C.V. v. ITALY

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 6897/24 C.V. împotriva Italiei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 7 noiembrie 2024 în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides , președintele Erik Wennerström, Alain Chablais , judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererea depusă la 11 martie 2024, hotărârea de a acorda reclamantului anonimă, în conformitate cu art. 4 din Regulamentul Curții, hotărârea de a indica guvernului contestat o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții; declarația depusă de guvernul contestat cere Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul apendice. Reclamantul a fost reprezentat de dl A. Saccucci, dna G. Borgna și dna V. Cafaro, avocați care practică la Roma. Plângerile reclamantului în temeiul articolelor 3 și 5 §§ 1 și 5 din Convenție și al articolelor 6, 13 și 34 din Convenție, privind condițiile de detenție prelungită considerate inadecvate pentru sănătatea ei mintală, presupusa ilegalitate a detenției sale, neexecuția hotărârii interne care ordonă plasarea ei într-o structură specializată („Rezidențial pentru executarea măsurilor de securitate” („REMS”), absența recourslor interne și întârzierea în aplicarea măsurii intermediare indicate de Curtea în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, au fost comunicate guvernului italian („Guvernul”). HOTĂRÂREA Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor prezentate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul italian recunoaște că reclamantul a fost supus încălcărilor convenționale, așa cum a afirmat, în conformitate cu principiile exprimate de Curtea de Drepturi Omului în acest context. Guvernul italian, cu prezenta declarație, oferă reclamantului suma de 24.684 euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și suma de 3.000 de euro pentru a acoperi orice costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamantului cu privire la aceste sume. Guvernul consideră că această declarație, care conține recunoașterea încălcărilor menționate mai sus și prevederea unei restituiri, reprezintă o compensație adecvată pentru Solicitant, în conformitate cu jurisprudența Curții în această privință. Guvernul invită în mod respectuos Curtea să declare că nu este necesar să se proceseze examinarea încălcărilor presupuse de către solicitanți și să respingă cazurile în aplicarea articolului 37 din Convenție, având în vedere că sunt respectate condițiile stabilite de art. 62A din Regulamentul Curții. Guvernul va continua să plătească sumele oferite cu prezenta declarație în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte de a elimina cazul din lista sa de cauze. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului la 19 august 2024. Prin scrisoarea din 6 septembrie 2024, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației, din cauza insuficienței sumelor propuse. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ §§ ) îi permite să ia o situație din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit jurisprudență clară și extensă privind plângerile referitoare la detenția persoanelor care suferă de tulburări psihice (a se vedea, de exemplu, Roaman c. Belgia [GC], nr. 18052/11, § 141 48 și 190-214, 31 ianuarie 2019, Strazimiri c. Albania , nr. 34602/16, §§ 103 și 116, 21 ianuarie 2020 și Sy v. Italia , nr. 11791/20 , 24 ianuarie 2022 . Prezenta decizie se referă la aprobarea de către Guvern și la valoarea compensației propuse – care, ținând seama de severitatea și durata presupusei încălcări, este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă măsura intermediară indicată anterior guvernului în temeiul articolului 39 din prezenta cerere nu mai are nicio bază. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în această listă; Decide să scoată aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 noiembrie 2024. Viktoriya Maradodina Georgios A. Serghides Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolelor 3, 5, 6, 13 și 34 din Aplicația Convenției nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentanților Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului Suportul acordat pentru prejudiciu moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuieli (în euro) [2] 6897/24 11/03/2024 C.V. 1971 Saccucci Andrea Roma Borgna Giulia Roma Cafaro Valentina Roma 26/07/2024 06/09/2024 24.684 3.000 [1] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamantului [2] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamantului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 6897/24

C.V. against Italy

(see appended table)

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 7

November 2024 as a Committee composed of:

Georgios A. Serghides

, President

,

Erik Wennerström,

Alain Chablais

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the above application lodged on 11

March 2024,

the decision to grant the applicant

anonymity, in accordance with Rule

47

§

4 of the Rules of the Court,

the decision to indicate an interim measure to the respondent Government under

Rule 39

of the Rules of Court;

the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant’s details are set out in the appended table.

The applicant was represented by Mr A. Saccucci, Ms G. Borgna and Ms

V. Cafaro, lawyers practising in Rome.

The applicant’s complaints under Articles 3 and 5 §§ 1 and 5 of the Convention and Articles 6, 13 and 34 of the Convention, concerning the conditions of her prolonged detention deemed inadequate for her mental health, the alleged unlawfulness of her detention, the non-enforcement of the domestic decision ordering her placement in a specialised structure (“Residence for Execution of Security Measures” (“REMS”)), the absence of domestic remedies and the delay in enforcing the interim measure indicated by the Court under Rule 39 of the Rules of Court, were communicated to the Italian Government (“the Government”).

THE LAW

The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article

37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Italian Government recognize that the Applicant was subjected to the conventional violations as claimed, according to the principles expressed by the Court of Human Rights in this context.

The Italian Government, with this declaration, offer the sum of 24,684 euros to the Applicant to cover any non-pecuniary damage, and the sum of 3,000 euros to cover any costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the Applicant on these amounts.

The Government believe that this declaration, containing the acknowledgement of the abovementioned violations and the provision of a refund, represents an adequate compensation for the Applicant, according to the jurisprudence of the Court on the matter.

The Government respectfully invite the Court to declare that it is not necessary to prosecute the exam of the violations alleged by the Applicants and dismiss the cases in application of Article 37 of the Convention, given that the conditions established by Article 62A of the Rules of Court are respected.

The Government will proceed to pay the sums offered with the present declaration within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration on 19 August 2024. By letter of 6 September 2024, the applicant indicated that she was not satisfied with the terms of the declaration, on account of the insufficiency of the amounts proposed.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v.

Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the detention of persons suffering from psychiatric disorders (see, for example,

Rooman v. Belgium

[GC], no. 18052/11, §§

141

‑

48 and 190-214, 31 January 2019,

Strazimiri v. Albania

, no.

34602/16, §§

103 and 116, 21 January 2020 and

Sy v. Italy

, no. 11791/20, 24 January 2022).

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which, taking into account the severity and duration of the alleged violation, is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 §

1

in

fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (see

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. The interim measure previously indicated to the Government under Rule

39 in this application ceases to have any basis.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 28 November 2024.

Viktoriya Maradudina

Georgios A. Serghides

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Articles 3, 5, 6, 13 and 34 of the Convention

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representatives’ name and location

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments

Amount awarded for non-pecuniary damage (in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses

(in euros)

[2]

6897/24

11/03/2024

C.V.

1971

Saccucci Andrea

Rome

Borgna Giulia

Rome

Cafaro Valentina

Rome

26/07/2024

06/09/2024

24,684

3,000

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicant