MOLCHANOV v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MOLCHANOV v. UKRAINE (CtEDO, 2015)
Comunicat la 7 septembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 13911/14 Aleksandr Eduardovich MOLCHANOV împotriva Ucrainei depusă la 5 februarie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Aleksandr Eduardovich Molchanov, este un național ucrainean, care s-a născut în 1992 și locuiește în Chubynske. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. O. Tarakkalo, un avocat practicant în Kyiv. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 iunie 2013, reclamantul a fost acuzat de a fi defraudat un minor prin obținerea de la el un telefon mobil sub pretenții false. La 16 iulie 2013, reclamantul a fost supus măsurii preventive sub forma unei angajamente personale care să îndeplinească sarcinile procedurale sale ca inculpat. La 12 august 2013, Curtea de district Solomyanskyy din Kyiv, instanța de judecată, a organizat o ședință pregătitoare în cazul reclamantului. Curtea a auzit argumentele reclamantului și procurorului cu privire la dacă reclamantul ar trebui să fie comis pentru judecată. Potrivit reclamantului, nici reclamantul, nici procurorul nu au depus nici o propunere privind modificarea măsurii preventive impuse reclamantului, instanța de judecată nu a solicitat opinia în legătură cu o astfel de posibilitate și nu a anunțat că a fost examinată. La încheierea audierii pregătitoare, instanța de judecată și-a emis hotărârea. Prin această hotărâre, instanța a angajat reclamantul pentru proces și a schimbat măsura preventivă impusă de la întreprinderea personală la detenția în reținere. Prin raționare a acestei ultime hotărâri, instanța a declarat că, chiar dacă infracțiunile de care a fost acuzat reclamantul nu au fost deosebit de grave și nu au purtat pedeapsa de închisoare, reclamantul nu a avut un loc permanent înregistrat de ședere și instanța a avut îndoieli cu privire la faptul că reclamantul va continua să asista la ședințe. Curtea a continuat să declare că reclamantul ar putea comite o altă infracțiune sau să intervină în procedura penală. La 30 septembrie 2013, instanța de judecată a condamnat reclamantul de fraudă să-l condamne la restricție de libertate timp de un an și șase luni, suspendată timp de trei ani cu probă. Hotărârea a făcut trimitere la detaliile personale ale reclamantului, inclusiv locul de reședință permanent înregistrat în Kyiv. Reclamantul a fost eliberat din închisoare în sala de judecată. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedință Penală din 2012 se citesc după cum urmează: art. 176 Dispoziții generale privind măsurile preventive „1. Măsurile preventive sunt: (1) angajament personal; ... (5) detenție în reținere. ... Măsurile preventive se aplică în cursul anchetei de către judecător la cererea investigatorului în urma acordului cu procurorul sau la cererea procurorului; în cursul procesului, acestea sunt aplicate de către instanță la cererea procurorului.” art. 315 Rezoluția problemelor legate de pregătirea procesului „... În timpul ședinței în instanță pregătitoare, instanța are dreptul, la cererea participanților la proces, să impună, să modifice sau să revoce măsuri de asigurare a desfășurării procedurii penale, inclusiv orice măsuri preventive impuse acuzatului... În absența unei astfel de cereri de la părțile la proces, măsurile de asigurare a desfășurării procedurii penale selectate la etapa de anchetă preliminară se consideră prelungite.” Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 din Convenție că decizia de a-l închide în detenție la 12 august 2013 a fost ilegală deoarece instanța internă a luat această decizie de propunere, fără cererea procurorului. De asemenea, se plânge în temeiul articolului 5 § 3 că hotărârea de a-l deține nu a fost justificată deoarece existența riscurilor invocate de instanța internă, deoarece motivele de detenție nu au fost dovedite și instanța internă a dat doar motive formulatice pentru decizia. În temeiul articolului 5 § 5, reclamantul se plâng că nu a primit compensații pentru detenția sa presupusă ilegală. Detenția reclamantului a fost legală în sensul articolului 5 § 1 din Convenție între 12 august și 30 septembrie 2013? În special, a fost ordonată în conformitate cu procedura prevăzută de lege? A existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție? În special, au fost motivele invocate de instanța internă în decizia sa de a recomanda reclamantul în custodie relevantă și suficientă în sensul articolului 5 § 3 din Convenție? Reclamantul are dreptul efectiv și executor de a beneficia de compensații pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 §§ 1 și 3, conform articolului 5 § 5 din Convenție?