CASE OF GRA STIFTUNG GEGEN RASSISMUS UND ANTISEMITISMUS v. SWITZERLAND

Reclamantul este o organizație neguvernamentală care promovează toleranța și condamnă toate tipurile de discriminare motivată rasial. A fost înființată în temeiul legii elvețiene și înregistrată în Zürich. La 5 noiembrie 2009, aripa tinere a Partidului Popular Elvețian (Junge Schweizerische Volkspartei) a organizat o demonstrație în pătratul stației de tren din orașul Frauenfeld privind o inițiativă publică de sprijinire a interzicerii clădirii minaretului din Elveția. După eveniment, partidul a publicat un raport pe site-ul său, inclusiv următoarele fragmente: „În discursul său în faţa clădirii guvernului Thurgau [Thurgauer Regierungsgebäude], B.K., președintele ramurii locale a Partidului Joveni al Poporului Elvețian [“JSVP”], a subliniat că era timpul să oprească extinderea Islamului. Cu această demonstraţie, Partidul Jovenului Popor Elvețian a vrut să ia o măsură extraordinară într-un timp extraordinar. Cultura îndrumătoare elvețiană („schweizerische Leitkultur”), bazată pe creștinism, nu se poate permite să fie înlocuită de alte culturi, B.K. adăugat. Prin urmare, un semn simbolic, cum ar fi interzicerea minaretului, ar fi o expresie a păstrării propriei identităţi.” 7. În răspuns, reclamantul a postat o intrare pe site-ul său în secțiunea „Cronologie – Razismo verbal”, intitulată „Frauenfeld TG, 5 noiembrie 2009”, inclusiv următorul extract: „În conformitate cu raportul evenimentului, B.K., preşedintele ramurii locale a Partidului Joveni al Poporului Elveţian, a subliniat că era timpul să oprească extinderea Islamului. El a adăugat mai mult: „Cultura îndrumătoare elvețiană, bazată pe creștinism, nu se poate permite să fie înlocuită de alte culturi. Prin urmare, un semn simbolic, cum ar fi interzicerea minaretului, ar fi o expresie a păstrării propriei identităţi.” Partidul Popular al Elveției, reprezentantul cantonului H.L. De asemenea, a vorbit cu cei puțini care au participat; totuși, Partidul Joveni al Poporului Elvețian vorbește despre un mare succes. (Zacism verbal)” 8. La 29 noiembrie 2009, inițiativa populară împotriva construcției de minareți a fost acceptată într-un referendum și a fost introdusă o modificare constituțională care interzice construcția de minareți noi. La 21 august 2010 B.K. A depus o cerere de protecție a drepturilor sale de personalitate la Curtea de district Kreuzlingen (Bezirksgericht Kreuzlingen). El a solicitat, în primul rând, ca organizația solicitantă să retragă intrarea în cauză de la pagina sa de pe pagina ei și, în al doilea rând, să fie înlocuită cu hotărârea instanței. Organizația solicitantă a răspuns că titlul de intrare pe Internet trebuie considerat o hotărâre de valoare, care ar putea duce la o încălcare a drepturilor de personalitate numai în cazul în care ar implica un atac nejustificat și insultant asupra persoanei în cauză. 10. La 15 martie 2011, Curtea de district Kreuzlingen a respins acțiunea B.K. Acesta a susținut că publicarea articolului nepotrivit pe site-ul reclamantului a fost justificată din moment ce a avut legătură cu o discuție politică cu privire la o chestiune de interes public. 11. La recurs, la 17 noiembrie 2011, Curtea Înaltă Thurgau Cantonală (Obergericht des Kantons Thurgau) a anulat hotărârea din prima instanță. Acesta a susținut că clasificarea discursului B.K. ca „verbal rasist” a fost o judecată de valoare mixtă, care ar putea duce la o încălcare a drepturilor personalității dacă se bazează pe false. Curtea Înaltă a concluzionat că discursul lui B.K. însuşi nu era rasist. Prin urmare, acesta a ordonat eliminarea de pe site-ul reclamantului a articolului încurcat și a înlocuit cu hotărârea instanței. 12. La 25 ianuarie 2012, organizația reclamantă a depus un recurs la Curtea Supremă Federală (Bundesgericht), reprezentând argumentul său că orice interferență cu drepturile de personalitate ale B.K. a fost justificată. Unul dintre obiectivele principale ale reclamantului a fost de a lupta împotriva rasismului și de a informa publicul despre comportamentul rasist ascuns și deschis. Site-ul său web a afirmat că observațiile publice vor fi documentate, chiar dacă acestea nu intră în domeniul de aplicare al interdicției discriminării raciale consemnate la art. 261bis din Codul penal elvețian. Pentru a-și îndeplini rolul de gardian în acest sens, a publicat articole și interviuri privind evenimentele actuale legate de rasism și antisemitism. 