CASE OF DELFI AS v. ESTONIA

Tâmpitii de rahat... Ei se bagă în bani oricum datorită acel monopol și subvenții de stat și au început acum să se teamă că mașinile pot conduce pe insule pentru câteva zile, fără a-și umple poșta. Arde în propria ta navă, evreu bolnav! Bine că inițiativa [La.’s] nu a defalcat liniile flakers web. Du-te înainte, băieți, [L.] în cuptor! Du-te și îneca-te

Aha... Abia cred că asta s-a întâmplat prin accident... Nenorociții, fck

Rascal!!! [În rusă]

Ce plânsești, dă-l jos pe ticălosul ăsta o dată pentru totdeauna [.] În viitor ceilalți ... va ști ce riscă, chiar și ei vor avea doar o viață mică… E al naibii de corect. Lynching, să-i avertizeze pe ceilalți și vor fi oameni. Atunci nimic de genul ăsta nu va fi făcut din nou! În orice caz, [L.] merită foarte mult asta, nu este el. "Un om bun trăiește mult timp, un om de rahat pe zi sau două"

Dacă ar fi fost o înghețată, [unul] ar putea economisi cu ușurință 500 pentru o mașină plină, Fckng [L.] plătește pentru acea economie, de ce este nevoie de 3 [ora] pentru ferieri dacă acestea sunt atât de buni breakers gheață, du-te și rupe gheață în port Pärnu ... În schimb, maimuță fucking, voi traversa oricum [strângerea] și dacă mă înec, este vina ta 11. și nimeni nu poate sfida aceste rahaturi? 12. locuitorii insulelor Saaremaa și Hiiumaa, face 1:0 la această drogură.

Mă întreb dacă [L.] nu va fi doborât în Saaremaa? Să-și înșel oamenii în felul acesta.

Oamenii vor vorbi pentru câteva zile pe Internet, dar câinii (și cei susținuți și pe care noi înșine am ales să ne reprezintăm) pungă banii și nu acordă atenție acestui flăcări - nimănui nu-i pasă de nimic despre asta. Odată [M.] și alți infractori mari obișnuiau, de asemenea, să șef în jurul valorii, dar lacomia lor a lovit înapoi (RIP). De asemenea, va lovi înapoi pentru aceste infractori mai devreme sau mai târziu. După cum semănă, așa vor secera, dar ar trebui totuși să fie conținuți (de linșare, fiindcă statul este neputincios față de ei – sunt într-adevăr cei care guvernează statul), pentru că ei trăiesc doar pentru astăzi. Mâine, inundația.

Într-o zi, acest [V.] va fi lovit cu un tort de către mine. La naiba, de îndată ce pui un caldron pe foc și fumul se ridică de la hornul saunei, ciobanii din Saaremaa sunt acolo – gândindu-se că... Un porc va fi sacrificat. Nu se poate

Nenorociți!!!! Ofelia are, de asemenea, o clasă de gheață, așa că aceasta nu este o scuză de ce Ola a fost necesar!!!

Statul estonian, condus de gunoi [și] finanțat de gunoi, desigur nu prevenește sau pedepsește acte antisociale prin gunoi. Dar bine, fiecare [L.] are Michaelmas lui ... și acest lucru nu poate fi comparat deloc cu Michaelmas al unui berbec. De fapt, îmi pare rău pentru [L.] – un om, la urma urmei ... :D :D :D 18… dacă după astfel de acte [L.] ar trebui să se întâmple brusc să fie în concediu bolnav și, de asemenea, data viitoare când drumul de gheață este distrus ... Îndrăznește să se poarte ca un porc pentru a treia oară? :)

Nenorocitule... Ar fi putut merge acasă cu copilul meu în curând ... Oricum, compania lui nu poate garanta un serviciu normal de feribot și prețurile sunt atât de ... Târfă adevărată... se pune o întrebare a căror buzunare și gură a umplut cu bani, astfel încât să se poarte ca un porc din ani în anii 20. nu poți face pâine din rahat; și hârtie și internet poate suporta totul; și doar pentru propria mea distracție (de fapt statul și [L.] nu le pasă de opinia poporului) ... Doar pentru distracție, fără lăcomie pentru bani – eu pipi în [L.] ureche și apoi, de asemenea, rahat pe capul lui. :)” 19. În aceeași zi, care este aproximativ șase săptămâni după publicarea lor, observațiile ofensive au fost eliminate de către societatea reclamantă.

La 23 martie 2006, societatea reclamantă a răspuns la cererea avocaților L.. A informat-o pe L. faptul că observațiile au fost eliminate în conformitate cu obligația de notificare și de adoptare și au refuzat cererea pentru daune.

La 13 aprilie 2006 L. a adus o procedură civilă în tribunalul județului Harju împotriva companiei solicitante.

În ședința din 28 mai 2007, reprezentanții societății reclamante au prezentat, printre altele, că, în cazuri precum cele ale „Nopții de bronz” (distrubanțele ordinului public legate de deplasarea monumentului Soldatului de bronz în aprilie 2007) Delfi a eliminat între 5.000 și 10.000 de comentarii pe zi, de asemenea, pe propria inițiativă.

Prin hotărârea din 25 iunie 2007 L. a fost respinsă. Curtea județului a constatat că răspunderea societății reclamante a fost exclusă în temeiul Legii privind serviciile societății informaționale (Infoühiskonna adolescente seadus), care se bazează pe Directiva privind comerțul electronic (Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special comerțul electronic, pe piața internă). Curtea a considerat că mediul de comentarii din portalul de știri al societății reclamante ar trebui distins de zona jurnalistică a portalului. Administrarea primei de către societatea reclamantă a fost, în esență, de natură mecanică și pasivă. Societatea reclamantă nu a putut fi considerată editorul observațiilor, nici nu a avut nici o obligație de a le monitoriza.

