RADCHENKO AND OTHERS v. UKRAINE

A cincea secțiune decizia nr. 21563/09 Tatyana Nikolayevna RADCHENKO și alții împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așezează la 26 mai 2015 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judecători și Milan Blaško, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 aprilie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 13 martie 2013 cere Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamanții s-au plângut în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din neexecuția prelungită a hotărârilor interne în favoarea lor. Cererea a fost comunicată guvernului împreună cu alte cazuri similare în cadrul procedurii reglementate de hotărârea pilot Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucraina , nr. 40450/04, 15 octombrie 2009. Reclamanții se plângeau de neexecuția hotărârilor din partea lor, se bazează pe art. 6 § 1 și 13 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 martie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării problemelor planteate de aceasta și de alte cereri similare. Declarația prezentată după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a executării hotărârilor și deciziilor reclamanților specificate în anexa la prezenta declarație. Guvernul Ucrainei este dispus să plătească reclamanților sumele în curs în conformitate cu hotărârile și deciziile, care le aparțin încă, precum și sumele în euro în conformitate cu anexa la prezenta declarație, care trebuie să acopere obligațiile în temeiul hotărârilor privind calculul și plata în favoarea reclamanților pentru compensarea pierderii unei părți a profitului din cauza plății premature a unei datorii, precum și orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererile din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Sumele în euro, specificate în anexă, vor fi convertite în moneda națională a Ucrainei la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cazurilor reclamanților.” Declarația unilaterală a guvernului a fost trimisă reclamanților, care au fost invitați să își prezinte observațiile înainte de 30 aprilie 2012. Curtea nu a primit niciun răspuns și consideră, prin urmare, că reclamanții nu acceptă termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea și-a stabilit practicile privind plângerile privind neexecuția lungă a hotărârilor formulate în favoarea reclamanților în hotărârea pilotă Yuriy Nikolayevich Ivanov (citată mai sus). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și sumele compensației propuse, enumerate în anexa la prezenta decizie – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat privind neexecuția hotărârilor din favoarea reclamanților și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în această listă; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 iunie 2015. Milan Blaško Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului Apendicele Denumirea reclamantului Data nașterii Detalii finale ale hotărârii interne Compensare oferită de Guvernul (euro) Statul de aplicare Tatyana Nikolayevna RADCHENKO 20/01/1948 1) Curtea Kostiantynivska, 04/12/1997 2) Curtea Kostiantynivska, 21/02/2002 2535 Neexecut Oleg Mikhaylovich RADCHENKO 17/06/1947 1) Kostiantynivska Court, 04/12/1997 2) Kostiantynivska Court, 21/02/2002 2535 Nu a pus în aplicare Nikolay Grigorievich TARAN 17/09/1949 Kostiantynivska Court, 05/10/2000 2025 Nu a pus în aplicare Vladimir Afanasyevich CHERDANTEV 07/03/1954 Comisie de litigii de muncă a întreprinderii de stat “Avtosklo”, 12/02/2001 1965 Nu a pus în aplicare Nadazhda Fedorovna GVOZDEVA 01/09/1950 Kostiantynivska Court, 14/03/2001 1935 Nu a pus în aplicare Tatyana Nikolayevna ASTAPOVA 05/04/1957 Comisia de litigii de muncă a întreprinderii de stat „Avtosklo”, 26/02/2001 1950 Nu a pus în aplicare Nikolay Fedorovich NUZHNYY 24/09/1947 Kostiantynivskya Court, 08/11/2002 1635 Nu a pus în aplicare Mariya Vasilyevna SEROVA 23/11/1953 Kostiantynivskya Court, 25/11/2003 1440 Nu a pus în aplicare Sergey Anatolyevich DULYA 09/08/1967 Curtea Kostiantynivskya, 08/10/2004 1290 Lidiya Vasilyevna ZHUKOVA 28/03/1965 Curtea Kostiantynivskya, 01/12/2004 1260 Nu a fost pusă în aplicare

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 21563/09

Tatyana Nikolayevna RADCHENKO and Others

against Ukraine

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 26

May

2015 as a Committee composed of:

Boštjan M. Zupančič,

President,

Helena Jäderblom,

Aleš Pejchal,

judges,

and Milan Blaško,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 10 April 2009,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 March 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

A list of the applicants is set out in the appendix.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicants complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 of the prolonged non-enforcement of the domestic judgments given in their favour.

