ILIĆ v. SERBIA

Decizia nr. 42754/13, nr. 42754/13, nr. ULIE împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 mai 2013, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 13 ianuarie 2015 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Sr­an Ilić, este un național sârb, care s-a născut în 1953 și trăiește în Belgrad. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Japundža, avocat practicant la Belgrad. Guvernul sârb (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Rodić. Reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 6 din Convenție, despre durata procedurii civile în care a fost implicat, care a durat șapte ani și nouă luni în cadrul competenței Curții ratione temporis înainte de două nivele de competență. Cererea a fost comunicată guvernului DREPTUL După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 ianuarie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: [...] Guvernul Republicii Serbiei este gata să accepte că s-a încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și să ofere să plătească dlui Srשan Ilić, suma de 2,430 EUR [doi mii patru sute treizeci de euro] pentru a acoperi orice prejudiciu moral mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern și 500 [cincă sute EUR] pentru a acoperi orice cost și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi percepubil reclamantului în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nu. 42754/13 înaintea Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume vor fi convertite în [dinars serbi] la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cazurilor sale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au condus la introducerea prezentei cereri.” Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z.o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000 VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 V; și Nemet c. Serbia, nr. 22543/05, 8 decembrie 2009). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că, în cazul în care nu se stabilește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, dobânzile simple sunt plătite pe sumele în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia notă de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să elimine aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 25 iunie 2015. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 42754/13

Srđan ILIĆ

against Serbia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2

June

2015 as a Committee composed of:

Ján Šikuta,

President,

Iulia Antoanella Motoc,

Branko Lubarda,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 18 May 2013,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 January 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Srđan Ilić, is a Serbian national, who was born in 1953 and lives in Belgrade. He was represented before the Court by Mr

N.

Japundža, a lawyer practising in Belgrade.

The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms V. Rodić.

The applicant complained, under Article 6 of the Convention, about the length of the civil proceedings in which he was involved, that had lasted seven years and nine months within the Court’s competence

ratione temporis

,

before two levels of jurisdiction.

The application had been communicated to the Government

.

THE LAW

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 13 January 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“[...] the Government of the Republic of Serbia is ready to accept that there had been a violation of the applicant’s rights under Article 6 § 1 of the Convention and offer to pay to Mr Srđan Ilić, the amount of EUR 2,430 [two thousand four hundred thirty euros] to cover any and all non-pecuniary damage less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level and EUR 500 [five hundred euros] to cover any and all costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant in respect of the application registered under no. 42754/13 before the European Court of Human Rights.

These sums will be converted into [Serbian dinars] at the rate applicable on the date of payment and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases.

This payment will constitute the final resolution of the case.

The Government regret the occurrence of the actions which have led to the bringing of the present application.”

The applicant did not comment.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v. Turkey

[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z.o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26 June 2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Serbia, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v. France

[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000

‑

VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V; and

Nemet v. Serbia

, no. 22543/05, 8 December 2009).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

The Court considers that, in the event of failure to settle within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights, simple interest shall be payable on the amounts in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes

note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 25 June 2015.

Marialena Tsirli

Ján Šikuta

Deputy Registrar

President