VATASHKI v. BULGARIA

Comunicat la 24 august 2015 SECȚIUNEA a patra Cerere nr 25933/13 Yanko Krumov VATASHKI împotriva Bulgariei introdusă la 25 martie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Yanko Krumov Vatashki, este un resortisant bulgar născut în 1964 și deținut în închisoarea Sofia. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul E. Yankova, avocat la Sofia. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este încarcerat la închisoarea Sofia începând cu 16 mai 2009. El execută o pedeapsă cu închisoarea în închisoare. El este supus în prezent la regimul tîlciului numit "comun" (об реим) Reclamantul suferă de diabet zaharat de tip 2, însoțit de mai multe complicații : obezitate, polineuropatie, retinopatie, nefropatie, macroangiopatie, hipertensiune arterială. Acesta ia regulat insulină. Deplasarea reclamantului la izolare penitenciară În 2012, reclamantul și alte trei deținuți, încarcerați la închisoarea Sofia, au fondat o asociație non-profit numită Asociația bulgară a deținuților pentru reabilitarea din Bulgaria, denumită în continuare "ABPR." Asociația are drept scop, printre altele, de a informa prizonierii cu privire la drepturile lor, de a lucra pentru îmbunătățirea condițiilor lor de detenție și de a contribui la reabilitarea și reintegrarea lor în societate. Reclamantul a fost ales secretarul general al asociației. În ianuarie 2013, un grup de rude și rude de deținuți a fondat asocierea non-profit Yankova, a fost aleasă vicepreședintă a acestei asociații. Din documentele din dosar reiese că, la începutul anului 2013, membrii celor două asociații au început să conlucreze pentru a organiza o acțiune comună pentru a protesta împotriva condițiilor de detenție la închisoarea Sofia și împotriva presupuselor abuzuri ale administrației din Uniunea Europeană. La 11 martie 2013, reclamantul a primit un transport poștal care conținea un număr mare de panglice colorate ale drapelului național bulgar. La 12 martie 2013, un alt prizonier în ceea ce privește administrația 11 intenționa să iasă pe coridoarele închisorii și să poarte panglici colorate ale drapelului național. La 14 martie 2013, reclamantul a agățat, pe tabloul de bord al grupului său la închisoare, un apel din partea consiliului de administrație al MNBP, adresat prizonierilor, care se citea după cum urmează în partea sa relevantă. La 15 martie 2013, consiliul de administrație al MNBP va da o declarație de protest Ministerului Justiției, Direcției Generale pentru executarea pedepselor și Închisoarea Sofia, din partea tuturor membrilor asociației și care conține propuneri foarte concrete. Ca un semn de susținere a acestor propuneri, fiecare dintre voi ar putea, dacă dorește, să poarte o panglică în culorile drapelului național pe reversul său. Acest gest va exprima poziția personală a fiecărui prizonier față de propunerile în cauză. Având în vedere că, în temeiul articolului 97 alineatul (10) din Legea penitenciarelor, persoanele private de libertate nu au dreptul de a participa la întâlniri și proteste colective, fiecare dintre voi are dreptul să protesteze individual prin agățarea panglicei în culorile drapelului bulgar. De asemenea, reclamantul a adăugat la tabel textul declarației pe care MNBP intenționa să o predea autorităților. Reclamantul a explicat că cererea și declarația au fost imediat îndepărtate din tabloul de bord din ordinul administrației Õ. În aceeași zi, a fost convocat de funcționarul responsabil al grupului său de deținuți și a fost informat că nu avea dreptul de a organiza sau de a participa la acțiuni de protest: astfel de fapte ar fi comise într-o infracțiune disciplinară. Reclamantul a avut dreptul de a-și exprima nemulțumirea cu privire la condițiile de detenție și la activitatea administrației . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe baza informațiilor colectate de către administrația statului, directorul închisorii Sofia l-a rugat pe directorul general al instituțiilor penitenciare să-l plaseze pe solicitant la izolare și să-l priveze pe acesta de activități colective pentru două luni, în conformitate cu art. 120 din Legea penitenciarelor. Printr-o ordonanță din 15 martie 2013, directorul general interimar al instituțiilor penitenciare a primit cererea directorului închisorii Sofia și a impus reclamantului măsura necesară, motivând decizia sa prin necesitatea de a împiedica protestele și de a proteja integritatea fizică și viața prizonierilor și a gardienilor. Reclamantul a contestat această ordonanță în fața instanței din orașul Sofia. În plângerea sa adresată instanței, acesta susținea că ordonanța era contrară legislației interne, deoarece condițiile enumerate la art. 120 din lege nu erau îndeplinite. În special, administrația Ön Õ ar fi furnizat nici o dovadă care să demonstreze că reclamantul ar încerca să fugă, că comportamentul său reprezenta o amenințare la adresa vieții și integrității fizice a altor deținuți sau că ar fi putut comite alte infracțiuni. Măsura în cauză ar fi fost o pedeapsă impusă