La 22 octombrie 2007, Curtea de Apel din Tallinn a permis un recurs de către L. Acesta a considerat că Curtea județului a eșuat în constatarea că răspunderea societății reclamante a fost exclusă în temeiul legii privind serviciile societății informaționale. Hotărârea Curții Județene a fost anulată și cazul a fost remis la instanța de primă instanță pentru o atenție proaspătă.

La 21 ianuarie 2008, Curtea Supremă a refuzat să audă un recurs al societății reclamante.

La 27 iunie 2008, Tribunalul județului Harju, după reexaminarea cazului, a constatat pentru L. În conformitate cu instrucțiunile Curții de Apel, aceasta s-a bazat pe Legea privind obligațiile și a considerat inaplicabilă Legea privind serviciile societății informaționale. Acesta a observat că societatea reclamantă a plasat o notă pe site-ul său internet în sensul că observațiile nu au fost editate, că publicarea de observații care au fost contrar bunelor practici este interzisă și că societatea reclamantă a rezervat dreptul de a elimina aceste observații. A fost instituit un sistem prin care utilizatorii să poată notifica societatea reclamantă orice observații necorespunzătoare. Cu toate acestea, Curtea județului a considerat că acest lucru este insuficient și nu permite protecția adecvată a drepturilor personalității altor persoane. Curtea a constatat că societatea reclamantă în sine ar trebui să fie considerată editorul observațiilor și nu ar putea evita responsabilitatea prin publicarea unei declarații care să declare că nu este responsabilă pentru conținutul observațiilor.

Curtea județului a constatat că articolul de știri publicat în portalul de știri Delfi a fost echilibrat. Cu toate acestea, o serie de comentarii au fost vulgare în formă; au fost umilitoare, difamatoare și afectate de onoare, demnitate și reputație L.. Observațiile au mers peste criticile justificate și au constituit insulte simple. Curtea a concluzionat că libertatea de exprimare nu se extinde la protecția observațiilor în cauză și că drepturile L. de personalitate au fost încălcate. a fost acordată EEK 5.000 (320 EUR) în compensare pentru prejudiciu moral.

La 16 decembrie 2008, Curtea de Apel din Tallinn a susținut hotărârea Curții Județene. Acesta a subliniat faptul că societatea reclamantă nu a fost obligată să exercite controlul prealabil asupra observațiilor postate pe portalul său de știri. Cu toate acestea, după ce a ales să nu facă acest lucru, aceasta ar fi trebuit să creeze un alt sistem eficace care ar fi asigurat eliminarea rapidă a observațiilor ilegale din portal. Curtea de Apel a considerat că măsurile luate de societatea reclamantă sunt insuficiente și că este contrar principiului bunei credințe să pună sarcina monitorizării observațiilor cu privire la potențialelele lor victime.

Curtea de Apel a respins argumentul societății reclamante că răspunderea sa a fost exclusă în temeiul legii privind serviciile societății informaționale. Acesta a remarcat faptul că societatea reclamantă nu este un intermediar tehnic în ceea ce privește observațiile și că activitatea sa nu este de natură simplă tehnică, automată și pasivă; în schimb, a invitat utilizatorii să adauge comentarii. Astfel, societatea reclamantă a fost un furnizor de servicii de conținut mai degrabă decât de servicii tehnice.

La 10 iunie 2009, Curtea Supremă a respins recursul societății reclamante. Acesta a susținut în esență hotărârea Curții de Apel, dar și-a modificat parțial raționamentul.

