COWGILL c. PORTUGAL

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 42271/13 Peter COWGILL împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 17 februarie 2015 într-un comitet compus din Mirjana Lazarova Trajkovska, președintele Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, judecători, și din Andrei Wampach, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 17 iunie 2013, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 31 octombrie 2014 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Peter Cowgill, este un resortisant britanic născut în 1953 și rezident în Lancashire (Regatul Unit).

El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul D. Vasa, avocat la Torres Vedras. Guvernul portughez ( Dl F. Carvalho, procuror general adjunct. Informat cu privire la dreptul său de a participa la procedură [art. 36 alineatul (1) din Convenție și art. 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură], guvernul britanic nu a răspuns. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii civile pe care o inițiase în fața Tribunalului de Comerț din Lisabona. Cererea a fost comunicată guvernului în mod legal, reclamanta a susținut că procedura sa civilă a depășit un termen rezonabil și a invocat art. 6 alineatul (1) din convenție. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 31 octombrie 2014 Guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată de cerere.

În plus, a invitat Curtea să elimine rolul acesteia în aplicarea articolului 37 din convenție. Astfel, declarația a fost formulată Guvernul portughez oferă domnului Peter Cowgill suma de 2 600 EUR (două mii șase sute EUR), care acoperă orice prejudiciu moral și suma de 1 000 EUR (mii EUR), care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, în temeiul cererii înregistrate la n 42271/13. Aceste sume vor fi scutite de orice taxă aplicabilă și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere pronunțată de Curte. Plata va face obiectul unei soluționări definitive a cauzei. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității marginale a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Guvernul recunoaște că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin scrisoarea din 5 ianuarie 2015, reclamantul a exprimat la fel de clar că suma indicată în declarația unilaterală a guvernului era de o sumă prea mică, având în vedere prejudiciul suferit; în plus, aceasta a observat că cauza era încă în curs de desfășurare. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat.

pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudență, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o.

c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de hotărâri și decizii, să precizeze natura și amploarea obligațiilor statelor contractante în ceea ce privește determinarea drepturilor și obligațiilor cu caracter civil (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, CEDH 2000 VII), inclusiv în ceea ce privește Portugalia (a se vedea, printre altele, Martins de Castro e Alves Correia de Castro c. Portugalia, 33729/06, 10 iunie 2008 și Cunha de Oliveira c. Portugalia, 15601/09, 20 septembrie 2011, și recent Associação de Investdores do Hotel Aparamento Neptuno c. Portugalia, nr 46336/09, 16 aprilie 2013). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință,

Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu fie supusă examinării cererii [articolul § 1 in fine] Curtea interpretează această declarație în sensul că această sumă trebuie plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul va trebui să plătească, începând cu data expirării acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de a juca un rol în aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 12 martie 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 42271/13 Peter COWGILL contre le Portugal La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 17 février 2015 en un comité composé de : Mirjana Lazarova Trajkovska, présidente, Paulo Pinto de Albuquerque, Ksenija Turković, juges, et de André Wampach, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 17 juin 2013, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 31 octobre 2014 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration ; Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Peter Cowgill, est un ressortissant britannique né en 1953 et résidant à Lancashire (Royaume-Uni). Il a été représenté devant la Cour par M e D. Vasa, avocate à Torres Vedras. Le gouvernement portugais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me M. F. Carvalho, procureur général adjoint. Informé de son droit de participer à la procédure (articles 36 § 1 de la Convention et 44 § 1 du règlement), le gouvernement britannique n’a pas répondu. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la longueur de la procédure civile qu’il avait engagée devant le tribunal de Commerce de Lisbonne. La requête avait été communiquée au Gouvernement . EN DROIT La partie requérante alléguait que sa procédure civile avait dépassé un délai raisonnable.

Elle invoquait l’article 6 § 1 de la Convention. Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 31 octobre 2014 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention. La déclaration était ainsi libellée : « Le gouvernement portugais offre de verser à M. Peter Cowgill la somme de 2 600 EUR (deux mille six cents euros), couvrant tout préjudice moral et la somme de 1 000 EUR (mille euros), couvrant l’ensemble des frais et dépens, au titre de la requête enregistrée sous le n o 42271/13.

Ces sommes seront exemptes de toute taxe éventuellement applicable et seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation rendue par la Cour. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité marginale de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention. » Par une lettre du 5 janvier 2015, la partie requérante a exprimé l’avis que la somme indiquée dans la déclaration unilatérale du Gouvernement était d’un montant trop faible étant donné le préjudice subi ; elle a en outre observé que la cause était toujours pendante.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI, WAZA Spółka z o.o.

c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007, et Sulwińska c. Pologne (déc.), n o 28953/03, 18 septembre 2007). La Cour a déjà eu l’occasion, dans un grand nombre d’arrêts et de décisions, de préciser la nature et l’étendue des obligations des États contractants quant à la détermination des « contestations sur des droits et obligations de caractère civil » dans un « délai raisonnable » (voir, parmi beaucoup d’autres, Frydlender c. France [GC], n o 30979/96, CEDH 2000 ‑ VII), y compris en ce qui concerne le Portugal (voir, notamment, Martins de Castro e Alves Correia de Castro c. Portugal, nº 33729/06, 10 juin 2008 et Cunha de Oliveira c. Portugal, n o 15601/09, 20 septembre 2011, et dernièrement, Associação de Investidores do Hotel Apartamento Neptuno c. Portugal , n o 46336/09, 16 avril 2013). Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet,

la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). La Cour interprète cette déclaration dans le sens que cette somme devra être versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement devra verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 12 mars 2015. André Wampach Mirjana Lazarova Trajkovska Greffier adjoint Présidente