Gra Stiftung Gegen Rassismus Und Antisemitismus împotriva Elveției

Traducere în română Auto

Comunicat la 12 octombrie 2015 SEGUND SECȚIUNE Cerere nr. 18597/13 GRA STIFTUNG GEGEN RASISMUS UND ANTISEMITISMUS împotriva Elveției depusă la 13 martie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, GRA Stiftung gegen Rassismus und Antisemitemus („Fundația GRA împotriva Racismului și Antisemitismului”), este o organizație neguvernamentală înregistrată în Zürich. Este reprezentată în fața Curții de către dl A. Joset, avocat practicant în Liestal. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 septembrie 2009, aripa tinere a Partidului Popular Elvețian („ Junge Schweizerische Volkspartei „) a organizat o demonstrație în piața stației de tren din Frauenfeld cu privire la inițiativa publică de a sprijini interzicerea clădirii de minareți în Elveția.

După eveniment, a publicat un raport pe pagina ei, inclusiv următoarele fragmente: „În discursul său în fața clădirii guvernamentale Thurgau [„ Thurgauer Regierungsgebäude B.K., președintele Partidului Jovenului Popor al Elvețian [“JSVP”], a subliniat că era timpul să oprească extinderea Islamului. Cu demonstrația, Partidul Jovenului Popor al Elvețian a vrut să ia o măsură extraordinară într-un timp extraordinar. Cultura elvețiană, bazată pe creștinism, nu poate permite înlocuirea acesteia cu alte culturi, a adăugat B.K..

Prin urmare, un semn simbolic, cum ar fi interzicerea minaretului, ar fi o expresie a păstrării propriei lor identitati.” Ca răspuns la acest articol, reclamantul publicat pe pagina sa web în secțiunea „Cronologie – rasism verbal”, o voce intitulată „Frauenfeld TG, 5 noiembrie 2009”, inclusiv următorul extract: „În conformitate cu raportul evenimentului, B.K., președintele Partidului Joveni al Poporului Elvețian, a subliniat că era timpul să oprească extinderea islamului. El a adăugat mai mult: „Cultură îndrumătoare elvețiană, bazată pe creștinism, nu poate permite înlocuirea acestuia de alte culturi. Prin urmare, un semn simbolic, cum ar fi interzicerea minaretului, ar fi exprimarea păstrării propriei identități.” Consilierul cantonului Partidului Popular Creștin Democrat din Elveția, H.L., a vorbit și cu cei puțini participanți; totuși, Partidul Joveni al Poporului Elvețian vorbește despre un mare succes.

(Rezistența Verbală)” La 21 august 2010 B.K. a depus o cerere de protecție a drepturilor sale de personalitate la Curtea de District Kreuzlingen („Bezirksgericht Kreuzlingen”) solicitând, în primul rând, ca reclamantul să fie interzisă să publice intrarea în cauză pe pagina de naștere a acestuia și, în al doilea rând, să înlocuiască intrarea impugnată cu hotărârea instanței. Reclamantul a răspuns că titlul pe care l-a dat accesului la internet trebuie să fie considerat o hotărâre de valoare care ar putea duce la o încălcare a drepturilor de personalitate numai în cazul în care aceasta implică un atac nejustificat și insultant asupra persoanei în cauză. La 15 martie 2011, Curtea de district Kreuzlingen a respins acțiunea lui B.K.

și a susținut că publicarea articolului nepotrivit pe pagina web a reclamantului a fost justificată deoarece are legătură cu o discuție politică cu privire la o chestiune de interes public. La apel, la 17 noiembrie 2011, Curtea Înaltă Cantonală Thurgau („Obergericht des Kantons Thurgau”) a anulat hotărârea de primă instanță. Acesta a susținut că clasificarea discursului B.K. ca fiind „verbal rasist” a fost o hotărâre de valoare mixtă care ar putea duce la încălcarea drepturilor sale de personalitate dacă se bazează pe fapte necorespunzătoare. Curtea Înaltă a concluzionat că discursul B.K. în sine nu a fost rasist. Prin urmare, a ordonat eliminarea articolului impugat din pagina web a reclamantului și a înlocuit cu hotărârea sa.

Reclamantul a apelat, se bazează pe libertatea de exprimare și a reiterat că orice ingerință în drepturile de personalitate ale B.K. a fost justificată, făcând parte din obiectivul principal al reclamantului de a lupta împotriva rasismului și de a informa publicul despre comportamentul rasist ascuns și deschis. Pagină web a afirmat că observațiile publice vor fi documentate chiar dacă acestea nu intră în domeniul de aplicare al interdicției discriminării raciale, astfel cum sunt consemnate la art. 261 bis din Codul Penal Elvețian. Pentru a-și îndeplini rolul de gardian în acest sens, reclamantul a publicat articole și interviuri privind situațiile actuale legate de rasism și antisemitism. La 29 august 2012, Tribunalul Federal („ Bundesgericht”) a respins apelul reclamantului, susținând că clasificarea discursului B.K.

ca fiind verbal rasist a trebuit să fie considerată o judecată de valoare mixtă care nu avea nicio bază de fapt, deoarece discursul său nu era rasist. Partea relevantă a primei părți, capitolul Unul din Codul Civil Elvețian în vigoare în timpul material se citește după cum urmează: art. 28 „Ce persoană a căror drepturi de personalitate sunt încălcate ilegal poate solicita instanța de protecție împotriva tuturor celor care cauzează încălcarea. O încălcare este ilegală, cu excepția cazului în care este justificată de consimțământul persoanei ale căror drepturi sunt încălcate sau de un interes privat sau public imperativ sau de lege.” art. 28a „Reclamantul poate cere instanței: 1. să interzică o încălcare amenințată; 2. să ordone încetarea unei încălcări existente; 3. să facă o declarație că o încălcare este ilegală dacă continuă să aibă un efect ofensiv.

În special, reclamantul poate cere ca rectificarea sau hotărârea să fie notificată terților sau publicată.

Reclamațiile pentru daune și satisfacție sau pentru predarea profiturilor sunt rezervate, în conformitate cu dispozițiile agenției de conducere fără autoritate.” 11. Partea relevantă a Codului Penal Elvețian în vigoare în timpul material se citește după cum urmează: art. 261bis Discriminare Racială „Cineva care incită public la ură sau la discriminare împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motive de rasă, origine etnică sau religie, orice persoană care difuzează public ideologiile care au ca obiect denigrarea sau difamarea sistematică a membrilor unei rase, a grupului etnic sau a religiei; orice persoană care, cu același obiectiv, organizează, încurajează sau participă la campanii de propagandă; orice persoană care denigră public sau discriminează împotriva altor persoane sau a unui grup de persoane din motive de rasă, origine etnică sau religie într-un mod care să violeze demnitatea umană, fie verbal, scrisă sau pictorica, prin gesturi, prin acte de agresiune sau prin alte mijloace, fie orice persoană care, pe oricare dintre aceste motive, negustă, trivializa sau caută justificarea genocidului sau a altor crime împotriva umanității; Orice persoană care refuză să furnizeze un serviciu altuia din cauza rasei, originea etnică sau religiei acesteia atunci când acest serviciu este destinat să fie furnizat publicului în general,

este responsabilă de o sentință de custodie care nu depășește trei ani sau de o penalitate monetară.” Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție cu privire la încălcarea dreptului său la libertate de exprimare. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție?

Communicated on 12 October 2015

SECOND SECTION

Application no. 18597/13

GRA STIFTUNG GEGEN RASSISMUS UND ANTISEMITISMUS

against Switzerland lodged on 13 March 2013

STATEMENT OF FACTS

1. The applicant, GRA Stiftung gegen Rassismus und Antisemitismus (“GRA Foundation against Racism and Anti-Semitism”), is a non ‑ governmental organisation registered in Zürich. It is represented before the Court by Mr A. Joset, a lawyer practising in Liestal. A. The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 5 September 2009 the youth wing of the Swiss People’s Party (“ Junge Schweizerische Volkspartei ”) held a demonstration in the train station square in Frauenfeld concerning the public initiative to support the prohibition of the building of minarets in Switzerland. After the event, it published a report on its webpage, including the following excerpts: “In his speech in front of the Thurgau government building [“ Thurgauer Regierungsgebäude ”], B.K., the president of the Young Swiss People’s Party [“JSVP”], emphasized that it was time to stop the expansion of Islam. With the demonstration, the Young Swiss People’s Party wanted to take an extraordinary measure in an extraordinary time. The Swiss guiding culture, based on Christianity, cannot allow for it to be replaced by other cultures, B.K. added. A symbolic sign such as the minaret prohibition would therefore be an expression of the preservation of their own identity.”