reclamantului pentru că a militat pentru recunoașterea și apărarea drepturilor și intereselor legitime ale prizonierilor. În plus, starea sa de sănătate ar fi fost incompatibilă cu izolarea într-o celulă disciplinară. Cererea a fost însoțită de o serie de documente justificative care atestă starea de sănătate a reclamantului și activitatea sa în calitate de membru și secretar general al l Avocatele sale au adus doi martori, au prezentat noi dovezi documentare, au solicitat instanței o expertiză medicală pentru a determina starea de sănătate a clientului lor și au solicitat admiterea unui al treilea martor. Tribunalul a decis să găzduiască dovezile documentare prezentate și a colectat declarațiile celor doi martori prezenți de partea reclamantei. Cu toate acestea, Tribunalul a refuzat să convoace cel de-al treilea martor solicitat de avocatii reclamantului pe motiv că declaraiile sale nu ar fi fost relevante pentru stabilirea faptelor în speță. Instana a refuzat să dea o expertiză medicală în Reclamantul a luat cuvântul pentru a denunța numeroasele nereguli din închisoarea Sofia, condițiile de detenție și calitatea proastă a alimentelor distribuite deținuților. El a explicat că prețurile la băcănie ale închisorii au crescut recent, ceea ce ar fi generat nemulțumire în rândul deținuților. El a adăugat că a avut intenția de a distribui panglicele în culorile steagului național tuturor celor care erau nemulțumiți de creșterea prețurilor la băcănie. El a respins orice declarație pe care o știa că era dată organizației unei revolte în închisoare. Cei doi avocați au susținut că reclamantul nu organizase o demonstrație colectivă la închisoare. El a avut cu intenție să-și exprime nemulțumirea personală purtând pe hainele sale o panglică în culorile drapelului național. El și-a exercitat dreptul fundamental de a imparti informații prin afișarea declarației și a apelului consiliului de administrație al asociației MNBP. În plus, clientul lor suferea de diabet și de multiple complicații legate de această boală, iar starea sa de sănătate era incompatibilă cu izolarea continuă într-o celulă individuală. Reprezentantul directorului general al instituțiilor penitenciare și procurorul au luat poziția că ordonanța atacată fusese adoptată în conformitate cu normele procedurale în vigoare și cu respectarea normelor materiale ale dreptului intern relevant. Instanța și-a dat hotărârea la sfârșitul instanței în cauză. El a precizat că esența litigiului dintre părțile nu era dacă deținuții aveau dreptul să-și exprime nemulțumirea, ci dacă reclamantul organizase sau nu un protest colectiv în jurul temniței. În acest scop, Tribunalul a amintit că art. 97 punctul 8 din Legea penitenciarelor interzicea în mod oficial orice fel de protest colectiv în penitenciare, inclusiv protestele pașnice. Tribunalul a arătat că, la 11 martie 2013, lacuiul primise, prin poștă, un număr mare de panglici colorate ale drapelului național. Mai târziu, el a afirmat în fața gărzilor închisorii că va atârna o panglică tricoloră pe hainele sale în semn de protest împotriva practicilor abuzive ale administrației Õ și că va da o panglică oricărui alt prizonier care i-ar cere acest lucru. Tribunalul a considerat că, în cazul în care primul dintre cele două acte, și anume faptul de a purta în mod vizibil o panglică în semn de protest, nu a fost în sine reproșabilă, predarea unor astfel de panglici oricărui alt prizonier ar fi fost o activitate legată de organizarea unei acțiuni colective de protest. Pe de altă parte, celelalte dovezi ale dosarului susțineau teza că a fost implicată în organizarea unei astfel de manifestări. În ceea ce privește starea de sănătate a reclamantului, instanța a considerat că acesta nu era incompatibil cu izolarea sa și a reamintit autorităților din UE că erau obligate să asigure asistență medicală adecvată. Din aceste motive, Tribunalul a ajuns la concluzia că reclamantul organizase o acțiune colectivă de protest în cadrul închisorii, ceea ce constituia o încălcare a normelor aplicabile în penitenciare. Acest fapt justifica aplicarea măsurii în litigiu. Prin urmare, Tribunalul a respins recursul la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul prezintă faptul că celula de izolare, unde a fost închis, se află în cartierul de maximă securitate al închisorii Sofia. C În primele două zile ale izolării sale, reclamantul își expune quil a fost privat de insulină, ceea ce a dus la cetoacidoză diabetică și, de asemenea, expune faptul că nu i s-a administrat alte medicamente, în special cele împotriva tensiunii arteriale crescute și a problemelor cardiovasculare, în primele patru zile de izolare. Dreptul și practica internă relevantă În temeiul articolului 75 din Legea penitenciarelor din 2009, deținuții beneficiază de toate drepturile lor, cu excepția celor pe care le-au privat prin hotărâre judecătorească sau prin legislația internă, precum și a drepturilor pe care exercitarea lor este incompatibilă cu executarea pedepsei lor. În conformitate cu art. 97 punctul 8 din Legea penitenciarelor, prizonierii nu au dreptul de a organiza reuniuni și de a protesta în mod colectiv. În temeiul articolului 120 alineatul (1) din Legea penitenciarelor, directorul general al instituțiilor penitenciare poate dispune plasarea unui deținut la izolare timp de două luni, cu o interdicție de participare la activități colective, pentru a preveni evaziunea prizonierului, pentru a împiedica încălcarea integrității fizice și a vieții altor persoane sau pentru a împiedica comiterea altor infracțiuni. Hotărârea directorului general poate fi contestată în fața instanței regionale care se pronunță printr-o decizie definitivă [alineatul (2) din același articol].Justiția internă consideră că izolarea penitenciară, impusă în temeiul articolului 120 din legea menționată, este o măsură preventivă, ale cărei condiții de impozitare sunt enumerate în mod exhaustiv la alineatul (1) din articolul menționat ( Определение No 242 от 12.05.2010 г. на no С - Костендил по ч. н. д. No 222/2010 г. ; Определение No 140 от 25.03.2011 г. на ОС - Плевен пил. н. д. No 133/2011 г. ; Определение No 552 от 28.07.2011 г. на Плевен по т. н. д. No 789/2011 г. Raportul de vizită din 2014 al Comitetului european pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) O delegație a CPT a vizitat închisoarea Sofia în 2014. Partea relevantă a raportului său de vizită se citește după cum urmează (text disponibil numai în limba engleză) 86.The single cells used to acomodate life-sentenced inmates were very small at Belene and Burgas inchisorisss (they usually measured between some 4 and 5 m2, but in Belene the delegation saw two cells measuring lesss than 4 m2, sanitary anexă inclusived). The lifers at Sofia and Vratsa were larger (measuring between 8 and 9 m2) and many of them were wereed for dual ocupancy. Condițiile pot varia de la una la alta cell to another in each închisoare, dar they were generally charactrised by a more or less advanced state of dilapidation and insalubrity (muld on the walls, water on the floor etc.). Cells at Sofia Prison had very poor access to natural light but the artificial lighting was adequate. (...) 114. By contrast with the above (i.e. The CPT has no opportunities to închisoare health-care staff paying particular atention to the situation of inmates undergoing a disciplinary izolation measure, quite on the contrary. In this context, the delegation noted that, although penitenciarers placed in disciplinary izolation cells in the inchisoares vizitad once or twice per week by health-care staff (and more frequently on request), the medic documentation relativing to such visices (if kept at all) was often succint and/or inacturate. The Committee recommends that health-care staff in the establishments visied (and, as applicable, in all other pentiary establishments in Bulgaria) vizite de inchisoare immediately after plasation in disciplinary cell and thereafter, on a regulal bazis, at least once per day, and provide them with prompt medical as asistence and Treatment as required. În plus, such medical monitoring should be duly recorded in the documentation. 115. Turning to the material conditions in disciplinary izolation cells, these cells were all located in high-security units of the închisoares vizitad and generally displayed the same shortcomings as the cells for life-sentenced închisoares. In particular, they were too small (e.g. Single cells measuring less than 5 m2 each at Belene and Vratsa închisoares) and dilapidated (...) In the light of the above remarks, the CPT recommends that urgent steps be taken to improve the material conditions in disciplinary izolation cells in the establishments vizităd (...) GrieFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile de detenție în celula de izolare și de lipsa îngrijirii medicale adecvate în perioada de izolare în celulă disciplinară. În afara unghiului articolului 10 din Convenție, reclamantul se plânge că administrația în cauză a înlăturat din tabloul de afișaj documentele pe care le-a agățat și că a fost pus în izolare penitenciară ca răzbunare pentru protestul său pașnic împotriva defecțiunilor administrației în cauză. RĂSPUNSURI LA PĂMÂNȚI Condițiile materiale de detenție ale reclamantului în timpul izolării închisorii erau compatibile cu art. 3 din Convenție Reclamantul a primit îngrijiri medicale adecvate stării sale de sănătate în perioada de izolare a închisorii? Guvernul este invitat să prezinte o copie a dosarului medical complet al reclamantului. Plasarea reclamantului la izolare pentru organizarea unui protest pașnic în închisoare, constituia aceasta o încălcare a libertății sale de exprimare, în special a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 alin. A fost încălcat dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și în special dreptul acestuia de a comunica informații, în sensul art. 10 din cauza răpirii, a tabloului de bord al închisorii, a documentelor agățate de acesta? În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin.