The application was communicated to the Government together with other similar cases under the procedure covered by the pilot judgment

Yuriy Nikolayevich Ivanov v.

Ukraine

, no. 40450/04, 15 October 2009.

THE LAW

The applicants complained about the non-execution of the judgments given in their favour. They relied on Articles 6 § 1 and 13 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 13 March 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by this and other similar applications. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of enforcement of the applicants’ judgments and decisions specified in annex to this declaration.

The Government of Ukraine are ready to pay the applicants the outstanding amounts according to the judgments and decisions, still belonging to them, and also the sums in euros in accordance with annex to this declaration, which are to cover obligations under the judgments on calculating and payment in favour of the applicants compensation of loss of part of the profit due to untimely payment of a debt, and also any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses.

The Government therefore invite the Court to strike the applications out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1

(c) of the Convention.

The sums in euros, specified in annex, will be converted into the national currency of Ukraine at the rate applicable on the date of payment and will be free of any taxes that may be applicable. These sums will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. These payments will constitute the final resolution of the applicants’ cases.”

The Government’s unilateral declaration was sent to the applicants, who were invited to submit their comments before 30 April 2012. The Court has not received any reply and therefore considers that the applicants do not accept the terms of the unilateral declaration.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

The Court has established its practice concerning complaints about the lengthy non-enforcement of the decisions given in the applicants’ favour in the

Yuriy Nikolayevich

Ivanov

pilot judgment (cited above).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amounts of compensation proposed, listed in the annex to this decision – which are consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1

(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration concerning the non-execution of the judgments given in the applicants’ favour and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 18 June 2015.

Milan Blaško

Boštjan M. Zupančič

Deputy Registrar

President

Appendix

N

o

.

Applicant’s name

Date of birth

Final domestic decision details

Compensation offered by the Government (euro)

State of enforcement

Tatyana Nikolayevna RADCHENKO

20/01/1948

1) Kostiantynivska Court, 04/12/1997

2) Kostiantynivska Court, 21/02/2002

2535

Not enforced

Oleg Mikhaylovich RADCHENKO

17/06/1947

1) Kostiantynivska Court, 04/12/1997

2) Kostiantynivska Court, 21/02/2002

2535

Not enforced

Nikolay Grigoryevich TARAN

17/09/1949

Kostiantynivska Court, 05/10/2000

2025

Not enforced

Vladimir Afanasyevich CHERDANTSEV

07/03/1954

Labour disputes commission of the State enterprise “Avtosklo”, 12/02/2001

1965

Not enforced

Nadezhda Fedorovna GVOZDEVA

01/09/1950

Kostiantynivska Court, 14/03/2001

1935

Not enforced

Tatyana Nikolayevna ASTAPOVA

05/04/1957

Labour disputes commission of the State enterprise “Avtosklo”, 26/02/2001

1950

Not enforced

Nikolay Fedorovich NUZHNYY

24/09/1947

Kostiantynivskya Court, 08/11/2002

1635

Not enforced

Mariya Vasilyevna SEROVA

23/11/1953

Kostiantynivskya Court, 25/11/2003

1440

Not enforced

Sergey Anatolyevich DULYA

09/08/1967

Kostiantynivskya Court, 08/10/2004

1290

Not enforced

Lidiya Vasilyevna ZHUKOVA

28/03/1965

Kostiantynivskya Court, 01/12/2004

1260

Not enforced