3r-130/26 — Contestarea actului administrativ

La 06 iunie 2024, Ion Savca a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției și Inspectoratului Național de Securitate Publică, solicitând anularea deciziei nr. 202480000634 din 15 ianuarie 2024 privind limitarea dreptului de proprietate prin interdicția de posesie a armelor pe un termen de 5 ani cu retragerea permisului de armă pe numele său.

În susținerea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerând-o ilegală, emisă pripit, fără cercetarea minuţioasă a tuturor circumstanţelor speţei, cu încălcarea normelor de drept. În opinia recurentului, instanța de apel a comis o eroare gravă de interpretare şi aplicare a normelor procesuale, calculând în mod eronat curgerea termenului de depunere a apelului de la data expedierii hotărârii judecătoreşti, 06 martie 2026, şi nu de la data recepţionării/notificării efective a acesteia, 09 martie 2026. O asemenea abordare din partea instanţei de apel contravine flagrant prevederilor art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora termenele procedurale încep să curgă exclusiv de la data notificării efective a actului către participantul la proces, iar nu de la data efectuării operaţiunii tehnice de expediere de către cancelaria instanţei. Simpla transmitere electronică la 06 martie 2026 nu echivalează automat cu prezumţia luării la cunoştinţă în aceeaşi zi de către o autoritate publică. Înregistrarea oficială a hotărârii în registrul de corespondenţă de intrare a avut loc la 09 martie 2026, acesta fiind unicul moment juridic de la care instituţia a dobândit posibilitatea reală şi materială de a procesa documentul. Raportarea instanţei de apel la data expedierii reprezintă o aplicare formală şi viciată a legii, care ignoră caracterul oficial al corespondenţei administrative şi îl lipsește în mod nejustificat de cele 30 de zile depline acordate de legiuitor pentru formularea căii de atac, transformând data depunerii de 08 aprilie 2026 într-un act perfect legal şi încadrat în termenul prevăzut de lege.

Referitor la constatarea instanței de apel precum că termenul de 30 de zile pentru depunerea apelului motivat a început a curge la 07 martie 2026 şi a expirat la 06 aprilie 2026, însă a fost depus la 08 aprilie 2026, nefiind prezentate probe în acest sens, recurentul a menționat că aceasta nu corespunde principiului realităţii, legalităţii şi proporţionalităţii. Potrivit Fişei de evidenţă nr. 3431 din 09 martie 2026, hotărârea motivată din 18 februarie 2026 a fost recepţionată la 09 martie 2026. Termenul de 30 de zile acordat de lege pentru depunerea apelului motivat a început a curge la 10 martie 2026 şi urma să expire la 08 aprilie 2026. Din motive necunoscute acest fapt nu a fost luat în considerare de instanța de apel şi nici nu a fost oferit dreptul prin încheiere înlăturarea neajunsurilor, contrar prevederilor art. 235 din Codul administrativ. Astfel, instanţa de apel a încălcat în mod flagrant prevederile art. 235 din Codul administrativ, manifestând un formalism excesiv contrar art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Suplimentar a menționat că, reprezentantul apelantului a înaintat în ultima zi de termen, 08 aprilie 2026, cererea de apel motivat, întrucât potrivit 2 ordinului Inspectoratului Naţional de Securitate Publică nr. 35ef. din 05 martie 2026 i-a fost acordat concediu de odihnă anual plătit, de la 10 martie 2026 până la 15 martie 2026, în conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 288/2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Prin urmare, aflarea în concediu legal de odihnă a reprezentantului specializat a constituit o barieră obiectivă, materială şi instituţională, care a plasat autoritatea în imposibilitatea absolută de a formula şi depune apelul mai rapid de expirarea celor 30 de zile de la recepţionarea hotărârii. Această circumstanţă de fapt, confirmată prin extrasul din ordin, reprezintă un impediment clar şi independent de voinţa părţii în sensul art. 65 alin. (1) din Codul administrativ. În lipsa funcţionarului învestit cu atribuţii exclusive de reprezentare pe acest dosar, circuitul administrativ intern şi analiza juridică a cauzei au fost blocate în mod obiectiv. Din aceste considerente, depunerea actului procedural la data de 08 aprilie 2026 a constituit cel mai rapid moment tehnic şi juridic posibil în care instituţia a putut acţiona, imediat după încetarea impedimentului legal.

