CtEDO 02.06.2015 Auto

DŽUVEROVIĆ v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
02.06.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DŽUVEROVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

DECIZIE NR. 55396/08 Vesna DŽUVEROVI împotrivă Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 noiembrie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 13 ianuarie 2015 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Vesna Džuverović, este un național sârb, născut în 1949 și trăiește în Belgrad. Guvernul sârb („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Rodić. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție, despre durata procedurii civile în care a fost implicată și care au durat cinci ani și șase luni în cadrul competenței Curții ratione temporis, înainte de trei niveluri de competență. Cererea a fost comunicată guvernului DREPTUL După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 ianuarie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: [...] Guvernul Republicii Serbia este dispus să accepte că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție și să ofere să plătească doamnei Vesna Džuverović, suma de 500 EUR [cincă sute de euro] în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 55396/08 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu moral, mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern, va fi convertită în [dinaruri serbe] la rata aplicabilă la data plății, fără impozite aplicabile. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte de a elimina cazul din lista sa de cazuri. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la adoptarea prezentei cereri.” Prin scrisorile din 6 și 23 februarie 2015, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă în declarația guvernului este inacceptabil scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z.o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000 VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 V; și Nemet c. Serbia, nr. 22543/05, 8 decembrie 2009). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că, în cazul în care nu se stabilește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, dobânzile simple sunt plătite pe suma în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia notă în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă