CtEDO 04.05.2015 Auto

DERGACHENKO v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
04.05.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DERGACHENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 4 mai 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 18060/13 Liliya Ivanivna DERGACHENKO împotriva Ucrainei depusă la 19 februarie 2013 DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamantul, dna Liliya Ivanivna Dergachenko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1965 și locuiește în Prymorske, regiunea Zaporizhzhya. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Între 1999 și 2012, reclamantul a fost profesor într-o școală din Zaporizhzhya. Potrivit reclamantului, în ultimii ani de muncă în școală, au existat tensiuni între ea și direcția școlii. În după-amiază din 24 aprilie 2012, poliția a fost chemată la școală pentru motivul pentru care reclamantul a scris o notă care moară și a amenințat să se sinucidă. La cererea ofițerilor de poliție a sosit o ambulanță și reclamantul a fost luat involuntar de la școală la spitalul psihiatric regional Zaporizhzhia. Se presupune că brațele reclamantului erau răsturnate și a fost lovită în corp când a fost escortată la mașina ambulanței. La sosirea la spital, reclamantul, care nu avea înregistrări anterioare de probleme mentale, a fost examinat de un panou de psihiatri. Unul dintre psihiatri a afirmat mai târziu că la momentul examinării reclamantul a manifestat intenții suicidare și a amenințat oamenii din jurul ei și astfel de conduită a necesitat plasarea ei în spital; că medicul a observat, de asemenea, că reclamantul nu a avut nici o leziune asupra corpului. Întrucât reclamantul a refuzat să fie spitalizat, grupul de psihiatri a decis că ar trebui să fie admisă în compulsoriul spitalului. În luarea acestei decizii, grupul de psihiatri se bazează pe art. 14 din Legea privind asistența psihiatrică, având în vedere că reclamantul poate comite acte periculoase pentru ea și pentru alții. Potrivit înregistrărilor oficiale, măsurile de reținere fizică au fost aplicate reclamantului timp de treizeci de minute. Potrivit reclamantului, ea a fost bătut, legată de un pat timp de aproximativ zece ore fără alimente și a refuzat accesul la o toaletă. La 25 aprilie 2012, reclamantul a fost din nou examinat de grupul de psihiatri care a constatat că reclamantul a avut o reacție situațională cu elemente de șantaj suicid. Comitetul a concluzionat că reclamantul nu a suferit de nicio tulburare psihiatrică și a trebuit să fie eliberat. În acea zi, reclamantul a fost eliberat din spitalul psihiatric. De asemenea, în acea zi mama reclamantului s-a plâns la biroul procurorului local din cauza plasării arbitrare a reclamantului într-un spital psihiatric și a maltraturilor. La 26 aprilie 2012, un expert medical legist a examinat reclamantul și a declarat că a avut vânătăi atât pe umeri, cât și pe chinuri. Rănile au fost minore și au fost infligite de obiecte (objecții) brusce. Expertul a remarcat că leziunile ar fi putut fi susținute la 24 aprilie 2012, după cum a afirmat reclamantul. Între 26 aprilie și 13 octombrie 2012, poliția a luat o serie de decizii care refuză să deschidă proceduri penale în legătură cu acuzațiile reclamantului de tratament nedrept și deținere arbitrară. Aceste decizii au fost anulate de procurorii de supraveghere care au ordonat anchete suplimentare înainte de anchetă. La 27 iunie 2012, un comitet de experți psihiatrici, președintat de doctorul șef al spitalului psihiatric, a constatat că personalul spitalului psihiatric a acționat în mod legal atunci când a tratat reclamantul. La 19 noiembrie 2012, poliția a luat o altă decizie care a refuzat deschiderea procedurilor penale, constatând că școala și personalul medical au acționat în mod legal în ceea ce privește reclamantul, având în vedere comportamentul ei periculos în ziua spitalizării ei. La 29 decembrie 2012, poliția a inițiat proceduri penale în legătură cu presupusul maltrat al reclamantului la 24 aprilie 2012. La 10 ianuarie 2013, Curtea de district Komunarskyy din Zaporizhzhya a anulat decizia din 19 noiembrie 2012 determinând că anchetele au fost incomplete și observând, în special, că poliția nu a examinat în mod corespunzător acuzațiile reclamantului privind maltraturile. La 15 mai 2013, poliția a încheiat investigațiile constatând că personalul școlar, paramedicul ambulanței și personalul spitalului psihiatric au acționat în mod legal în raport cu reclamantul și că nu au avut nici o intenție de a-i inflige leziuni