KARIMOV v. AZERBAIJAN

Decizia nr. 36898/11 Hasan KARIMOV împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 9 decembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Linos-Alexandre Sicilianos, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 31 mai 2011, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 15 septembrie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Hasan Huseyn oglu Karimov, este un național azerian, care s-a născut în 1954 și trăiește în Baku El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Aliyev, un avocat care practică în Azerbaidjan. Guvernul azerian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Ç. Asgarov. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție și cu art. 13 din Convenție cu privire la presupusa încălcare a dreptului său de a se alege în alegerile parlamentare din 2010. Cererea a fost comunicată Guvernului. După negocierile prietenoase încheiate fără succes, prin scrisoare datată 15 Septembrie 2014 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație în vederea soluționării problemelor planteate de cerere. Declarația menționează următoarele: „Guvernul dorește să exprime – prin intermediul unei declarații unilaterale – recunoașterea acesteia că, în acest caz, drepturile reclamantului în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1. În acest sens, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 7,500 EUR (sapte mii cinci sute de euro) ca compensație pentru prejudiciile morale pe care ar fi putut fi suferite și 1000 EUR [(o mie de euro)] pentru costurile și cheltuielile, plus orice impozit care ar putea fi imputabil pe această sumă... Având în vedere cele de mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentei cauze permit Curții să ajungă la concluzia că există „alte motive”, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererii și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 alineatul (1) în amendă În consecință, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri.” La 17 octombrie 2014, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului, din 13 octombrie 2014, informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. În special, scrisoarea se menționează după cum urmează: „... [Y]u m-a invitat să prezint observații cu privire la declarația unilaterală a Guvernului în [acest caz], pe care Guvernul l-a invitat pe Curte să o scoată din lista cauzelor sale. În declarația unilaterală, Guvernul a acceptat că în acest caz drepturile reclamantului în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 au fost încălcate și că Guvernul este dispus să plătească reclamantului 7,500 EUR ca compensație pentru prejudiciu moral și 1000 EUR pentru costurile și cheltuielile. Ca reclamant în acest caz, accept declarația guvernului.” Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației formulate de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 39 din Convenție. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 36898/11

Hasan KARIMOV

against Azerbaijan

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 9

December 2014 as a Committee composed of:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

President,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Ksenija Turković,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 31 May 2011,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 15 September 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Hasan Huseyn oglu Karimov, is an Azerbaijani national, who was born in 1954 and lives in Baku He was represented before the Court by Mr I.

Aliyev, a lawyer practising in Azerbaijan.

The Azerbaijani Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Ç.

Asgarov.

The applicant complained under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention and Article 13 of the Convention about the alleged violation of his right to stand for election in the parliamentary elections of 2010.

The application was communicated to the Government.

After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by letter dated 15

September 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application. The declaration states as follows:

“The Government wish to express – by way of a unilateral declaration – its acknowledgment that, in the present case, the applicant’s rights under Article 3 of Protocol No. 1 were violated.

In this regard, the Government is prepared to pay to the applicant EUR 7,500 (seven thousand five hundred euros) as a compensation for non-pecuniary damage he might have suffered and EUR 1,000 [(one thousand euros)] for the costs and expenses, plus any tax that may be chargeable on this amount...

In the light of the above, the Government would suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that there exists ‘any other reason’, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention, justifying to discontinue the examination of the application, and that, moreover, there are no reasons of general character, as defined in Article 37 § 1

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Accordingly, the Government invite the Court to strike the application out of its list of cases.”

On 17 October 2014, the Court received a letter from the applicant, dated 13 October 2014, informing the Court that he had agreed to the terms of the Government’s declaration. In particular, the letter reads as follows:

“... [Y]ou invited me to submit comments on the Government’s unilateral declaration in [this case] which the Government invited the Court to strike out of its list of cases. In the unilateral declaration the Government accepted that in the present case the applicant’s rights under Article 3 of Protocol No. 1 were violated and the Government is prepared to pay to the applicant EUR 7,500 as a compensation for non

‑

pecuniary damage and EUR 1,000 for the costs and expenses.

As the applicant in the above case, I accept the Government’s declaration.”

THE LAW

The Court finds that following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases pursuant to Article

39 of the Convention.

André Wampach

Mirjana Lazarova Trajkovska

Deputy Registrar

President