Communiquée le 24 août 2015

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

25933/13

Yanko Krumov VATASHKI

contre la Bulgarie

introduite le 25 mars 2013

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Yanko Krumov Vatashki, est un ressortissant bulgare né en 1964 et détenu à la prison de Sofia. Il est représenté devant la Cour par M

e

E. Yankova, avocate à Sofia.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant est incarcéré à la prison de Sofia depuis le 16 mai 2009. Il y purge une peine d’emprisonnement. Il est actuellement soumis au régime pénitentiaire dit «

commun

»

(общ режим)

.

Le requérant souffre de diabète de type 2, accompagné de plusieurs complications

: obésité, polyneuropathie, rétinopathie, néphropathie, macroangiopathie, hypertension artérielle. Il prend régulièrement de l’insuline.

1.

Le placement du requérant à l’isolement carcéral

En 2012, le requérant et trois autres prisonniers, incarcérés à la prison de Sofia, fondèrent une association à but non lucratif appelée «

Association bulgare des prisonniers pour la réhabilitation », ci-après l’ABPR. L’association a pour buts, entre autres, d’informer les prisonniers de leurs droits, d’œuvrer pour l’amélioration de leurs conditions de détention et de contribuer à leur réhabilitation et réintégration dans la société. Le requérant fut élu secrétaire général de l’association.

En janvier 2013, un groupe de proches et parents de prisonniers fonda l’association à but non lucratif «

Mouvement national Bulgarie parfaite

», ci-après le MNBP. L’association a pour but de lutter pour l’amélioration des conditions dans les établissements pénitentiaires bulgares et de promouvoir et défendre les droits et intérêts des prisonniers et de leurs proches. L’avocate du requérant, M

e

Yankova, fut élue vice-présidente de ladite association.

Il ressort des pièces du dossier qu’au début de l’année 2013, les membres des deux associations commencèrent à se concerter en vue d’organiser une action commune pour protester contre les conditions de détention à la prison de Sofia et contre les abus allégués de l’administration pénitentiaire.

Le 11 mars 2013, le requérant reçut un envoi postal qui contenait un grand nombre de rubans aux couleurs du drapeau national bulgare.

Le 12 mars 2013, un autre prisonnier avertit l’administration pénitentiaire qu’une action de protestation aurait été planifiée pour le 18

mars 2013. Concrètement, les prisonniers des groupes n

o

2, n

o

5 et n

o

11 auraient prévu de sortir dans les couloirs de la prison et de porter des rubans aux couleurs du drapeau national.