Recurentul a declarat că, Curtea Supremă de Justiţie a statuat în repetate rânduri că scopul justiţiei administrative este protecţia drepturilor cetăţenilor şi a instituţiilor în faţa rigorilor formale, iar respingerea directă a unui apel din cauza unei omisiuni care putea fi remediată (cum este ataşarea fişei de evidenţă menţionată anterior) reprezintă o eroare judiciară gravă ce atrage casarea încheierii. Chiar şi în ipoteza unei omisiuni a termenului, instanţa de apel era obligată, în virtutea rolului activ şi a dreptului la un proces echitabil, să emită o încheiere de acordare a unui termen pentru înlăturarea neajunsurilor, însă declararea directă a apelului ca inadmisibil, fără a-i oferi apelantului posibilitatea de a se justifica, reprezintă un formalism excesiv ce încalcă art. 6 CEDO. Astfel, concluzia instanţei de apel, expusă în încheierea recurată este în contradicţie cu circumstanţele cauzei, fapt ce indică la netemeinicia încheierii recurate. Declararea apelului ca inadmisibil pentru motivele sus-evidenţiate, ar putea aduce atingere nejustificată dreptului de acces la instanţa de judecată, protejat de art. 3 din Codul administrativ, art. 20 din Constituţie şi art. 6 § 1 CEDO. Efectivitatea dreptului de acces impune ca un individ să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act ce constituie o ingerinţă în drepturile sale (Bellet împotriva Franţei, Hotărârea din 4 decembrie 1995, pct. 42, 36, Canete de Goni împotriva Spaniei, nr. 55.782/00, pct. 34, CEDO 2002-VIII).

Copia recursului declarat a fost expediată intimaților la 19 mai 2026, prin intermediul poştei electronice (f.d.185).

Prin referința depusă la 26 mai 2026, prin intermediul poștei electronice (f.d.192), Ion Savca, reprezentat de avocatul Andrian Sorocean, a solicitat respingerea recursului, menținerea încheierii din 23 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătoreşti se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătoreşti, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva încheierii judecătoreşti împreună cu dosarul judiciar instanţei competente să soluţioneze recursul.”

Art. 191 din Codul administrativ: „(5) Curtea Supremă de Justiţie soluţionează: b) cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curţilor de apel.”

Art. 232 din Codul administrativ: „(1) Apelul se depune la instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanţei de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanţa de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărîrii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată.”

Art. 236 din Codul administrativ: „(1) Instanţa de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. (2) Apelul se declară inadmisibil în special cînd: e) motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

Art. 65 din Codul administrativ: „(1) Dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. (3) După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acţiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepţia cazului cînd acest lucru nu a fost posibil pînă la expirarea termenului de un an ca urmare a forţei majore. 4 (4) Persoanele interesate pot contesta actul/refuzul autorităţii publice de repunere în termen cu acţiune în contencios administrativ numai odată cu fondul. (5) Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege.”

Art. 237 din Codul administrativ: „(1) Prevederile art.65 alin.(1)–(3) şi (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în termenul de apel şi în termenul de prezentare a motivării apelului. (2) Încheierea instanţei de apel prin care este respinsă cererea de repunere în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată cu recurs. Încheierea instanţei de apel prin care s-a făcut repunerea în termenul de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată doar odată cu fondul.”

Art. 223 din Codul administrativ: „Hotărîrile şi alte acte de dispoziţie prin care se stabilesc termene, precum şi numirea şedinţelor şi citaţiile se notifică participanţilor la proces conform art.96–114.”

Art. 97 din Codul administrativ: „(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: d) notificare prin poştă electronică sau prin mijloace electronice de comunicaţie dedicate.”

Art. 33 din Codul administrativ: „Comunicarea interinstituţională şi comunicarea cu participanţii sau cu publicul în cadrul procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal, poştă, telefon, fax, poştă electronică etc.), acordîndu-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficienţă, rapiditate şi economie de costuri, în special mijloacelor electronice de comunicaţie.”

Art. 1101 din Codul administrativ: „(1) Notificarea prin poşta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorităţii publice. Notificarea prin poşta electronică se efectuează dacă adresa poştală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poştă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poştală. (5) Notificarea prin intermediul sistemelor informaţionale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicaţie care permit confirmarea recepţionării notificării este echivalentă cu notificarea prin poştă convenţională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepţiei notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informaţional sau de alt mijloc electronic de comunicaţie dedicat, probează notificarea.”

Art. 47 din Legea privind identificarea electronică și serviciile de încredere nr.124 din 19 mai 2022: „(4) În cazul în care semnatarul şi destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră recepţionat de către destinatar dacă acesta: a) intră în sistemul informaţional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice; b) intră în sistemul informaţional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv.” 5

Art. 243 din Codul administrativ: „(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătoreşti, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: b) respinge recursul.”

