YEȘİLBAȘ v. TURKEY

Decizia nr. 51205/13 Behzat YEȘİLBAȘ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 17 februarie 2015 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Egidijus Kūris, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 august 2013, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Behzat Yeșilbaș, este un cetățean turc și s-a născut în 1966. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Koç, avocat practicant în Ankara. Circumstanțele cazului Reclamantul este sergent în armată. În septembrie 2011, el a fost transferat de la Ankara Garrison la Kütahya Garrison. La 24 octombrie 2011, reclamantul a solicitat Curtea Supremă de Administrație Militară, susținând că transferul său a fost arbitrar și a solicitat anularea acestuia. La 8 mai 2012, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins cazul său. Reclamantul a solicitat rectificarea deciziei. La 13 noiembrie 2012, Curtea Supremă de Administrație Militară a respins cererea de rectificare. La 26 decembrie 2012, reclamantul a introdus o cerere individuală în fața Curții Constituționale. Considerând interzicerea discriminării, reclamantul a susținut că Curtea Supremă Administrativă Militară în respingerea anulării transferului arbitrar și-a încălcat dreptul fundamental care ar trebui protejat în temeiul Constituției Turce și al Convenției Europene a Drepturilor Omului. La 22 aprilie 2013, Curtea Constituțională a declarat că cererea sa este inadmisibilă pentru faptul că este evident nefondată. În raționamentul său, Curtea Constituțională a susținut că reclamantul nu a susținut afirmația sa de discriminare și, întrucât nu a existat arbitrare în privința hotărârilor interne ale instanței, plângerea sa privind nedreptatea hotărârilor instanțelor interne a fost de natură a patra instanță. La 4 iulie 2013, reclamantul a fost preluat în hotărârea Curții Constituționale. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în Hasan Uzun Turcia (dec.), nr.10755/13, §§ 68-71, 30 aprilie 2013). COMPLAINTĂ Reclamantul a invocat încălcarea articolelor 6 și 14 din Convenție. El s-a plâns în temeiul articolului 6 că Curtea Supremă de Administrație Militară nu a fost independentă și imparțială, că cererea de rectificare a acestuia a fost respinsă de aceeași cameră care a pronunțat hotărârea și că decizia eronată a Curții Supreme de Administrație Militară a fost eronată. În conformitate cu art. 14, autoritățile naționale au acționat în încălcarea principiului interzicerii discriminării. HOTĂRÂREA 10. Curtea observă că reclamantul a depus diverse plângeri în temeiul articolului 6 în fața Curții. 11. Cu toate acestea, Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 35 din Convenție, plângerile destinate să fie prezentate în fața Curții în instanțele interne adecvate, cel puțin în substanță și în conformitate cu cerințele și termenele formale stabilite în dreptul intern (a se vedea, printre altele, Cardot c. Franța , 19 martie 1991 § 34, Serie A nr. 200 și Gäfgen c. Germania [GC], nr. 22978/05, § 142, CEDO 2010). 12. În ceea ce privește plângerile privind independența și imparțialitatea Curții administrative militare Supreme și examinarea cererii de rectificare de către aceeași cameră care a dat hotărârea, având în vedere tot materialul în posesia sa, Curtea observă că reclamantul nu a prezentat aceste plângeri în fața Curții Constituționale. În consecință, Curtea consideră că reclamantul nu a epuizat remediul intern care i-a fost pus la dispoziție, în consecință, că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a căilor de recurs interne. 13. În ceea ce privește echitatea procedurii, Curtea recunoaște că această plângere a fost tratată de Curtea Constituțională și a fost constatată vădit nefondat. Curtea observă că reclamantul nu a justificat plângerea, ci a susținut că hotărârea instanței interne a fost eronată. În consecință, Curtea consideră că această parte a articolului 6 plângere este de natură a patra etapă și, prin urmare, trebuie declarată vădit nefondat. 14. Fără a susține acuzațiile sale, reclamantul a menținut în continuare, în conformitate cu art. 14 din Convenție, că a fost discriminat. 15. În urma unei examinări efectuate de Curte a materialelor prezentate de aceasta nu se dezvăluie nicio încălcare a prezentei dispoziții, după care această parte a cererii este, de asemenea, manifestament nefondată și trebuie să fie declarată inadmisibilă în temeiul art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 martie 2015, Abel Campos Helen Keller Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 51205/13

Behzat YEȘİLBAȘ

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 17

February 2015 as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

Egidijus Kūris,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 1 August 2013,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Mr Behzat Yeșilbaș, is a Turkish national and was born in 1966. He was represented before the Court by Mr C. Koç, a lawyer practising in Ankara.