Curtea Supremă a stat după cum urmează: „10. Camera constată că acuzațiile prezentate în recurs nu constituie o bază pentru anularea hotărârii Curții de Apel. Concluzia ajunsă în hotărârea Curții de Apel este corectă, însă raționarea juridică a hotărârii trebuie modificată și completată pe baza articolului 692 § 2 din Codul de Procedură Civilă. 11. Părțile nu contestă următoarele circumstanțe: • la 24 ianuarie 2006, portalul Internet al acuzatului „Delfi” a publicat un articol intitulat „SLK Distrused Ice Road”; • inculpatul a oferit vizitatorilor portalului Internet cu posibilitatea de a face comentarii cu privire la articolele; • din observațiile publicate [avaldatud] cu privire la articolul menționat anterior, 20 au conținut care sunt derogatori împotriva reclamantului [L.]; • inculpatul a eliminat observațiile delictive după scrisoarea reclamantului din 9 martie 2006. 12. Dizbaterea juridică dintre părți se referă la faptul că pârâtul în calitate de antreprenor este editorul în sensul Legii Obligațiilor, dacă ceea ce a fost publicat (conținutul observațiilor) este ilegal și dacă pârâtul este responsabil pentru publicarea observațiilor cu conținut ilegal. 13. Camera este de acord cu concluzia Curții de Apel că acuzatul nu intră în circumstanțe care exclud răspunderea, astfel cum se prevede la art. 10 din ISSA [Legea privind serviciile societății informaționale]. În conformitate cu art. 2 alineatul (6) din Legea privind reglementările și standardele tehnice, un serviciu de societate informațională este un serviciu specificat la art. 2 alineatul (1) din ISSA. În conformitate cu furnizarea ISSA menționată, „servicii societății informaționale” sunt servicii furnizate sub forma activităților economice sau profesionale la cererea directă a unui beneficiar al serviciilor, fără ca părțile să fie prezente simultan în același loc, iar astfel de servicii implică prelucrarea, stocarea sau transmiterea de date prin mijloace electronice destinate prelucrării și stocarea de date digitale. Prin urmare, condițiile importante pentru furnizarea serviciilor societății informaționale sunt faptul că serviciile sunt furnizate fără prezența fizică a părților, datele sunt transmise prin mijloace electronice, iar serviciul este furnizat pentru o taxă pe baza unei cereri de către utilizatorul serviciului. Secțiunea 8-11 din ISSA stabilește răspunderea furnizorilor de servicii diferite ale societății informaționale. Secțiunea 10 din ISSA prevede că atunci când un serviciu este furnizat care constă în stocarea informațiilor furnizate de un beneficiar al serviciului, furnizorul de servicii nu este responsabil pentru informațiile stocate la cererea unui beneficiar al serviciului, cu condiția ca: (1) furnizorul nu deține cunoștință efectivă cu privire la conținutul informațiilor și, în ceea ce privește cererile de daune, nu este conștient de niciun fapt sau circumstanță care indică orice activitate sau informații ilegale; (2) furnizorul, după cunoașterea sau devenind conștient de faptele menționate anterior, acționează rapid pentru a elimina sau dezactiva accesul la informații. Prin urmare, furnizarea în cauză se aplică în cazul în care serviciile furnizate constă în stocarea datelor pe serverul [fornizorul de servicii] și care permit utilizatorilor să aibă acces la aceste date. Sub rezerva condițiilor menționate la secțiunea 10 din ISSA, furnizorul unui astfel de serviciu este scutit de răspunderea pentru conținutul informațiilor stocate de acesta, deoarece furnizorul serviciului îndeplinește doar rolul unui intermediar în sensul dispoziției menționate și nu inițiează sau modifică informațiile. Deoarece Legea privind serviciile societății informaționale se bazează pe Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special comerțul electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic), principiile și obiectivele directivei respective trebuie să fie luate în considerare, de asemenea, în interpretarea dispozițiilor din legea în cauză. Articolele 12-15 din directivă, care constituie baza pentru secțiunea 8-11 din ISSA, sunt completate cu considerentul 42 din preambul directivei. Potrivit acestui considerent, scutirile de răspundere stabilite la articolele 12-15 acoperă numai cazurile în care activitatea furnizorului de servicii al societății informaționale se limitează la procesul tehnic de funcționare și de acces la o rețea de comunicații cu privire la care informațiile puse la dispoziție de terți sunt transmise sau stocate temporar, în scopul unic de a face transmiterea mai eficientă; această activitate este de natură tehnică, automată și pasivă, ceea ce implică faptul că furnizorul de servicii al societății informaționale nu are cunoștință și nici control asupra informațiilor transmise sau stocate. Prin urmare, furnizorii de așa-numite „servicii de conținut” care au control asupra conținutului informațiilor stocate nu se pot baza pe scutirile menționate la articolele 12-15 din directivă. Camera împărtășește avizul Curții de Apel că activitățile inculpatului în publicarea observațiilor nu sunt doar de natură tehnică, automată și pasivă. Obiectivul pârâtului nu este doar furnizarea unui serviciu intermediar. Acuzatul a integrat mediul de comentarii în portalul său de știri, invitând vizitatorii la site-ul web să completeze știrile cu propriile hotărâri [hinnangud] și opinii (commente). În mediul de comentarii, inculpatul solicită în mod activ comentarii cu privire la elementele de știre care figurează pe portal. Numărul de vizite la portalul inculpatului depinde de numărul de comentarii; veniturile obținute din publicitatea publicată pe portalul, în schimb, depind de [numărul de vizite]. Astfel, acuzatul are un interes economic în publicarea observațiilor. Faptul că acuzatul nu este scriitorul comentariilor nu înseamnă că acuzatul nu are control asupra mediului de comentarii. Acuzatul adoptă normele pentru mediul de observație și își modifică (îndepărtează un comentariu) în cazul în care aceste norme sunt încălcate. În schimb, un utilizator al serviciului acuzatului nu poate schimba sau șterge un comentariu pe care l-a postat. El sau ea poate raporta doar un comentariu nepotrivit. Astfel, acuzatul poate determina care dintre observațiile adăugate vor fi publicate și care nu vor fi publicate. Faptul că inculpatul nu se folosește de această posibilitate nu solicită concluzia că publicarea observațiilor nu este sub controlul inculpatului. Camera este de acord cu avizul Curții de Apel că acuzatul, care reglementează informațiile stocate în mediul de comentarii, furnizează un serviciu de conținut, motiv pentru care circumstanțele care exclud răspunderea, astfel cum se specifică în secțiunea 10 din ISSA, nu se aplică în acest caz. 14. Nu există nicio litigiu juridic cu privire la faptul că acuzatul este editorul unui articol intitulat „SLK Distruged Ice Road”, publicat pe portalul Delfi Internet la 24 ianuarie 2006. Tribunalul județului a constatat că și acuzatul trebuie considerat editorul observațiilor. Curtea de Apel, de acord cu acest aviz, a remarcat că faptul că inculpatul se baza pe o încălcare a dreptului său la libertate de exprimare a arătat că s-a considerat în sine – și nu scriitorii observațiilor – editorul observațiilor. În opinia Camerei, atât inculpatului, cât și scriitorii observațiilor sunt editorii observațiilor în sensul Legii privind obligațiile. Reclamantul are dreptul să aleagă împotriva cui să aducă costumul. Costumul a fost adus doar împotriva inculpatului. Camera a explicat definițiile de divulgație și de divulgație la punctul 24 din hotărârea sa din 21 decembrie 2005 în cazul civil nr. 3-2-1-95-05, constatând că, în sensul articolului 1047 din Legea privind obligațiile, divulgarea [avaldamine] înseamnă comunicarea informațiilor către terți și divulgatorul este o persoană care comunică informațiile către terți. În plus, Camera a explicat