Le 14 mars 2013, le requérant accrocha, sur le tableau d’affichage de son groupe à la prison, un appel de la part du conseil d’administration du MNBP, adressé aux prisonniers, qui se lisait comme suit dans sa partie pertinente

:

«

Le 15 mars 2013, le conseil d’administration du MNBP remettra une déclaration de protestation au ministère de la Justice, à la Direction générale d’exécution des peines et à la prison de Sofia, de la part de tous les membres de l’association et contenant des propositions très concrètes.

En signe de soutien à ces propositions, chacun de vous pourrait, s’il le souhaite, porter un ruban aux couleurs du drapeau national sur son revers.

Ce geste exprimera la position personnelle de chaque prisonnier vis-à-vis des propositions en cause.

Étant donné qu’en vertu de l’article 97, point 10 de la loi pénitentiaire, les personnes privées de liberté n’ont pas le droit de participer à des meetings et à des protestations collectives, chacun d’entre vous a le droit de protester individuellement en accrochant le ruban aux couleurs du drapeau bulgare.

».

Le requérant accrocha également au tableau le texte de la déclaration que le MNBP comptait remettre aux autorités.

Le requérant expose que l’appel et la déclaration furent immédiatement enlevés du tableau d’affichage sur ordre de l’administration pénitentiaire.

Le même jour, il fut convoqué par la fonctionnaire responsable de son groupe de prisonniers et fut averti qu’il n’avait pas le droit d’organiser ou participer à des actions de protestation

: de tels faits seraient constitutifs d’une infraction disciplinaire. Le requérant expliqua qu’il avait le droit d’exprimer son mécontentement sur les conditions de détention et sur le travail de l’administration pénitentiaire, qu’il porterait un ruban aux couleurs nationales en signe de protestation et qu’il avait l’intention de remettre un tel ruban à tout autre prisonnier qui le lui demanderait.

Sur la base de l’information recueillie par l’administration pénitentiaire, le directeur de la prison de Sofia demanda au directeur général des établissements pénitentiaires de placer le requérant à l’isolement et de priver celui-ci d’activités collectives pour deux mois en application de l’article 120 de la loi pénitentiaire.

Par une ordonnance du 15 mars 2013, le directeur général par intérim des établissements pénitentiaires accueillit la demande du directeur de la prison de Sofia et imposa au requérant la mesure requise. Il motiva sa décision par la nécessité d’empêcher des actions de protestation et par le souci de protéger l’intégrité physique et la vie des prisonniers et des gardes pénitentiaires.

Le requérant contesta cette ordonnance devant le tribunal de la ville de Sofia. Dans sa plainte adressée au tribunal, il soutenait que l’ordonnance était contraire à la législation interne

parce que les conditions énumérées à l’article 120 de la loi pénitentiaire n’étaient pas remplies. En particulier, l’administration pénitentiaire n’aurait apporté aucune preuve pour démontrer que le requérant tenterait de s’enfuir, que son comportement représentait une menace pour la vie et l’intégrité physique des autres prisonniers ou qu’il risquait de commettre d’autres infractions pénales. La mesure en cause aurait été une punition imposée au requérant pour avoir milité pour la reconnaissance et la défense des droits et intérêts légitimes des prisonniers. Par ailleurs, son état de santé aurait été incompatible avec l’isolement dans une cellule disciplinaire. La demande fut accompagnée de plusieurs preuves documentaires attestant de l’état de santé du requérant et de son activité en tant que membre et secrétaire général de l’ABPR.

Le tribunal de la ville de Sofia examina l’affaire, en audience publique, le 21 mars 2013. Le requérant comparut en personne et fut assisté de deux avocates de son choix. Ses avocates amenèrent deux témoins, présentèrent de nouvelles preuves documentaires, demandèrent au tribunal d’ordonner une expertise médicale pour déterminer l’état de santé de leur client et requirent l’admission d’un troisième témoin.

Le tribunal décida d’accueillir les preuves documentaires présentées et recueillit les dépositions des deux témoins amenés par la partie requérante. Il refusa toutefois de convoquer le troisième témoin demandé par les avocates du requérant au motif que ses dépositions n’auraient pas été pertinentes pour l’établissement des faits en l’espèce. Le tribunal refusa d’ordonner une expertise médicale en estimant qu’il y avait suffisamment d’éléments de preuve dans le dossier qui attestaient de l’état de santé du requérant.

Le requérant prit la parole pour dénoncer les multiples irrégularités à la prison de Sofia, les conditions de détention et la mauvaise qualité de la nourriture distribuée aux détenus. Il expliqua que les prix à l’épicerie de la prison avaient récemment augmenté, ce qui aurait généré du mécontentement chez les détenus. Il ajouta qu’il avait l’intention de distribuer les rubans aux couleurs du drapeau national à tous ceux qui étaient mécontents de la hausse des prix à l’épicerie. Il réfuta toute allégation qu’il s’était livré à l’organisation d’une émeute au sein de la prison.

Ses deux avocates soutinrent que le requérant n’avait pas organisé une manifestation collective à la prison. Il avait l’intention d’exprimer son mécontentement personnel en portant sur ses vêtements un ruban aux couleurs du drapeau national. Il avait exercé son droit fondamental d’impartir des informations en accrochant sur le tableau d’affichage à la prison la déclaration et l’appel du conseil d’administration de l’association MNBP. Par ailleurs, leur client souffrait de diabète et de multiples complications liées à cette maladie et son état de santé était incompatible avec l’isolement continu dans une cellule individuelle.

La représentant du directeur général des établissements pénitentiaires et le procureur prirent la position que l’ordonnance attaquée avait été adoptée conformément aux règles procédurales en vigueur et dans le respect des normes matérielles du droit interne pertinent.

Le tribunal rendit sa décision à la fin de l’audience en cause. Il précisa d’emblée que la substance du litige opposant les parties n’était pas de savoir si les prisonniers avaient le droit d’exprimer leur mécontentement, mais si le requérant avait ou non organisé une protestation collective dans l’enceinte de la prison. Le tribunal rappela à cet effet que l’article 97, point 8 de la loi pénitentiaire interdisait formellement toute sorte de protestation collective en milieu carcéral, y compris les manifestations pacifiques.

Le tribunal releva que, le 11 mars 2013, l’intéressé avait reçu, par envoi postal, un grand nombre de rubans aux couleurs du drapeau national. Par la suite, il avait affirmé devant les gardes pénitentiaires qu’il accrocherait un ruban tricolore sur ses vêtements en signe de protestation contre les pratiques abusives de l’administration pénitentiaire et qu’il remettrait un ruban à tout autre prisonnier qui le lui demanderait. Le tribunal estima que si le premier des deux actes, à savoir le fait de porter de manière visible un ruban en signe de protestation, n’était pas en soi répréhensible, le fait de remettre de tels rubans à tout autre prisonnier était constitutif d’une activité liée à l’organisation d’une action collective de protestation. Par ailleurs, les autres preuves du dossier corroboraient la thèse que l’intéressé était impliquée dans l’organisation d’une telle manifestation

: il avait essayé de convaincre d’autres prisonniers à le rejoindre dans son action de protestation. Concernant l’état de santé du requérant, le tribunal estime que celui-ci n’était pas incompatible avec son isolement et rappela aux autorités pénitentiaires qu’elles étaient tenues d’assurer une assistance médicale adéquate à l’intéressé.

Pour ces motifs, le tribunal arriva à la conclusion que le requérant avait organisé une action collective de protestation au sein de la prison, ce qui constituait une infraction aux règles applicables en milieu carcéral. Ce fait justifiait l’application de la mesure litigieuse. Par conséquent, le tribunal rejeta le recours de l’intéressé et confirma l’ordonnance du directeur général par intérim des établissements pénitentiaires du 15 mars 2013.

La décision du tribunal de la vile de Sofia était définitive.

2.

Les conditions de détention dans la cellule d’isolement du requérant et les soins médicaux prodigués à celui-ci

Le requérant expose que la cellule d’isolement, où il fut incarcéré, se trouve dans le quartier de haute sécurité de la prison de Sofia. C’est un local exigu, très humide, mal éclairé et sale. La porte de sa cellule demeura fermée à clef pendant toute la journée.