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că la 23 februarie 2026, prin intermediul poștei electronice (f.d.118-119), Inspectoratul Național de Securitate Publică, reprezentat de Teodora Busuioc, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 18 februarie 2026 a Judecătoriei Chişinău, sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe, pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii de contencios administrativ (f.d.120-121). Iar la 08 aprilie 2026, prin intermediul poștei electronice (f.d.151), a expediat motivarea apelului (f.d. 152-157).

Iar prin încheierea din 23 aprilie 2026 a Curţii de Apel Centru, în temeiul art. 232 alin.(2), art.236 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibil apelul depus de Inspectoratul Național de Securitate Publică împotriva hotărârii din 18 februarie 2026 a Judecătoriei Chişinău, sediul Rîșcani (f.d.164-167).

Din criticile aduse în recursul declarat, instanța de recurs identifică dezacordul părții recurente cu încheierea contestată, motivat, în esență, prin faptul că instanța de apel eronat a calculat curgerea termenului de 30 de zile de depunere a motivării apelului de la data comunicării hotărârii motivate prin intermediul poștei electronice, 06 martie 2026 și nu de la data recepționării/notificării efective acesteia, 09 martie 2026.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că prima instanță a notificat participanților la proces, inclusiv apelantului/recurent, hotărârea motivată la 06 martie 2026, prin intermediul poștei electronice.

Instanța de recurs reiterează că recurentul a susținut că termenul de 30 de zile pentru depunerea apelului motivat a început a curge la 10 martie 2026 şi urma să expire la 08 aprilie 2026, întrucât a recepționat efectiv hotărârea 6 motivată la 09 martie 2026, potrivit fişei de evidenţă a Inspectoratului Național de Securitate Publică nr. 3431.

În virtutea art. 232 alin. (2) din Codul administrativ, motivarea apelului se prezintă la instanţa de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărîrii motivate.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că extrasul din poșta electronică anexat de însuși recurent atestă că la adresa de email insp@igp.gov.md prima instanță a notificat hotărârea motivată la 06 martie 2026, ora 14:26, iar la aceeași dată, ora 14:54, insp@igp.gov.md a readresat prin email către citatii.insp@igp.gov.md (f.d.174 verso). Interacțiunea/comunicarea între autorități se realizează prin intermediul tehnologiilor informaționale avansate, ca rezultat al digitalizării activităților și proceselor. Or, acest aspect își găsește reglementare legală și în art. 33 din Codul administrativ. Comunicarea prin intermediul poștei electronice a actului judecătoresc, chiar și pe intern, s-a efectuat la 06 martie 2026, în interiorul programului de lucru al instituției destinatare (f.d.174 verso). Înregistrarea hotărârii motivate de către recurent în registrul de evidență doar la 09 martie 2026, nu echivalează cu notificarea hotărârii motivate de către instanța de judecătorească la aceeași dată, în condițiile în care aceasta a fost comunicată la adresa de email oficială încă la data de 06 martie 2026, aspect detaliat supra. Termenul de 30 de zile pentru prezentarea motivării apelului a început a curge din data imediat următoare, adică 07 martie 2026 și a expirat la 06 aprilie 2026. Drept urmare, începutul curgerii termenului de depunere a motivării apelului nu poate fi calculat din data înregistrării corespondenței, 09 martie 2026.

De altfel, în contextul prevederilor art.33, art. 1101 alin.(1) din Codul administrativ coroborate cu art. 47 alin. (4) lit.a), b) din Legea nr. 124/2022, notificarea prin poştă electronică este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poştală și se consideră recepţionat documentul de către destinatar dacă aceasta intră într-o formă accesibilă în sistemul informaţional din care destinatarul poate să-l extragă. Astfel, decad argumentele recurentului privind aplicarea formală și viciată de către instanța de apel a legii, precum și pretinsa încălcare flagrantă a legii.

În ceea ce vizează argumentul suplimentar al reprezentantului recurentului precum că a înaintat apelul motivat la 08 aprilie 2026, în ultima zi a termenului, întrucât potrivit ordinului Inspectoratului Naţional de Securitate Publică nr. 35ef. din 05 martie 2026 i s-a acordat concediu de odihnă anual plătit de la 10 martie 2026 până la 15 martie 2026, în conformitate cu art. 40 alin. (2) din Legea nr. 288/2016, instanța de recurs relevă că aflarea în concediu a reprezentatului recurentului în perioada enunțată nu influențează începutul curgerii termenului de 30 de zile pentru 7 prezentarea apelului motivat de la data notificării hotărârii motivate. Or, aceasta a fost comunicată apelantului/recurent la 06 martie 2026.

