RATUSZNY v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
RATUSZNY v. POLAND (CtEDO, 2014)
A doua secțiune DECIZIE nr. 38845/12 Roman RATUSZNY împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 30 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 iunie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 9 aprilie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Roman Ratuszny, este un național polonez, care s-a născut în 1967 și este în prezent reținut în închisoarea Wołów. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Głuchowski, un avocat practicant în Poznań. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție, în principal suprapopularea, în Bielsko-Biała Remand Centre, în închisoarea Wojkowice și în centrul Remand Poznań. Solicitarea a fost comunicată guvernului LEI Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție în Bielsko-Biała Remand Centre, Penitenciarul Wojkowice și Centrul Remand Poznań. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin o scrisoare de 8 Aprilie 2014 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma PLN 22,500 (20 de mii de sute de zloti polonezi), care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile procedurii în fața Curții, plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Plățile sunt destinate să furnizeze reclamantului recurs pentru încălcarea sistemică a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție, în special suprapopularea, astfel cum a fost identificat de Curte în hotărârea pilotă din cauza Orchowski c. Polonia (nr. 17885/04) la 22 octombrie 2009 (a se vedea punctele 135 și 147 și următoarele).” Prin scrisoarea din 10 iulie 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă nu a fost proporțională cu daunele suferite. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernamentale în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Fatoș Aracı Ledi Bianku Președintele de secretar adjunct