In response to this article, the applicant published on its webpage under a section “Chronology – Verbal racism”, an entry entitled “Frauenfeld TG, 5 November 2009”, including the following extract: “According to the report of the event, B.K., president of the Young Swiss People’s Party, emphasized that it was time to stop the expansion of Islam. He added further: ‘The Swiss guiding culture, based on Christianity, cannot allow for it to be replaced by other cultures. A symbolic sign such as the prohibition of minarets would therefore be the expression of the preservation of their own identity.’ The counsellor of the canton of the Christian Democratic People’s Party of Switzerland, H.L., also spoke to the few attendees; nevertheless, the Young Swiss People’s Party speaks of a great success. (Verbal racism)”

On 21 August 2010 B.K. filed a claim for the protection of his personality rights with the Kreuzlingen District Court (“ Bezirksgericht Kreuzlingen ”) requesting, firstly, that the applicant be prohibited from publishing the concerned entry on its homepage and, secondly, that the impugned entry be replaced with the court judgment. The applicant replied that the title it had given to its internet entry had to be considered a value judgment which could only lead to an infringement of personality rights if it entailed an unnecessarily hurtful and insulting attack on the person concerned.

On 15 March 2011 the Kreuzlingen District Court rejected B.K.’s action. It held that the publication of the impugned article on the applicant’s webpage was justified since it related to a political discussion on a matter of public interest.

On appeal, on 17 November 2011 the Thurgau Cantonal High Court (“ Obergericht des Kantons Thurgau ”) reversed the first-instance judgment. It held that classifying B.K.’s speech as “verbally racist” had been a mixed value judgment which could lead to the infringement of his personality rights if it was based on untrue facts. The High Court concluded that B.K.’s speech itself had not been racist. Therefore, it ordered that the impugned article be removed from the applicant’s webpage and replaced with its judgment.

The applicant appealed, relying on its freedom of expression and reiterating that any interference with B.K.’s personality rights had been justified. It was part of the applicant’s main aim to fight racism and to inform the public about hidden and open racist behaviour. Its webpage stated that public comments would be documented even if they did not fall within the scope of the prohibition of racial discrimination as enshrined in Article 261 bis of the Swiss Penal Code. To fulfil its role of a watchdog in this sense, the applicant published articles and interviews concerning current situations relating to racism and anti-Semitism.

On 29 August 2012 the Federal Tribunal (“ Bundesgericht ”) dismissed the applicant’s appeal. It held that classifying B.K.’s speech as verbally racist had to be considered a mixed value judgement which had no factual basis because his speech had not been racist. B. Relevant domestic law

10.

The relevant part of Part One, Chapter One of the Swiss Civil Code as in force at the material time reads as follows: Article 28 “Any person whose personality rights are unlawfully infringed may petition the court for protection against all those causing the infringement. An infringement is unlawful unless it is justified by the consent of the person whose rights are infringed or by an overriding private or public interest or by law.” Article 28a “The applicant may ask the court: 1. to prohibit a threatened infringement; 2. to order that an existing infringement cease; 3. to make a declaration that an infringement is unlawful if it continues to have an offensive effect. In particular the applicant may request that the rectification or the judgment be notified to third parties or published. Claims for damages and satisfaction or for the handing over of profits are reserved, in accordance with in accordance with the provisions governing agency without authority.”

11.

The relevant part of the Swiss Criminal Code as in force at the material time reads as follows: Article 261bis Racial discrimination “Any person who publicly incites hatred or discrimination against a person or a group of persons on the grounds of their race, ethnic origin or religion, any person who publicly disseminates ideologies that have as their object the systematic denigration or defamation of the members of a race, ethnic group or religion, any person who with the same objective organises, encourages or participates in propaganda campaigns, any person who publicly denigrates or discriminates against another or a group of persons on the grounds of their race, ethnic origin or religion in a manner that violates human dignity, whether verbally, in writing or pictorially, by using gestures, through acts of aggression or by other means, or any person who on any of these grounds denies, trivialises or seeks justification for genocide or other crimes against humanity, any person who refuses to provide a service to another on the grounds of that person’s race, ethnic origin or religion when that service is intended to be provided to the general public, is liable to a custodial sentence not exceeding three years or to a monetary penalty.” COMPLAINT The applicant complains under Article 10 of the Convention about the violation of its right to freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of expression, contrary to Article 10 of the Convention?