Completul de judecată notează că în situația în care recurentul a susținut că, potrivit fișei de evidență, a primit efectiv la 09 martie 2026 hotărârea motivată, iar concediu de odihnă i s-a acordat reprezentantului începând cu 10 martie 2026 până la 15 martie 2026, suplimentar se confirmă posibilitatea reală a acestuia de a prezenta motivarea apelului în interiorul termenului legal. Acest termen de 30 de zile a început a curge din data imediat următoare notificării hotărârii motivate, 07 martie 2026 și a expirat la 06 aprilie 2026, circumstanță corect reținută de instanța de apel. Aflarea reprezentantului recurentului în concediu anual de odihnă în perioada 10 martie 2026-15 martie 2026, precum și consemnarea în registrul de evidență a corespondenței doar la 09 martie 2026, nu justifică omiterea prezentării motivării apelului în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege de la data notificării actului judecătoresc. Mai mult, aflarea unui angajat al autorității- parte în proces în concediu anual de odihnă, în sensul legii nu constituie o excepție la calcularea termenului legal statuat expres pentru exercitarea căilor de atac.

Subsecvent, instanța de apel justificat a constatat omiterea termenului de 30 zile pentru prezentarea apelului motivat, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen. Motivarea apelului fiind prezentată doar la 08 aprilie 2026, însă termenul de depunere a acesteia a expirat la 06 aprilie 2026, iar alegațiile aduse în vederea argumentării faptului că s-ar fi încadrat în termenul legal de 30 zile la depunerea apelului motivat, sunt lipsite de suport juridic.

În jurisprudența Curtea Supremă de Justiție a reținut constant, în esență, că termenul de 30 de zile pentru depunerea motivării apelului curge începând cu data imediat următoare expedierii/notificării hotărârii motivate la adresa electronică, și nu recepționării: 3r-84/26, 3r-109/26, 3r-107/26.

Astfel, criticile recurentului nu pot determina casarea încheierii contestate, în situaţia în care nevalorificarea drepturilor procedurale în termenul prevăzut de legiuitor, îi este imputabilă. Prima instanță a întreprins măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare în vederea notificării hotărârii motivate emise şi acordarea posibilităţii părţii apelante de a-şi valorifica drepturile procedurale. Recurentul trebuia să dea dovadă de diligență și să aibă un rol activ în cauza în care este implicat. Certitudinea legală impusă de regulile procedurii de contencios administrativ, ca o condiție esențială pentru un proces echitabil, protejează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului. Instanța nu are dreptul de a substitui voința legiuitorului, așa cum este reflectată în normele procedurale, pentru a exonera recurentul de sancțiunile procedurale care decurg din înțelegerea eronată de către acesta a efectelor legale. 8

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie relevă că unul dintre principiile fundamentale ale procesului este buna-credință a participanților. În sensul art. 24 alin.(1) din Codul administrativ, participanţii la procedura administrativă şi procedura de contencios administrativ trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanţi. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, iar nerespectarea termenului de prezentare a apelului motivat prevăzut la art. 232 alin.(2) din Codul administrativ, implică sancţiunile procedurale de decădere din exercitarea acestui drept.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) relevă că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. De altfel, în hotărârea Grama v. Republica Moldova din 4 decembrie 2025, CtEDO a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a admiterii de către Curtea de Apel Chișinău a unui apel depus tardiv, fără solicitarea repunerii în termen.

Drept urmare, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reține că instanţa de apel întemeiat a declarat apelul inadmisibil în temeiul art.236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ. Exercitarea căi de atac și neîndeplinirea actului de procedură în termenul legal atrage decăderea din acest drept, cu titlu de excepție fiind cazul în care legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen, ceea ce, în speță, nu s-a confirmat.

Instanța de recurs reiterează că respectarea termenelor legale constituie o obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna funcționare a justiției. Repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres prevăzute de lege, în situația în care partea înaintează o cerință în acest sens și o justifică prin probe pertinente și admisibile în temeiul art.65 și art.237 din Codul administrativ, care ar dovedi că omiterea termenului este întemeiată. Admiterea spre examinare a unui apel tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (CEDO).

Totodată, art.6§1 din CEDO îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. În practica sa constantă, Curtea a reiterat că „dreptul la instanță”, la fel ca și dreptul de acces, nu are un caracter absolut. În această privință Curtea Europeană, în multe cauze similare, nu exclude ipoteza că 9 interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev vs. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs Spania), în care CtEDO a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

În corolar, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie atestă că soluția emisă de către instanța de apel este adoptată cu respectarea prevederilor legale corelate cu circumstanțele cauzei, prin ce se impune respingerea recursului. 47. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de Inspectoratul Național de Securitate Publică împotriva încheierii din 23 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10