A.

The circumstances of the case

2.

The applicant is a senior sergeant in the army. In September 2011, he was transferred from Ankara Garrison to Kütahya Garrison.

3.

On 24 October 2011, the applicant applied to the Supreme Military Administrative Court alleging that his transfer was arbitrary and requested that it be annulled.

4.

On 8 May 2012 the Supreme Military Administrative Court dismissed his case. The applicant applied for the rectification of the decision. On 13

November 2012 the Supreme Military Administrative Court rejected the rectification request.

5.

On 26 December 2012 the applicant brought an individual application before the Constitutional Court. Relying on prohibition of discrimination the applicant alleged that the Supreme Military Administrative Court in dismissing the annulment of the arbitrary transfer violated his fundamental right which should be protected under the Turkish Constitution and the European Convention of Human Rights.

6.

On 22 April 2013 the Constitutional Court declared his application inadmissible for being manifestly ill-founded. In its reasoning the Constitutional Court held that the applicant did not substantiate his discrimination allegation and as there has been no arbitrariness on the domestic court decisions, his complaint concerning the unfairness of the domestic court decisions was of a fourth instance nature.

7.

On 4 July 2013 the applicant was served with the Constitutional Court’s judgment.

B.

Relevant domestic law

8.

A description of the relevant domestic law may be found in

Hasan

Uzun

v.

Turkey

((dec.), no.10755/13, §§ 68-71, 30 April 2013).

COMPLAINTS

9.

The applicant invoked violation of Articles 6 and 14 of the Convention. He complained under Article 6 that the Supreme Military Administrative Court was not independent and impartial, that his rectification request was rejected by the same chamber which had delivered the judgment and that the decision delivered by the Supreme Military Administrative Court was erroneous. He complained under Article 14 that the domestic authorities acted in breach of the prohibition of discrimination principle.

THE LAW

10.

The Court observes that the applicant submitted various complaints under Article 6 before the Court.

11.

The Court reiterates however that under Article 35 of the Convention the complaints intended to be brought before the Court should have been made to the appropriate domestic courts, at least in substance and in compliance with the formal requirements and time

‑

limits laid down in domestic law (see, among other authorities,

Cardot v.

France

, 19

March 1991, §

34, Series A no. 200 and

Gäfgen v.

Germany

[GC], no.22978/05, §

142, ECHR 2010).

12.

As regards the complaints concerning independence and impartiality of the Supreme Military Administrative Court and examination of the rectification request by the same chamber that gave the decision, in the light of all the material in its possession, the Court observes that the applicant did not submit these complaints before the Constitutional Court. Accordingly, the Court considers that the applicant did not exhaust the domestic remedy available to him. It follows that this part of the application must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non

‑

exhaustion of domestic remedies.

13.

As regards the fairness of the proceedings, the Court acknowledges that this complaint was dealt by the Constitutional Court and was found manifestly ill-founded. The Court observes that the applicant did not substantiate his complaint but alleged that the domestic court decision was erroneous. Consequently, the Court considers that this part of Article

6 complaint is of a fourth-instance nature and therefore must be declared manifestly ill-founded.

14.

Without substantiating his allegations, the applicant further maintained under Article 14 of the Convention that he had been discriminated.

15.

An examination by the Court of the material submitted to it does not disclose any appearance of a violation of this provision. It follows that this part of the application is also manifestly ill-founded and must be declared inadmissible under Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 19 March 2015.

Abel Campos

Helen Keller

Deputy Registrar

President