că, în cazul publicării [avaldamine] a informațiilor în mass-media, divulgatorul/publicatorul [avaldaja] poate fi o societate media, precum și persoana care a transmis informațiile la publicarea mass-media. Publicarea de știri și comentarii pe un portal Internet este, de asemenea, o activitate jurnalistică [jakirjanduslik tegevus]. În același timp, datorită naturii media Internet [internetiajakirjandus], nu poate fi necesar ca un operator portal să editeze comentarii înainte de a-i publica în același mod ca pentru o publicație media tipărită [trükiajakirjanduse väljaanne]. În timp ce editorul [väljaandja] [din o publicație de presă tipărită] este, prin ediție, inițiatorul publicării unui comentariu, pe portalul Internet, inițiatorul publicării este scriitorul comentariului, care o face accesibilă publicului în general prin intermediul portalului. Prin urmare, operatorul portal nu este persoana la care informațiile sunt divulgate. Datorită interesului [lei] economic în publicarea comentariilor, atât un editor [väljaandja] de mass-media imprimată, cât și un operator de portal internet sunt editori/dezvăluitori [avaldajad] ca antreprenori. În cazurile privind o hotărâre privind valoarea [väärtushinnang] care prejudecă și denigră onoarea și buna denumire a unei persoane, în determinarea definiției publicării/divulgării și a editorului/deschiderei, este irelevant dacă hotărârea privind valoarea este derivată din informațiile publicate/dezmincrate sau este derogatorie din cauza sensului său de fond ... Prin urmare, publicarea/divulgarea este comunicarea către terți a unei hotărâri privind valoarea unei persoane (art. 1046 alineatul (1) din Legea privind obligațiile) și/sau a informațiilor care permit să se facă o hotărâre privind valoarea, iar un editor/dezvăluitor este o persoană care comunică astfel de hotărâri [hinnangud] și informații către terți. În acest caz, observațiile au fost accesibile unui număr nelimitat de persoane (publicul general). 15. În răspunsul la acuzațiile din apelul inculpatului în sensul faptului că Curtea de Apel a aplicat în mod incorect art. 45 din Constituție, deoarece, în justificarea interferenței cu libertatea de exprimare, aceasta se bazează pe principiul de bună credință și nu pe lege, și că eliminarea unui comentariu din portal este o interferență cu libertatea de exprimare a persoanei care publică observația, Camera explică următoarele. Exercitarea oricărui drept fundamental este restricționată de art. 19 § 2 din Constituție, care prevede că toată lumea trebuie să onoreze și să ia în considerare drepturile și libertățile altora, și trebuie să respecte legea în exercitarea drepturilor și libertăților sale și în îndeplinirea sarcinilor sale. Prima teză a art. 45 primul paragraf din Constituție prevede dreptul tuturor la libertatea de exprimare, adică dreptul de a difuza orice conținut. Acest drept este limitat de interzicerea de a prejudicia onoarea și numele unei persoane, astfel cum este prevăzut în Constituție (art. 17). Camera este de părere că, în gestionarea conflictului între libertatea de exprimare, pe de o parte, onoarea și bunul nume, pe de altă parte, trebuie avută în vedere faptul că art. 17 din Constituție, care este formulat ca interdicție, nu exclude în totalitate nici o interferență cu onorul și bunul nume al unei persoane, dar interzice doar difamarea acestora (secțiunea 1046 din Legea Obligațiilor). Cu alte cuvinte, ignorarea interdicției menționate anterior nu ar fi în conformitate cu Constituția (art. 11 din Constituție). A doua propoziție a articolului 45 primul paragraf din Constituție include posibilitatea de a restricționa libertatea de exprimare prin lege pentru a proteja onoarea și numele unei persoane. În scopul protecției onoarei și a bunului nume al unei persoane, următoarele dispoziții ale Legii privind obligațiile pot fi considerate restricționând libertatea de exprimare: art. 1045 alineatul (1) alineatul (4), art. 1046 alineatul (1), art. 1047 alineatul (1), alineatul (2) și articolul (4), art. 1055 alineatul (1) și art. 134 alineatul (2). Curtea județului a constatat că nu a fost justificată să prejudicieze onoarea reclamantului; prin urmare, nu a existat nicio discuție cu privire la subiectul în observații, dar reclamantul a fost pur și simplu insultat pentru a-l degrada. Curtea de Apel a fost de asemenea de acord cu acest aviz. Camera constată că în cazul în care art. 1046 din Legea Obligațiilor este interpretat în conformitate cu Constituția, prejudicierea onoarei unei persoane este ilegală. Evaluarea juridică de către instanțe a celor douăzeci de observații de natură delictivă este justificată. Instanțele au constatat corect că aceste observații sunt difamatorii deoarece sunt de natură vulgară, degradează demnitatea umană și conțin amenințări. Camera nu este de acord cu avizul Curții de Apel că eliminarea observațiilor unei naturi ilegale care interferează cu drepturile de personalitate ale reclamantului nu este o interferență cu libertatea de exprimare a scriitorilor observațiilor. Camera consideră că aplicarea oricărei măsuri care restricționează un drept fundamental poate fi considerată ca o interferență cu exercitarea dreptului fundamental respectiv. Cu toate acestea, interferencia de către un operator de portal de internet cu libertatea de exprimare a persoanelor care publică observații este justificată de obligația operatorului de portal-întrepreneur de a respecta onoarea și numele bun al părților terțe, astfel cum rezultă din Constituție (art. 17) și din lege (art. 1046 din Legea privind obligațiile), și de a evita prejudiciul acestora (art. 1045 alineatul (1) alineatul (4) din Legea privind obligațiile). 16. Potrivit hotărârii Curții de Apel, conținutul observațiilor era ilegal; acestea erau lingvistice necorespunzătoare. Hotărâri privind valoarea ... sunt inadecvate dacă este evident pentru un cititor rațional că semnificația lor este vulgară și intenționată să degradeze demnitatea umană și să ridice o persoană. Observațiile nu conțin informații care ar fi cerut o verificare excesivă la inițiativa operatorului portal. Prin urmare, afirmația inculpatului de a nu fi fost și nu ar fi trebuit să fi fost conștientă de ilegalitatea observațiilor este nefondată. Având în vedere obligația care rezultă din lege de a evita prejudiciul, acuzatul ar fi trebuit să împiedice publicarea de observații cu conținut clar ilegal. Acuzatul nu a făcut acest lucru. În conformitate cu art. 1047 alineatul (3) din Legea privind obligațiile, divulgarea informațiilor sau alte chestiuni nu este considerată ilegală dacă persoana care dezvăluie informațiile sau alte chestiuni sau persoana căruia aceste chestiuni sunt dezvăluite are un interes legitim în ceea ce privește divulgarea informațiilor și dacă persoana care dezvăluie informațiile a verificat informațiile sau alte chestiuni cu o atenție care corespunde gravității eventualelor încălcări. Publicarea de hotărâri de valoare lingvistică necorespunzătoare care periclitează onoarea altor persoane nu poate fi justificată prin bazarea pe circumstanțele menționate la art. 1047 alineatul (3) din Legea privind obligațiile: aceste hotărâri nu sunt derivate din nicio informație dezvăluită, ci sunt create și publicate în scopul de a prejudicia onoare și bunul nume al părții în cauză. Prin urmare, publicarea observațiilor cu caracter clar ilegal a fost, de asemenea, ilegală. După dezvăluire, inculpatul nu a retras observațiile – conținutul ilegal al căror conținut ar fi trebuit să fi fost conștient – din portalul din proprie inițiativă. În astfel de circumstanțe, instanțele au constatat în mod rezonabil că inactivitatea pârâtului este ilegală. Acuzatul este responsabil pentru daunele cauzate reclamantului, deoarece instanțele au stabilit că acuzatul nu a dovedit lipsa de culpabilitate [süü] (art. 1050 alineatul (1) din Legea privind obligațiile).”

La 1 octombrie 2009 Delfi a anunțat pe portalul său de internet că persoanele care au postat comentarii ofensive nu au fost autorizate să posteze un nou comentariu până când nu au citit și au acceptat regulile de comentariu. În plus, s-a anunțat că Delfi a înființat o echipă de moderatori care au efectuat moderarea de urmărire a observațiilor postate pe portal. În primul rând, moderatorii au analizat toate avizele utilizatorilor de comentarii nepotrivite. De asemenea, s-a monitorizat conformitatea observațiilor cu normele de observare. Potrivit informațiilor publicate, numărul de comentarii publicate de cititorii Delfi în august 2009 a fost de 190.000. Moderatorii Delfi au eliminat 15.000 de comentarii (aproximativ 8%), care constă în principal în spam sau comentarii irelevante. Ponderea observațiilor difamatorii a fost mai mică de 0,5% din numărul total de observații.

[little L.] go and drown yourself 5. aha... [I] hardly believe that that happened by accident... assholes fck 6. rascal!!! [in Russian]

What are you whining for, knock this bastard down once and for all [.] In future the other ones ... will know what they risk, even they will only have one little life. 8… is goddamn right. Lynching, to warn the other [islanders] and would-be men. Then nothing like that will be done again! In any event, [L.] very much deserves that, doesn’t he. 9. “a good man lives a long time, a shitty man a day or two”

If there was an iceroad, [one] could easily save 500 for a full car, fckng [L.] pay for that economy, why does it take 3 [hours] for your ferries if they are such good icebreakers, go and break ice in Pärnu port ... instead, fcking monkey, I will cross [the strait] anyway and if I drown, it’s your fault 11. and can’t anyone defy these shits? 12. inhabitants of Saaremaa and Hiiumaa islands, do 1:0 to this dope. 13. wonder whether [L.] won’t be knocked down in Saaremaa? screwing one’s own folk like that.

The people will chatter for a couple of days on the Internet, but the crooks (and also those who are backed and whom we ourselves have elected to represent us) pocket the money and pay no attention to this flaming – no one gives a shit about this. Once [M.] and other big crooks also used to boss around, but their greed struck back (RIP). Will also strike back for these crooks sooner or later. As they sow, so shall they reap, but they should nevertheless be contained (by lynching as the state is powerless towards them – it is really them who govern the state), because they only live for today. Tomorrow, the flood. 15. this [V.] will one day get hit with a cake by me. damn, as soon as you put a cauldron on the fire and there is smoke rising from the chimney of the sauna, the crows from Saaremaa are there – thinking that ... a pig is going to be slaughtered. no way 16. bastards!!!! Ofelia also has an ice class, so this is no excuse why Ola was required!!!

Estonian state, led by scum [and] financed by scum, of course does not prevent or punish antisocial acts by scum. But well, every [L.] has his Michaelmas ... and this cannot at all be compared to a ram’s Michaelmas. Actually sorry for [L.] – a human, after all... :D :D :D 18… if after such acts [L.] should all of a sudden happen to be on sick leave and also next time the ice road is destroyed ... will he [then] dare to act like a pig for the third time? :) 19. fucking bastard, that [L.]... could have gone home with my baby soon ... anyway his company cannot guarantee a normal ferry service and the prices are such that ... real creep ... a question arises whose pockets and mouths he has filled up with money so that he’s acting like a pig from year to year 20. you can’t make bread from shit; and paper and internet can stand everything; and just for my own fun (really the state and [L.] do not care about the people’s opinion) ... just for fun, with no greed for money – I pee into [L.’s] ear and then I also shit onto his head. :)”

On the same day, that is about six weeks after their publication, the offensive comments were removed by the applicant company.

On 23 March 2006 the applicant company responded to the request from L.’s lawyers. It informed L. that the comments had been removed under the notice-and-take-down obligation, and refused the claim for damages.

On 13 April 2006 L. brought a civil suit in the Harju County Court against the applicant company.

At the hearing of 28 May 2007 the representatives of the applicant company submitted, inter alia, that in cases like that of the “Bronze Night” (disturbances of public order related to the relocation of the Bronze Soldier monument in April 2007) Delfi had removed between 5,000 and 10,000 comments per day, also on its own initiative.

By a judgment of 25 June 2007 L.’s claim was dismissed. The County Court found that the applicant company’s liability was excluded under the Information Society Services Act (Infoühiskonna teenuse seadus), which was based on the Directive on Electronic Commerce (Directive 2000/31/EC of the European Parliament and of the Council of 8 June 2000 on certain legal aspects of information society services, in particular electronic commerce, in the Internal Market). The court considered that the comment environment in the applicant company’s news portal was to be distinguished from the portal’s journalistic area. The administration of the former by the applicant company was essentially of a mechanical and passive nature. The applicant company could not be considered the publisher of the comments, nor did it have any obligation to monitor them.

On 22 October 2007 the Tallinn Court of Appeal allowed an appeal by L. It considered that the County Court had erred in finding that the applicant company’s liability was excluded under the Information Society Services Act. The County Court’s judgment was quashed and the case was referred back to the first-instance court for fresh consideration.

On 21 January 2008 the Supreme Court declined to hear an appeal by the applicant company.

On 27 June 2008 the Harju County Court, having re-examined the case, found for L. In accordance with the Court of Appeal’s instructions, it relied on the Obligations Act and deemed the Information Society Services Act inapplicable. It observed that the applicant company had placed a note on its Internet site to the effect that comments were not edited, that the posting of comments that were contrary to good practice was prohibited, and that the applicant company reserved the right to remove such comments. A system was put in place whereby users could notify the applicant company of any inappropriate comments. However, the County Court considered that this was insufficient and did not allow adequate protection for the personality rights of others. The court found that the applicant company itself was to be considered the publisher of the comments, and it could not avoid responsibility by publishing a disclaimer stating that it was not liable for the content of the comments.

The County Court found that the news article itself published in the Delfi news portal was a balanced one. A number of comments, however, were vulgar in form; they were humiliating and defamatory and impaired L.’s honour, dignity and reputation. The comments went beyond justified criticism and amounted to simple insults. The court concluded that freedom of expression did not extend to protection of the comments concerned and that L.’s personality rights had been violated. L. was awarded EEK 5,000 (EUR 320) in compensation for non-pecuniary damage.

On 16 December 2008 the Tallinn Court of Appeal upheld the County Court’s judgment. It emphasised that the applicant company had not been required to exercise prior control over comments posted on its news portal. However, having chosen not to do so, it should have created some other effective system which would have ensured rapid removal of unlawful comments from the portal. The Court of Appeal considered that the measures taken by the applicant company were insufficient and that it was contrary to the principle of good faith to place the burden of monitoring the comments on their potential victims.

The Court of Appeal rejected the applicant company’s argument that its liability was excluded under the Information Society Services Act. It noted that the applicant company was not a technical intermediary in respect of the comments, and that its activity was not of a merely technical, automatic and passive nature; instead, it invited users to add comments. Thus, the applicant company was a provider of content services rather than of technical services.

On 10 June 2009 the Supreme Court dismissed an appeal by the applicant company. It upheld the Court of Appeal’s judgment in substance, but partly modified its reasoning.

The Supreme Court held as follows: “10. The Chamber finds that the allegations set out in the appeal do not serve as a basis for reversing the judgment of the Court of Appeal. The conclusion reached in the Court of Appeal’s judgment is correct, but the legal reasoning of the judgment must be amended and supplemented on the basis of Article 692 § 2 of the Code of Civil Procedure. 11. The parties do not dispute the following circumstances: • on 24 January 2006 the defendant’s Internet portal ‘Delfi’ published an article entitled ‘SLK Destroyed Planned Ice Road’; • the defendant provided visitors to the Internet portal with the opportunity to comment on articles; • of the comments published [avaldatud] on the aforementioned article, 20 have contents that are derogatory towards the plaintiff [L.]; • the defendant removed the derogatory comments after the plaintiff’s letter of 9 March 2006. 12. The legal dispute between the parties relates to whether the defendant as an entrepreneur is the publisher within the meaning of the Obligations Act, whether what was published (the contents of comments) is unlawful, and whether the defendant is liable for the publication of comments with unlawful contents. 13. The Chamber agrees with the conclusion of the Court of Appeal that the defendant does not fall within the circumstances precluding liability as specified in section 10 of the ISSA [Information Society Services Act]. According to section 2(6) of the Technical Regulations and Standards Act, an information society service is a service specified in section 2(1) of the ISSA. According to the provision of the ISSA referred to, ‘information society services’ are services provided in the form of economic or professional activities at the direct request of a recipient of the services, without the parties being simultaneously present at the same location, and such services involve the processing, storage or transmission of data by electronic means intended for the digital processing and storage of data. Hence, important conditions for the provision of information society services are that the services are provided without the physical presence of the parties, the data are transmitted by electronic means, and the service is provided for a fee on the basis of a request by the user of the service. Sections 8 to 11 of the ISSA establish the liability of providers of different information society services. Section 10 of the ISSA states that where a service is provided that consists of the storage of information provided by a recipient of the service, the service provider is not liable for the information stored at the request of a recipient of the service, on condition that: (1) the provider does not have actual knowledge of the contents of the information and, as regards claims for damages, is not aware of any facts or circumstances indicating any illegal activity or information; (2) the provider, upon having knowledge or becoming aware of the aforementioned facts, acts expeditiously to remove or to disable access to the information. Hence, the provision in question is applied in the event that the service provided consists in storing data on [the service provider’s] server and enabling users to have access to these data. Subject to the conditions specified in section 10 of the ISSA, the provider of such a service is exempted from liability for the contents of information stored by it, because the provider of the service merely fulfils the role of an intermediary within the meaning of the provision referred to, and does not initiate or modify the information. Since the Information Society Services Act is based on Directive 2000/31/EC of the European Parliament and of the Council on certain legal aspects of information society services, in particular electronic commerce, in the Internal Market (Directive on Electronic Commerce), the principles and objectives of that Directive must also be taken into account in the interpretation of the provisions of the Act in question. Articles 12 to 15 of the Directive, which form the basis for sections 8 to 11 of the ISSA, are complemented by recital 42 of the preamble to the Directive. According to this recital, the exemptions from liability established in Articles 12 to 15 cover only cases where the activity of the information society service provider is limited to the technical process of operating and giving access to a communication network over which information made available by third parties is transmitted or temporarily stored, for the sole purpose of making the transmission more efficient; this activity is of a mere technical, automatic and passive nature, which implies that the information society service provider has neither knowledge of nor control over the information which is transmitted or stored. Hence, the providers of so-called ‘content services’ who have control over the contents of the information stored cannot rely on the exemptions specified in Articles 12 to 15 of the Directive. The Chamber shares the opinion of the Court of Appeal that the activities of the defendant in publishing the comments are not merely of a technical, automatic and passive nature. The objective of the defendant is not merely the provision of an intermediary service. The defendant has integrated the comment environment into its news portal, inviting visitors to the website to complement the news with their own judgments [hinnangud] and opinions (comments). In the comment environment, the defendant actively calls for comments on the news items appearing on the portal. The number of visits to the defendant’s portal depends on the number of comments; the revenue earned from advertisements published on the portal, in turn, depends on the [number of visits]. Thus, the defendant has an economic interest in the posting of comments. The fact that the defendant is not the writer of the comments does not mean that the defendant has no control over the comment environment. The defendant enacts the rules for the comment environment and makes changes to it (removes a comment) if those rules are breached. By contrast, a user of the defendant’s service cannot change or delete a comment he or she has posted. He or she can only report an inappropriate comment. Thus, the defendant can determine which of the comments added will be published and which will not be published. The fact that the defendant does not make use of this possibility does not prompt the conclusion that the publishing of comments is not under the defendant’s control. The Chamber agrees with the opinion of the Court of Appeal that the defendant, which governs the information stored in the comment environment, provides a content service, for which reason the circumstances precluding liability, as specified in section 10 of the ISSA, do not apply in the present case. 14. There is no legal dispute over the fact that the defendant is the publisher of an article entitled ‘SLK Destroyed Planned Ice Road’, published on the Delfi Internet portal on 24 January 2006. The County Court found that the defendant too must be regarded as the publisher of the comments. The Court of Appeal, agreeing with that opinion, noted that the fact that the defendant relied on a violation of its right to freedom of expression showed that it considered itself – and not the writers of the comments – to be the publisher of the comments. In the opinion of the Chamber, in the present case both the defendant and the writers of the comments are the publishers of the comments within the meaning of the Obligations Act. The plaintiff has the right to choose against whom to bring the suit. The suit has only been brought against the defendant. The Chamber has explained the definitions of disclosure and discloser in paragraph 24 of its judgment of 21 December 2005 in civil case no. 3-2-1-95-05, finding that for the purposes of section 1047 of the Obligations Act, disclosure [avaldamine] means communication of information to third parties and the discloser is a person who communicates the information to third parties. In addition, the Chamber explained that in the case of publication [avaldamine] of information in the media, the discloser/publisher [avaldaja] can be a media company as well as the person who transmitted the information to the media publication. Publishing of news and comments on an Internet portal is also a journalistic activity [ajakirjanduslik tegevus]. At the same time, because of the nature of Internet media [internetiajakirjandus], it cannot reasonably be required of a portal operator to edit comments before publishing them in the same manner as applies for a printed media publication [trükiajakirjanduse väljaanne]. While the publisher [väljaandja] [of a printed media publication] is, through editing, the initiator of the publication of a comment, on the Internet portal the initiator of publication is the writer of the comment, who makes it accessible to the general public through the portal. Therefore, the portal operator is not the person to whom information is disclosed. Because of [their] economic interest in the publication of comments, both a publisher [väljaandja] of printed media and an Internet portal operator are publishers/disclosers [avaldajad] as entrepreneurs. In cases concerning a value judgment [väärtushinnang] that prejudices and denigrates a person’s honour and good name, in determining the definition of publication/disclosure and publisher/discloser it is irrelevant whether the value judgment is derived from the published/disclosed information or is derogatory because of its substantive meaning ... Hence, publication/disclosure is communication to third parties of a value judgment on a person (section 1046(1) of Obligations Act) and/or of information which allows a value judgment to be made, and a publisher/discloser is a person who communicates such judgments [hinnangud] and information to third parties. In the present case the comments have been made accessible to an unlimited number of persons (the general public). 15. In reply to the allegations in the defendant’s appeal to the effect that the Court of Appeal wrongly applied Article 45 of the Constitution since, in justifying the interference with freedom of expression, it relied on the principle of good faith, and not the law, and that the removal of a comment from the portal is an interference with the freedom of expression of the person posting the comment, the Chamber explains the following. The exercise of any fundamental right is restricted by Article 19 § 2 of the Constitution, which provides that everyone must honour and consider the rights and freedoms of others, and must observe the law in exercising his or her rights and freedoms and in fulfilling his or her duties. The first sentence of the first paragraph of Article 45 of the Constitution provides for everyone’s right to freedom of expression, that is, the right to disseminate information of any content in any manner. That right is restricted by the prohibition on injuring a person’s honour and good name, as laid down in the Constitution (Article 17). The Chamber is of the opinion that in handling the conflict between freedom of expression on the one hand, and honour and good name on the other, regard must be had to the fact that Article 17 of the Constitution, which is formulated as a prohibition, does not completely preclude any interference with a person’s honour and good name, but only prohibits defamation thereof (section 1046 of the Obligations Act). In other words, disregarding the aforementioned prohibition would not be in conformity with the Constitution (Article 11 of the Constitution). The second sentence of the first paragraph of Article 45 of the Constitution includes the possibility of restricting the freedom of expression by law in order to protect a person’s honour and good name. In the interests of the protection of a person’s honour and good name, the following provisions of the Obligations Act may be regarded as restricting the freedom of expression: sections 1045(1)(4), 1046(1), 1047(1), (2) and (4), 1055(1) and (2), and 134(2). The County Court found that injuring the plaintiff’s honour was not justified; it was therefore unlawful as there was no discussion of the topic in the comments but the plaintiff was simply insulted in order to degrade him. The Court of Appeal also agreed with that opinion. The Chamber finds that if section 1046 of the Law of Obligations is interpreted in conformity with the Constitution, injuring a person’s honour is unlawful. The legal assessment by the courts of the twenty comments of a derogatory nature is substantiated. The courts have correctly found that those comments are defamatory since they are of a vulgar nature, degrade human dignity and contain threats. The Chamber does not agree with the opinion of the Court of Appeal that the removal of comments of an unlawful nature interfering with the personality rights of the plaintiff is not an interference with the freedom of expression of the writers of the comments. The Chamber considers that the application of any measure restricting a fundamental right in any manner may be regarded as an interference with the exercise of that fundamental right. Interference by an Internet portal operator with the freedom of expression of persons posting comments is, however, justified by the obligation of the portal operator-entrepreneur to respect the honour and good name of third parties, as arising from the Constitution (Article 17) and the law (section 1046 of the Obligations Act), and to avoid causing them harm (section 1045(1)(4) of the Obligations Act). 16. According to the judgment of the Court of Appeal, the contents of the comments were unlawful; they were linguistically inappropriate. Value judgments ... are inappropriate if it is obvious to a sensible reader that their meaning is vulgar and intended to degrade human dignity and ridicule a person. The comments did not contain any information which would have required excessive verification on the initiative of the portal operator. Hence, the defendant’s allegation that it was not and should not have been aware of the unlawfulness of the comments is groundless. On account of the obligation arising from law to avoid causing harm, the defendant should have prevented the publication of comments with clearly unlawful contents. The defendant did not do so. In accordance with section 1047(3) of the Obligations Act, the disclosure of information or other matters is not deemed to be unlawful if the person who discloses the information or other matters or the person to whom such matters are disclosed has a legitimate interest in the disclosure, and if the person who discloses the information has verified the information or other matters with a thoroughness which corresponds to the gravity of the potential violation. The publication of linguistically inappropriate value judgments injuring another person’s honour cannot be justified by relying on the circumstances specified in section 1047(3) of the Obligations Act: such judgments are not derived from any information disclosed but are created and published for the purpose of damaging the honour and good name of the party concerned. Hence, the publication of comments of a clearly unlawful nature was also unlawful. After the disclosure, the defendant failed to remove the comments – the unlawful content of which it should have been aware of – from the portal on its own initiative. In such circumstances, the courts have reasonably found that the defendant’s inactivity is unlawful. The defendant is liable for the damage caused to the plaintiff, since the courts have established that the defendant has not proved the absence of culpability [süü] (section 1050(1) of the Obligations Act).”

On 1 October 2009 Delfi announced on its Internet portal that persons who had posted offensive comments were not allowed to post a new comment until they had read and accepted the rules of commenting. Furthermore, it was announced that Delfi had set up a team of moderators who carried out follow-up moderation of comments posted on the portal. First of all, the moderators reviewed all user notices of inappropriate comments. The compliance of comments with the rules of commenting was monitored as well. According to the information published, the number of comments posted by Delfi’s readers in August 2009 had been 190,000. Delfi’s moderators had removed 15,000 comments (about 8%), mainly consisting of spam or irrelevant comments. The share of defamatory comments had been less than 0.5% of the total number of comments.