GRA STIFTUNG GEGEN RASSISMUS UND ANTISEMITISMUS v. SWITZERLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GRA STIFTUNG GEGEN RASSISMUS UND ANTISEMITISMUS v. SWITZERLAND (CtEDO, 2015)
Comunicat la 12 octombrie 2015 SEGUND SECȚIUNE Cerere nr. 18597/13 GRA STIFTUNG GEGEN RASISMUS UND ANTISEMITISMUS împotriva Elveției depusă la 13 martie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, GRA Stiftung gegen Rassismus und Antisemitemus („Fundația GRA împotriva Racismului și Antisemitismului”), este o organizație neguvernamentală înregistrată în Zürich. Este reprezentată în fața Curții de către dl A. Joset, avocat practicant în Liestal. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 septembrie 2009, aripa tinere a Partidului Popular Elvețian („ Junge Schweizerische Volkspartei „) a organizat o demonstrație în piața stației de tren din Frauenfeld cu privire la inițiativa publică de a sprijini interzicerea clădirii de minareți în Elveția. După eveniment, a publicat un raport pe pagina ei, inclusiv următoarele fragmente: „În discursul său în fața clădirii guvernamentale Thurgau [„ Thurgauer Regierungsgebäude B.K., președintele Partidului Jovenului Popor al Elvețian [“JSVP”], a subliniat că era timpul să oprească extinderea Islamului. Cu demonstrația, Partidul Jovenului Popor al Elvețian a vrut să ia o măsură extraordinară într-un timp extraordinar. Cultura elvețiană, bazată pe creștinism, nu poate permite înlocuirea acesteia cu alte culturi, a adăugat B.K.. Prin urmare, un semn simbolic, cum ar fi interzicerea minaretului, ar fi o expresie a păstrării propriei lor identitati.” Ca răspuns la acest articol, reclamantul publicat pe pagina sa web în secțiunea „Cronologie – rasism verbal”, o voce intitulată „Frauenfeld TG, 5 noiembrie 2009”, inclusiv următorul extract: „În conformitate cu raportul evenimentului, B.K., președintele Partidului Joveni al Poporului Elvețian, a subliniat că era timpul să oprească extinderea islamului. El a adăugat mai mult: „Cultură îndrumătoare elvețiană, bazată pe creștinism, nu poate permite înlocuirea acestuia de alte culturi. Prin urmare, un semn simbolic, cum ar fi interzicerea minaretului, ar fi exprimarea păstrării propriei identități.” Consilierul cantonului Partidului Popular Creștin Democrat din Elveția, H.L., a vorbit și cu cei puțini participanți; totuși, Partidul Joveni al Poporului Elvețian vorbește despre un mare succes. (Rezistența Verbală)” La 21 august 2010 B.K. a depus o cerere de protecție a drepturilor sale de personalitate la Curtea de District Kreuzlingen („Bezirksgericht Kreuzlingen”) solicitând, în primul rând, ca reclamantul să fie interzisă să publice intrarea în cauză pe pagina de naștere a acestuia și, în al doilea rând, să înlocuiască intrarea impugnată cu hotărârea instanței. Reclamantul a răspuns că titlul pe care l-a dat accesului la internet trebuie să fie considerat o hotărâre de valoare care ar putea duce la o încălcare a drepturilor de personalitate numai în cazul în care aceasta implică un atac nejustificat și insultant asupra persoanei în cauză. La 15 martie 2011, Curtea de district Kreuzlingen a respins acțiunea lui B.K. și a susținut că publicarea articolului nepotrivit pe pagina web a reclamantului a fost justificată deoarece are legătură cu o discuție politică cu privire la o chestiune de interes public. La apel, la 17 noiembrie 2011, Curtea Înaltă Cantonală Thurgau („Obergericht des Kantons Thurgau”) a anulat hotărârea de primă instanță. Acesta a susținut că clasificarea discursului B.K. ca fiind „verbal rasist” a fost o hotărâre de valoare mixtă care ar putea duce la încălcarea drepturilor sale de personalitate dacă se bazează pe fapte necorespunzătoare. Curtea Înaltă a concluzionat că discursul B.K. în sine nu a fost rasist. Prin urmare, a ordonat eliminarea articolului impugat din pagina web a reclamantului și a înlocuit cu hotărârea sa. Reclamantul a apelat, se bazează pe libertatea de exprimare și a reiterat că orice ingerință în drepturile de personalitate ale B.K. a fost justificată, făcând parte din obiectivul principal al reclamantului de a lupta împotriva rasismului și de a informa publicul despre comportamentul rasist ascuns și deschis. Pagină web a afirmat că observațiile publice vor fi documentate chiar dacă acestea nu intră în domeniul de aplicare al interdicției discriminării raciale, astfel cum sunt consemnate la art. 261 bis din Codul Penal Elvețian. Pentru a-și îndeplini rolul de gardian în acest sens, reclamantul a publicat articole și interviuri privind situațiile actuale legate de rasism și antisemitism. La 29 august 2012, Tribunalul Federal („ Bundesgericht”) a respins apelul reclamantului, susținând că clasificarea discursului B.K. ca fiind verbal rasist a trebuit să fie considerată o judecată de valoare mixtă care nu avea nicio bază de fapt, deoarece discursul său nu era rasist. Partea relevantă a primei părți, capitolul Unul din Codul Civil Elvețian în vigoare în timpul material se citește după cum urmează: art. 28 „Ce persoană a căror drepturi de personalitate sunt încălcate ilegal poate solicita instanța de protecție împotriva tuturor celor care cauzează încălcarea. O încălcare este ilegală, cu excepția cazului în care este justificată de consimțământul persoanei ale căror drepturi sunt încălcate sau de un interes privat sau public imperativ sau de lege.” art. 28a „Reclamantul poate cere instanței: 1. să interzică o încălcare amenințată; 2. să ordone încetarea unei încălcări existente; 3. să facă o declarație că o încălcare este ilegală dacă continuă să aibă un efect ofensiv. În special, reclamantul poate cere ca rectificarea sau hotărârea să fie notificată terților sau publicată. Reclamațiile pentru daune și satisfacție sau pentru predarea profiturilor sunt rezervate, în conformitate cu dispozițiile agenției de conducere fără autoritate.” 11. Partea relevantă a Codului Penal Elvețian în vigoare în timpul material se citește după cum urmează: art. 261bis Discriminare Racială „Cineva care incită public la ură sau la discriminare împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motive de rasă, origine etnică sau religie, orice persoană care difuzează public ideologiile care au ca obiect denigrarea sau difamarea sistematică a membrilor unei rase, a grupului etnic sau a religiei; orice persoană care, cu același obiectiv, organizează, încurajează sau participă la campanii de propagandă; orice persoană care denigră public sau discriminează împotriva altor persoane sau a unui grup de persoane din motive de rasă, origine etnică sau religie într-un mod care să violeze demnitatea umană, fie verbal, scrisă sau pictorica, prin gesturi, prin acte de agresiune sau prin alte mijloace, fie orice persoană care, pe oricare dintre aceste motive, negustă, trivializa sau caută justificarea genocidului sau a altor crime împotriva umanității; Orice persoană care refuză să furnizeze un serviciu altuia din cauza rasei, originea etnică sau religiei acesteia atunci când acest serviciu este destinat să fie furnizat publicului în general, este responsabilă de o sentință de custodie care nu depășește trei ani sau de o penalitate monetară.” Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție cu privire la încălcarea dreptului său la libertate de exprimare. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție?