TURISHCHEV v. RUSSIA

Primă secțiune decizia nr. 34809/05 Sergey Alekseyevich TURISHCHEV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 27 ianuarie 2015 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 15 septembrie 2005, Având în vedere declarația depusă de Guvern și de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Dl Sergey Alekseyevich Turishchev, este un național rus, care s-a născut în 1960 și locuiește în Dubovka în regiunea Volgograd. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A.A. Kopylov, un avocat practicant în Volgograd. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție cu privire la lipsa de motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară a acestuia și la durata excesivă a procedurii penale împotriva acestuia. Prin scrisoarea depusă la 26 septembrie 2014, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere. Ei au recunoscut că reclamantul a fost „deținut fără justificare bine fundamentată pe baza hotărârilor rendue de instanțele din regiunea Volgograd, care nu respectă cerințele articolului 5 § 3 din convenție și că procedurile penale împotriva acestuia au fost excesiv de mult timp în încălcarea articolului 6 § 1 din convenție”. Guvernul a declarat că sunt dispuse să plătească 3000 de euro reclamantului ca o justă satisfacție. Plata a fost de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și orice costuri și cheltuieli suportate, precum și orice impozit care ar putea fi taxabil. Acesta se va efectua într-o perioadă de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. În scrisoarea din 1 noiembrie 2014, reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. DREPTUL Tribunalul consideră că acordul reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern este considerat ca o soluție prietenoasă între părți (a se vedea Cēsnieks c. Letonia (dec.), nr. 9278/06, § 34, 6 martie 2012, și Bakal și alții c. Turcia (dec.), nr. 8243/08, 5 iunie 2012). Prin urmare, Curtea ia act de soluția prietenoasă atinsă între părți. Este mulțumit că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în conformitate cu art. 39 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să se elimine aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 19 februarie 2015, André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al Registrului Hajiyev.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 34809/05

Sergey Alekseyevich TURISHCHEV

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 27

January 2015 as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Julia Laffranque,

Erik Møse,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 15 September 2005,

Having regard to the declaration submitted by the Government and the applicant’s acceptance of its terms,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Sergey Alekseyevich Turishchev, is a Russian national, who was born in 1960 and lives in Dubovka in the Volgograd Region. He was represented before the Court by Mr A.A. Kopylov, a lawyer practising in Volgograd.

2.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

3.

The applicant complained under Articles 5 § 3 and 6 § 1 of the Convention about the lack of relevant and sufficient reasons for his pre-trial detention and the excessive length of the criminal proceedings against him.

4.

By letter submitted on 26 September 2014, the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application. They acknowledged that the applicant had been “detained without well-founded justification on the basis of the decisions rendered by the courts of the Volgograd Region, which did not comply with the requirements of Article 5 § 3 of the Convention, and that the criminal proceedings against him were excessively long in breach of Article 6 § 1 of the Convention”. The Government stated their readiness to pay 3,000 euros (EUR) to the applicant as just satisfaction. The payment was to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, together with any costs and expenses incurred, as well as any tax that may be chargeable. It would be effected within a period of three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay within that period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

5.

In his letter of 1 November 2014, the applicant informed the Court that he agreed to the terms of the Government’s declaration.

THE LAW

6.

The Court considers that the applicant’s agreement to the terms of the declaration made by the Government shall be considered as a friendly settlement between the parties (see

Cēsnieks v. Latvia

(dec.), no.

9278/06, §

34, 6 March 2012, and

Bakal and Others v. Turkey

(dec.), no.

8243/08, 5

June 2012).

7.

The Court therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

8.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in accordance with Article 39 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 19 February 2015.

André Wampach

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President