H. AND J. v. THE NETHERLANDS - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2015. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2015. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă de informare privind jurisprudența Curții Nr.

180

Decembrie 2014

H. și J. c. Olandei (dec.)

- 978/09 și 992/09

Decizia 13.11.2014 [Secția III]

Articolul 6

Proces penal

Articolul 6-1

Procesul echitabil

Utilizarea în timpul urmăririi penale pentru tortură a declarațiilor făcute în mod confidențial în timpul procedurii de azil:

inadmisibil

În fapt

– Reclamanții, cetățeni afgani, au fost ofițeri de rang înalt în cadrul fostului serviciu militar și de informare al regimului comunist (KhAD/WAD). Ei au cerut azil în Olanda la scurt timp după căderea regimului. În cadrul procedurii de azil, acestora li s-a cerut să declare adevărul privind motivele pentru care solicită azil, inclusiv privind carierele lor din KhAD/WAD. Cererile lor de azil au fost refuzate, însă aceștia nu au fost deportați pentru că riscau să fie supuși în Afganistan unui tratament interzis de art. 3 din Convenție. Cu toate acestea, reclamanții au fost urmăriți penal pentru infracțiunile pe care le-au comis acolo. Ambii reclamanți au fost condamnați pentru crime de război. H. a fost, de asemenea, condamnat pentru complicitate la acte de tortură.

În cererile lor la Curtea Europeană, reclamanții s-au plâns în temeiul art. 6 § 1 din Convenție de faptul că au fost condamnați în baza declarațiilor incriminatoare pe care le-au făcut în timpul procedurii de azil sub constrângere și în schimbul unei promisiuni de confidențialitate, și că au fost confruntați cu propriile declarații în timpul investigației penale.

În drept

– Art. 6 § 1: Cu toate că li s-a refuzat statutul de refugiat, niciunul din reclamanți nu a fost deportat sau extrădat. În schimb, li s-a permis să rămână în Olanda și, prin urmare, să se bucure de protecția statului olandez

de facto

. Atât Olanda cât și Afganistan au fost părți la Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 1984 și la

Convenția de la Geneva (IV)

privitoare la protecția persoanelor civile în timp de război. În temeiul principiului

aut dedere aut iudicare

* consacrat în aceste convenții, Olanda nu a avut doar dreptul, dar și datoria să urmărească penal reclamanții pentru orice acte de tortură pe care aceștia le-ar fi putut comite în altă parte.

Cât privește utilizarea în timpul procedurii penale a declarațiilor făcute de reclamanți în cadrul procedurii de azil, reclamanții au intrat în Olanda din proprie inițiativă, solicitând protecție. În acest scop, acestora li s-a cerut să-i demonstreze guvernului olandez că teama lor declarată de persecuție era întemeiată. Deoarece reclamanții au adus dovezi în acest sens, faptul că guvernul a cerut adevărul complet de la aceștia nu a fost nepotrivit. Sugestia conform căreia declarațiile reclamanților oferite autorităților de imigrare au fost obținute prin constrângere sunt, prin urmare, nefondate.

Promisiunea confidențialității în cadrul procedurii de azil avea intenția de a asigura faptul că declarațiile solicitanților de azil nu vor fi aflate de acele entități sau persoane de care aceștia urmează a fi protejați. În schimb, o practică de confidențialitate adecvată pentru procesarea cererilor de azil nu ar trebui să ducă la protejarea unui vinovat de pedeapsa pe care o merită. Prin urmare, odată ce declarațiile reclamanților au ajuns în posesia Guvernului, vice-ministrul nu a fost împiedicat de art. 6 din Convenție să le transmită serviciului public de urmărire penală, un alt organ subordonat Guvernului, pentru a fi utilizate de către acesta, în cadrul domeniului său de competență.

În cele din urmă, faptul că reclamanții au fost confruntați în timpul investigației penale cu declarațiile pe care le-au făcut în cadrul procedurii de azil nu influențează caracterul echitabil al procedurii penale. Reclamanții au fost audiați după ce au fost avertizați și au beneficiat de dreptul de a păstra tăcerea și niciunul din reclamanți nu a recunoscut că a săvârșit acte de tortură, sau alte crime, nici în timpul procedurii de azil, nici în cadrul procedurii penale. Prin urmare, acesta nu este un caz în care reclamanții au fost obligați să facă o mărturisire care a fost ulterior utilizată pentru a motiva condamnarea lor (a se compara cu

Gäfgen c. Germaniei

[GC], 22978/05, 1

iunie 2010,

Information Note

131

).

Concluzie

: inadmisibilă (vădit nefondată).

* Obligația Statelor fie să extrădeze, fie să urmărească penal indivizii suspectați de crime grave cum ar fi tortura sau crimele de război săvârșite în afara jurisdicției.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența Curții

©

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2015.

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiția fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior și la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenționați să folosiți vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.

©

Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2015

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.

©

Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2015

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.