Le requérant expose qu’il fut privé d’insuline pendant les deux premiers jours de son isolement, ce qui provoqua une cétoacidose diabétique.

Il expose également qu’il ne reçut pas ses autres médicaments, notamment ceux contre l’hypertension artérielle et contre ses problèmes cardio-vasculaires, pendant les premiers quatre jours d’isolement.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

En vertu de l’article 75 de la loi pénitentiaire de 2009, les prisonniers bénéficient de tous leurs droits à l’exception de ceux dont ils ont été privés par décision judiciaire ou par la législation interne, ainsi que des droits dont l’exercice est incompatible avec l’exécution de leur peine.

En vertu de l’article 97, point 8 de la loi pénitentiaire, les prisonniers ne sont pas autorisés à tenir des meetings et à protester collectivement.

En vertu de l’article 120, alinéa 1 de la loi pénitentiaire, le directeur général des établissements pénitentiaires peut ordonner le placement d’un détenu à l’isolement pendant deux mois, assorti d’une interdiction de participation à des activités collectives, afin de prévenir l’évasion du prisonnier, d’empêcher les atteintes à l’intégrité physique et à la vie d’autres personnes ou d’empêcher la commission d’autres infractions pénales. L’ordonnance du directeur général peut être contestée devant le tribunal régional qui se prononce par une décision définitive (alinéa 2 du même article).

La jurisprudence interne considère que l’isolement carcéral, imposé en application de l’article 120 de ladite loi, est une mesure préventive, dont les conditions d’imposition sont énumérées de manière exhaustive à l’alinéa 1 de cet article (

Определение № 242 от 12.05.2010 г. на ОС - Кюстендил по ч. н. д. № 222/2010 г.

; Определение № 140 от 25.03.2011 г. на ОС - Кюстендил по ч. н. д. № 133/2011 г.

; Определение № 552 от 28.07.2011 г. на ОС - Плевен по ч. н. д. № 789/2011 г.

).

C.

Le rapport de visite de 2014 du Comité européen pour la prévention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (le CPT)

Une délégation du CPT visita la prison de Sofia en 2014. La partie pertinente de son rapport de visite se lit comme suit (texte disponible uniquement en anglais)

:

«

The material conditions varied from one lifers’ cell to another in each prison, but they were generally characterised by a more or less advanced state of dilapidation and insalubrity (mould on the walls, water on the floor, etc.). Cells at Sofia Prison had very poor access to natural light but the artificial lighting was adequate.

(...)

The Committee recommends that health-care staff in the establishments visited (and, as applicable, in all other penitentiary establishments in Bulgaria) visit prisoners immediately after placement in disciplinary cell and thereafter, on a regular basis, at least once per day, and provide them with prompt medical assistance and treatment as required. In addition, such medical monitoring should be duly recorded in the relevant documentation.

Belene and Vratsa prisons

) and dilapidated (...)

In the light of the above remarks, the CPT recommends that urgent steps be taken to improve the material conditions in disciplinary isolation cells in the establishments visited (...)

».

GRIEFS

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des conditions de détention dans la cellule d’isolement et de l’absence de soins médicaux adéquats pendant la période de son isolement en cellule disciplinaire.

Sous l’angle de l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint que l’administration pénitentiaire a enlevé du tableau d’affichage à la prison les documents qu’il y avait accrochés et qu’il a été placé en isolement carcéral en guise de représailles pour sa protestation pacifique contre les manquements de l’administration pénitentiaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les conditions matérielles de détention du requérant lors de son isolement carcéral, étaient-elles compatibles avec l’article 3 de la Convention

?

2.

Le requérant, a-t-il reçu des soins médicaux appropriés à son état de santé pendant la période d’isolement carcéral

? Le Gouvernement est invité à présenter une copie du dossier médical complet du requérant.

3.

Le placement du requérant à l’isolement pour avoir organisé une protestation pacifique au sein de la prison, constituait-il une atteinte à sa liberté d’expression, et notamment à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention

? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2

?

4.

Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement à son droit de communiquer des informations, au sens de l’article 10 du fait de l’enlèvement, du tableau d’affichage de la prison, des documents accrochés par celui-ci

? Dans l’affirmative, cette atteinte était

‑

elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2

?