2ra-913/25 — Constatarea faptului acceptării succesiunii și prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

La 19 iulie 2019, Maroglo Ivan a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria Cahul, sediul Central, împotriva lui Maroglo Vasile, cu intervenient accesoriu Serviciul Fiscal de Stat, prin care a solicitat constatarea faptului acceptării succesiunii rămase după decesul părinților Maroglo Fiodor și Maroglo Maria.

În motivarea cererii, Maroglo Ivan a arătat că tatăl Maroglo Fiodor, născut la 5 aprilie 1936, a decedat la 18 iulie 2011, iar mama Maroglo Maria, născută la 26 noiembrie 1941, a decedat la 11 aprilie 2016. Pe parcursul vieții, părinții au deținut în proprietate comună în devălmășie o casă de locuit cu nr. cadastral *****, cu suprafața totală de ***** ha și teren aferent, precum și 4 loturi de teren agricol cu numerele cadastrale *****, *****, ***** și *****, toate amplasate în satul Alexandru Ion Cuza, raionul Cahul.

Maroglo Ivan a menționat că, în calitate de moștenitor de gradul I, a acceptat succesiunea prin intrarea în posesie, și-a asumat responsabilitatea achitării cheltuielilor legate de îngrijirea casei și a impozitelor funciare, fapt confirmat prin certificate eliberate de Primăria satului Alexandru Ion Cuza. A indicat că fratele său Maroglo Vasile, de asemenea moștenitor de gradul I, nu a acceptat succesiunea, nu s-a folosit de averea succesorală și a refuzat să depună la notar o declarație prin care să confirme că nu a acceptat succesiunea. A precizat că în iulie 2019 s-a adresat notarului public Niculița Olga cu cerere de deschidere a procedurii succesorale, primind refuz în scris din cauza nerespectării termenului legal de 6 luni.

La 9 martie 2020, Maroglo Vasile a depus la Judecătoria Cahul, sediul Central, o cerere separată privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii după decesul acelorași părinți. În motivarea cererii, a invocat că este *****, fapt confirmat prin certificatul eliberat de Casa Națională de Asigurări Sociale, seria M nr. 045858 din 24 septembrie 2003, fără termen, și că, din cauza stării de sănătate, nu a avut posibilitatea de a accepta succesiunea în termenul prevăzut de lege. 1

Prin încheierea din 10 iulie 2020, cele două cauze civile au fost conexate într-un singur proces, fiindu-le atribuit un număr unic.

Ulterior, prin încheierea din 28 martie 2023, a fost dispusă înlocuirea lui Maroglo Vasile, decedat, cu succesorii săi în drepturi: Maroglo Lilia, Maroglo Dorin, Maroglo Mariana și Maroglo Irina.

La 8 mai 2024, avocatul Petru Ursu, în interesele apelantului Maroglo Ivan, a declarat apel împotriva aceleiași hotărâri, completat ulterior cu o cerere de apel suplimentară, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii în partea admiterii cererii de chemare în judecată înaintate de Maroglo Vasile, înlocuit cu succesorii în drepturi, privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acestei cereri.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, însă nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele cauzei în vederea soluționării juste a speței, în special în privința cererii de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii, soluția instanței de fond în această parte contravenind prevederilor art. 130 din Codul de procedură civilă.

Aceasta a mai constatat cu certitudine că Maroglo Ivan și Maroglo Vasile sunt frați, copii ai lui Maroglo Fiodor și Maroglo Maria, și că ambii sunt moștenitori de gradul I. Din probele materiale a rezultat cert că nici Maroglo Ivan, nici Maroglo Vasile nu au depus cerere de acceptare a succesiunii după decesul părinților în termenul legal de 6 luni prevăzut de legislația civilă.

Cu privire la cererea de prelungire a termenului de acceptare a succesiunii, instanța de apel a considerat neîntemeiate concluziile primei instanțe potrivit cărora Maroglo Vasile ar fi omis termenul din cauza stării de sănătate. Deși din probe a rezultat cert că Maroglo Vasile deține *****, această circumstanță nu a constituit, în sine, temei suficient pentru admiterea acțiunii, întrucât Maroglo Vasile nu a demonstrat cu probe incontestabile că ****** a reprezentat un impediment decisiv pentru adresarea la notar în termenul prevăzut de lege.

Instanța de apel a observat că ***** a lui Maroglo Vasile este constatată încă din anul 2003, potrivit Certificatului seria EM 045858. La materialele cauzei au lipsit probe din care să rezulte că, după decesul părinților, Maroglo Vasile a fost internat pe o perioadă îndelungată, a avut grave probleme de sănătate care l-ar fi împiedicat să se prezinte la biroul notarial sau că s-a aflat în afara țării la tratament. De asemenea, nu s-a demonstrat că Maroglo Vasile a dus un mod de viață diferit față de ziua în care s-a adresat în instanță cu cererea de chemare în judecată.

Curtea de Apel Sud, sediul Cahul a mai reținut că Maroglo Vasile nu a prezentat probe din care să rezulte că circumstanțele de imposibilitate de acceptare a succesiunii au decăzut abia la data adresării în instanță, cererea sa de chemare în judecată fiind precedată de adresarea lui Maroglo Ivan în instanță cu aproximativ 9 ani după decesul tatălui și peste 4 ani după decesul mamei.

Totodată, instanța de apel a menționat că Maroglo Vasile, în calitate de succesor de clasa I inapt de muncă, beneficiază de rezerva succesorală prevăzută de art. 1505 din Codul civil, astfel că prin admiterea acțiunii lui Maroglo Ivan nu îi sunt lezate drepturile succesorale.

Curtea de Apel Sud, sediul Cahul a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului privind necesitatea judecării cererii lui Maroglo Ivan în ordinea 3 procedurii speciale și a cererii lui Maroglo Vasile în procedura de drept comun, reținând că instanța de fond a examinat corect cauza în procedură generală, conexând cele două cereri, întrucât ambele au fost formulate în procedura contencioasă, iar pretențiile sunt conexe, ambele vizând averea succesorală a acelorași părinți.

A susținut că instanța de apel a impus în mod eronat lui Maroglo Vasile obligația de a demonstra o stare temporară de sănătate care l-ar fi împiedicat să acționeze, deși incapacitatea totală de muncă a acestuia este permanentă și fără termen.

Aceasta a criticat raționamentul instanței de apel potrivit căruia Maroglo Vasile s-a adresat în instanță după aproximativ 9 ani de la decesul tatălui și peste 4 ani de la decesul mamei, arătând că și Maroglo Ivan, perfect sănătos, s-a adresat în instanță în același interval de timp, cu doar câteva luni înaintea lui Maroglo Vasile, fără ca instanța de apel să îi impună vreo justificare pentru omiterea termenului succesoral de 6 luni. A susținut că nu poate persoana sănătoasă să aibă mai multe drepturi și posibilități decât un *****.

Recurenta a invocat, ca element de fapt nou, că Maroglo Vasile a acceptat în fapt succesiunea după decesul părinților prin primirea roadelor de pe terenurile agricole ale acestora. A prezentat un certificat eliberat la 2 decembrie 2025 de CAP „AGROVITIERRA” din care ar rezulta că Maroglo Ivan a primit doar 50% din plata anuală pentru exploatarea terenurilor în anii 2017-2019, cealaltă parte de 50% revenindu-i lui Maroglo Vasile. A mai menționat că fiica lui Maroglo Vasile, Maroglo Mariana, a găsit acasă un certificat din 10 iunie 2020 eliberat de CAP „AGROTERRA” care atestă că Maroglo Ivan a primit producție agricolă în cantitate de 50% pentru terenul tatălui decedat, demonstrând astfel existența unui al doilea moștenitor. A susținut că Maroglo Ivan a tăinuit de la instanță această circumstanță. 4

În concluzie, recurenta a susținut că instanța de apel a interpretat legea și circumstanțele cauzei contrar jurisprudenței naționale, că decizia atacată este arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și că admiterea recursului va consolida jurisprudența Curții Supreme de Justiție. A invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.” 5

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 10 noiembrie 2025 (Vol. I, f.d. 228). Prin urmare, recursul declarat la 9 decembrie 2025 este considerat a fi depus în termen.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată aderă la concluziile instanței de apel, reținând că aceasta a examinat suficient aspectele decisive privind pretinsa acceptare a succesiunii de către Maroglo Ivan și cererea separată privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii formulată de Maroglo Vasile. Instanța de 6 apel a verificat circumstanțele invocate de părți, inclusiv intrarea în posesia bunurilor succesorale, suportarea cheltuielilor de întreținere și achitarea impozitelor, precum și motivele prezentate pentru neacceptarea succesiunii în termen.

În mod corect, instanța de apel a raportat concluziile sale la probele administrate, oferind un răspuns suficient asupra elementelor relevante pentru stabilirea conduitei moștenitorilor după deces. Criticile din recurs exprimă, în esență, dezacordul recurentului cu modul în care instanța de apel a apreciat probele și a stabilit efectele juridice ale conduitei părților în raport cu masa succesorală.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Maroglo Mariana, reprezentată de avocata Marina Galupa ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Maroglo Mariana, reprezentată de avocata Marina Galupa. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 7