corporale. La 11 iunie 2013, Curtea de district Komunarskyy din Zaporizhzhya a susținut decizia din 15 mai 2013. La 18 iunie 2013, Curtea Regională de Apel din Zaporizhzhya a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii instanței din 11 iunie 2013. Legea internă relevantă privind asistența psihiatrică din 22 februarie 2000 Extractele relevante din Lege au citit după cum urmează: Secțiunea 8. Asigurarea siguranței asistenței psihice și prevenirea actelor periculoase de către persoanele care suferă de tulburări mentale „Ajutorul psihiatru trebuie acordat în condițiile cele mai puțin restrictive care să asigure siguranța unui pacient și a celorlalte persoane, precum și respectarea drepturilor și intereselor pacientului. Atunci când se acordă asistență psihiatrică, măsurile de reținere fizică și de excludere pot fi aplicate unei persoane care suferă de o tulburare mentală la prescripția psihiatru (sau a celuilalt ofițer medical care este responsabil pentru a dovedi asistență psihiatrică) și trebuie să fie supuse supravegherii continue. Aceste măsuri se aplică numai în cazuri, forme și perioade în care toate celelalte măsuri legale nu pot împiedica persoana să comită acte care sunt direct periculoase pentru persoana respectivă sau pentru alte persoane. Formele și perioadele de aplicare a măsurilor de reținere fizică și de excludere sunt înregistrate în dosarul medical. Măsurile de reținere fizică și de excludere se aplică în conformitate cu reglementările stabilite de autoritatea executivă centrală responsabilă pentru politica de stat privind protecția sănătății.” Secțiunea 13. „O persoană trebuie să fie spitalizată într-un centru de sănătate mentală în mod voluntar, fie la cererea sa sau cu acordul său conștient. ... Consimțământul la spitalizarea este inclus în documentația medicală după semnarea persoanei în cauză sau a reprezentantului său juridic și a psihiatru.” Secțiunea 14. Motivele spitalizării obligatorii ale unei persoane într-o instalația de sănătate mentală „O persoană care suferă de o tulburare mentală poate fi spitalizată într-o instalație de sănătate mentală fără acordul său conștient sau fără acordul reprezentantului său legal dacă examinarea sau tratamentul medical al acestei persoane este posibil numai în cadrul instalației de sănătate mentală și dacă, ca urmare a tulburării mentale grave, o astfel de persoană: comite sau exprimă intenții reale de a comite acte care sunt direct periculoase pentru această persoană sau pentru alții; sau nu poate satisface nevoile sale vitale la nivel de bază.” COMPLAINTE Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 din Convenție, că a fost tratată rău în timpul spitalizării, deoarece a fost bătută, legată de un pat timp de aproximativ zece ore fără alimente și a refuzat accesul la toaletă. 1 și 13 din Convenție, conform căreia acuzațiile sale de maltratare nu au fost examinate în mod corespunzător. Întrebări aduse părților în ceea ce privește presupusele evenimente între 24 și 25 aprilie 2012, reclamantul a fost supus unui maltrat, în conformitate cu art. 3 din Convenție? Statul a respectat obligația sa pozitivă de a asigura protecția împotriva maltratului prin adoptarea, după caz, a măsurilor și garanțiilor speciale? În special, a luat statul măsurile normative și operaționale necesare pentru a asigura controlul eficient asupra măsurilor de reținere fizică în spitalele psihiatrice? A fost acest control eficace în acest caz? Procedura internă în ceea ce privește acuzațiile reclamantului de netratament a fost compatibilă cu cerințele procedurale prevăzute la art. 3 din Convenție? În ceea ce privește presupusele evenimente între 24 și 25 aprilie 2012, reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? Guvernul este invitat să furnizeze următoarele materiale: rapoartele și concluziile comitetului de experți psihiatrici și ale autorităților de îngrijire a sănătății privind cazul spitalizării și șederii în spitalul psihiatric al reclamantului; dosarele medicale privind spitalizarea și șederea în spitalul psihiatric al reclamantului, inclusiv toate dosarele referitoare la aplicarea măsurilor de reținere fizică; documentele medicale privind leziunile asupra reclamantului în perioada de timp relevantă; documentele referitoare la procedura internă în ceea ce privește acuzațiile reclamantului de maltrat, inclusiv deciziile prin care autoritățile au refuzat să deschidă o investigație și deciziile autorităților de supraveghere care examinează aceste decizii.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă