A doua secțiune DECIZIE nr. 40229/11 Danuta MOLENDA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 23 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Yonko Grozev, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 iunie 2011, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 1 aprilie 2015, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Danuta Molenda, este un național polonez, care s-a născut în 1961 și trăiește în Bydgoszcz. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Justyna Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la refuzul avocatului de asistență juridică de a prezenta apelul de casă la Curtea Supremă. Cererea a fost comunicată guvernului THE LEI Reclamantul s-a plâns de refuzul avocatului de asistență juridică de a depune recursul de cazare la Curtea Supremă. Ea s-a bazat pe art. 6 din Convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, Guvernul a informat Curții prin scrisoarea din 31 martie 2015 că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește, prin urmare, să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea că neapărarea accesului la Curtea Supremă la reclamant a încălcat art. 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, Guvernul este dispus să plătească reclamantului suma de 8.000 PLN pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termen de trei luni în cadrul menționate Perioada lunii, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice izbucnirea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție”. Prin scrisoarea din 20 aprilie 2015, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă de Guvern nu este adecvată pentru daunele suferite ca urmare a unei încălcări a Convenției. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului de acces la Curtea Supremă (a se vedea, de exemplu, Staroszczyk c. Polonia , nr. 59519/00, 22 martie 2007; Siałkowska c. Polonia , nr. 8932/05, 22 martie 2007; Zapadka c. Polonia nr. 2619/05, 15 decembrie 2009). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Președintele adjunct al grefierului
Application no. 40229/11
Danuta MOLENDA
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 23
June 2015 as a Committee composed of:
George Nicolaou,
President,
Krzysztof Wojtyczek,
Yonko Grozev,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 13 June 2011,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 1 April 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Ms Danuta Molenda, is a Polish national, who was born in 1961 and lives in Bydgoszcz.
The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Justyna Chrzanowska of the Ministry of Foreign Affairs.
The applicant complained under Article 6 of the Convention about the refusal of the legal-aid lawyer to submit the cassation appeal to the Supreme Court.
The application had been communicated to the Government
.
The applicant complained about the refusal of the legal-aid lawyer to submit the cassation appeal to the Supreme Court. She relied on Article 6 of the Convention.
After failure of attempts to reach a friendly settlement, the Government informed the Court by letter of 31 March 2015 that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgement that the failure to provide access to the Supreme Court to the applicant violated Article
6 §
1 of the Convention.
Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the sum of PLN
8,000 which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case
‑
law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three
‑
month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The Government would respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases as referred to in Article
37 §
1 (c) of the Convention”.
By letter of 20 April 2015, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the sum proposed by the Government was not adequate to the damage suffered as a result of a violation of the Convention.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of one’s right of access to The Supreme Court (see, for example,
Staroszczyk v.
Poland
, no.
59519/00, 22 March 2007;
Siałkowska v.
Poland
, no.
8932/05, 22
March 2007;
Zapadka v.
Poland
no.
2619/05, 15
December 2009).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 16 July 2015.
Fatoș Aracı
George Nicolaou
Deputy Registrar
President