13. La 29 august 2012, Curtea Supremă Federală a respins apelul organizației reclamante, constatând după cum urmează (traducere neoficială): „3. Clasificarea și comentarea declarațiilor unei persoane ca „racism verbal” încălcă onoarea acestei persoane. Nu numai în contextul infracțiunii de discriminare rasială (art. 261bis din Codul penal), ci mai în general, termenul în cauză este, în ochiul cititorului mediu, capabil de a debarasa în mod deliberat persoana a căror comentarii au fost clasificate drept „verbal rasism”, acuzându-l de comportament care este nerespectat de societate sub forma unui act care, cel puțin, este dublă în termeni constituționali (cf. BGE 127 III 481 E. 2b / aa p. 487, 129 III 49 E. 2.2 p. 51 și 715 E. 4.1 p. 722). Reclamantul s-a referit la discursul acestuia la demonstrația publică din 5 noiembrie 2009 pe site-ul său ... acces liber pe Internet, comentand cu privire la termenul „racism verbal”. Prin urmare, aceasta a încălcat onoarea contestatorului ca parte a personalității sale în sensul articolului 28 § 1 din Codul Civil. Contracția este ilegală dacă nu este justificată de consimțământul părții vătămate, de un interes privat sau public imperativ sau de lege (art. 28 § 2 ZGB). Principalul punct în litigiu este dacă recurentul poate se baza pe un interes principal în clasificarea observațiilor respondentului ca fiind „racism verbal”. 4.1. Jurisprudenţa privind declaraţiile de presă, pe care recurentele se bazează, diferă între declaraţiile de fapte, pe de o parte, şi hotărârile de valoare pe de altă parte, şi poate fi rezumat după cum urmează: ... 4.2. Reclamantul a atribuit declarațiile respondentului secțiunii intitulate „racism verbal” ... A fost o judecată de valoare mixtă. Acesta conține o bază de fond și, în același timp, o judecată de valoare. Pentru a justifica miezul susținut, este necesar să se examineze dacă observațiile respondentului au fost într-adevăr rasiste. 4.3. Termenul „racism” este înțeles ca „doctrină” care prevede că „certe rase sau națiuni sunt superioare de celelalte în ceea ce privește capacitatea lor culturală” și, pe de altă parte, o „certă atitudine, mod de gândire și de acționare față de oameni din (certificate) alte rase sau națiuni” (cf. Duden, Marele Dicţionar al Limbii Germane în şase volume, Vol. 5, 1980, p. 2099). Adjectivul „verbal” descrie rasismul ca fiind „[ocurând] cu cuvinte, cu ajutorul lingvistului” (cf. Duden, Marele Dicţionar al Limbii Germane în şase volume, Vol. 6, 1981, p. 2730). Prin urmare, rasismul verbal nu mai este doar o atitudine, ci o atitudine în cazul instantaneu care a fost exprimată public prin limbaj (în opoziție, de exemplu, prin fapte). Prin urmare, „racismul verbal” ar putea însemna discriminare rasială în sensul penal, după cum susține contestatorul. Ceea ce este decisiv, totuși, așa cum a afirmat corect instanța de a doua instanță, este că simpla demonstrare a unei diferențe între două persoane sau grupuri nu constituie rasism. Racismul începe în cazul în care diferența se ridică simultan la denigrarea victimelor și unde evidențiarea diferențelor este în cele din urmă doar un mijloc de reprezentare a victimelor negativ și de a arăta ignoranță pentru demnitatea lor. 4.4. Declarațiile care au dus recurentei să concluzioneze că există „rasm verbal” sunt frazele de bază „este timpul să oprească răspândirea islamului ... Cultura îndrumătoare elvețiană („schweizerische Leitkultur”), bazată pe creștinism, nu se poate lăsa să fie reprimată de alte culturi ... Un semn simbolic, cum ar fi interzicerea minaretului, este, prin urmare, o expresie a păstrării propriei identităţi”. 4.4.1. În discursul său public, reclamantul și-a exprimat opinia cu privire la interzicerea minaretului, care, în opinia Curții Înalte, nu ar fi compatibil cu libertatea religiei și nediscriminării. În această privință, el a comparat propriile sale convingeri (denumite în continuare „cristianism”) cu convingerile străine (denumite în continuare „Islam”), le-a delimitat (denumite în continuare „pentru oprire”, „preservând propria identitate”) și a descris propria sa ca fiind demnă de protecție și apărare (denumită în continuare „Cultură principală swis”, „nu trebuie reprimată”). Pentru ascultătorul medie, care nu rezultă în denigrarea păturii adepţilor Islamului sau care demonstrează dispreţuri fundamentale pentru musulmani. 4.4.2. În ansamblu, nu se poate spune că observațiile formulate de contestat, înțelese de mediul ascultător, ar putea fi descrise ca fiind „verbal rasiste”. Prin urmare, nu se aplică noile elemente de fond și evaluarea nu este acceptabilă. Arată respondentul în lumina greşită. Prin urmare, hotărârea privind valoarea mixtă, care a încălcat drepturile de personalitate, nu poate fi justificată de niciun interes primar în sensul articolului 28 § 2 din Codul civil. 4.4.3. Această evaluare nu poate fi modificată de faptul că, în interesul general al informației publice, există un grad sporit de publicitate și un nivel redus de protecție a drepturilor de personalitate pentru persoanele care participă la o dezbatere politică, cum ar fi demandatul în cadrul campaniei pentru inițiativa de minaret (a se vedea BGE 105 II 161 E. 3b p. 165, 107 II 1 E. 3b p. 5). Acest cadru special permite evaluarea încălcărilor de onoare pe o scară un pic diferită, dar nu poate justifica nici diseminarea falselor, nici publicarea hotărârilor de valoare care nu par să fie justificate în ceea ce privește faptele de bază.”