DOSTINOSKA v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

Primă secțiune decizia nr. 755/10 Ustijanka DISTINOSKA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 27 ianuarie 2015 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Mirjana Lazareva Trajkovska, Ksenija Turković, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 22 decembrie 2009, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 20 octombrie 2014 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Ustijanka Dostinoska, este un cetățean macedonean, născut în 1937 și locuiește în Ohrid. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna S. Kanevče, un avocat practicant în Ohrid. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Bogdanov. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind procedurile civile. Partea cererii privind durata procedurii în temeiul articolului 6 a fost comunicată Guvernului DIRECȚIUL Reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii. Ea s-a bazat pe art. 6 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 20 octombrie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii. Declarația furnizată după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese – printr-o declarație unilaterală – recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, [lungirea procedurii interne] nu a îndeplinit cerințele drepturilor reclamantului protejate de art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească suma globală de 1.800 de euro reclamantului, dna Ustijanka Dostinoska. În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea articolului 6 § 1 de faptul că procedura internă a durat nerazonabil, astfel o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, „pentru orice alt motiv”, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă , care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererea din lista sa de cazuri.” Reclamantul nu a formulat comentarii cu privire la declarația unilaterală a Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva statului contestat, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 6 § 1 cu privire la dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, §§ 38-41, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, §§ 63-65, 10 mai 2007; Petkovski fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.) nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008; Ajvazi v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.) nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că suma ar trebui convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la plângerea de mai sus. Având în vedere art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul a formulat alte plângeri în fața Curții. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarației guvernului contestat în temeiul art. 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; să atace partea cererii cu privire la lungimea procedurii din lista cazurilor sale în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; să declare restul cererii inadmisibil. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 19 februarie 2015, André Wampach Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 755/10

Ustijanka DOSTINOSKA

against the former Yugoslav Republic of Macedonia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 27

January 2015 as a Committee composed of:

Paulo Pinto de Albuquerque, President,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Ksenija Turković,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 22 December 2009,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 20 October 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Ustijanka Dostinoska, is a Macedonian national, who was born in 1937 and lives in Ohrid. She was represented before the Court by Ms S. Kanevče, a lawyer practising in Ohrid.

The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr K. Bogdanov.

The applicant complained under Article 6 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1 about civil proceedings.

The part of the application concerning the length of the proceedings under Article 6 had been communicated to the Government

.

THE LAW

1.

The applicant complained about the length of the proceedings. She relied on Article 6 of the Convention.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 20 October 2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“...the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, [the length of the domestic proceedings] did not fulfil the requirements of the applicant’s rights protected by Article 6 § 1 of the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay the global sum of 1,800 euros to the applicant, Ms Ustijanka Dostinoska. In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation of Article 6 §

1 that the domestic proceedings lasted unreasonably long, thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as the costs and expenses, and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for ‘any other reason’ it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.”

The applicant did not comment on the Government’s unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law (see, in particular,

Tahsin Acar v. Turkey

, [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z

o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007 and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against the respondent State, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 about one’s right to a hearing within a reasonable time (see

Frydlender v. France

[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v. Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Majewski v. Poland

, no. 52690/99, §§ 38-41, 11

October 2005;

Wende and

Kukówka v. Poland

, no. 56026/00, §§ 63-65, 10 May 2007;

Petkovski

v.

the

former Yugoslav Republic of Macedonia

(dec.) no.

27314/04, 13

November

2008;

Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

(dec.) no.

30956/05, 13 November 2008).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

).

The Court considers that the amount should be converted into the national currency at the rate applicable at the date of payment and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amounts in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in so far as it relates to the above complaint.

2.

Relying on Article 6 and Article 1 of Protocol No. 1, the applicant raised other complaints before the Court.

Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the part of the application concerning the complaint about the length of the proceeding out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 19 February 2015.

André Wampach

Paulo Pinto de Albuquerque

Deputy Registrar

President