CtEDO 08.12.2015 Auto

HOLANOVÁ v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
08.12.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
HOLANOVÁ v. SLOVAKIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 76324/14 Danka HOLANOVÁ împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 8 decembrie 2015 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Branko Lubarda, Pere Pastor Vilanova, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 decembrie 2014, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 22 iunie 2015, care solicită Curții să atace o parte din cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Danka Holanová, este un cetățen slovac, născut în 1970 și locuiește în Bratislava. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către D. Matušková, un avocat practicant în Bratislava. Guvernul slovac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile referitoare la un litigiu de muncă care a fost inițiat în fața Curții de district Bratislava I la 14 noiembrie 2006. Procedura s-a desfășurat înainte de trei nivele de competență și sunt încă în așteptare. Reclamantul a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 13 din Convenție. În ceea ce privește durata procedurii impușite, Curtea Constituțională a respins plângerea reclamantului la 27 martie 2014. Partea cererii privind durata procedurii a fost comunicată guvernului DIRECȚIUL Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii civile de mai sus. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 22 iunie 2015, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea, care a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul propune să plătească doamnei Danka Olanová suma de 2 070 EUR (2 mii șaptezeci de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Prin scrisoarea din 24 iulie 2015, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că procedura internă nu a fost încă încheiată și că suma oferită nu a fost adecvată. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Slovaciei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Scordino Italy (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006 Rapoš Slovacia , nr. 25763/02, §§ 32-34, 20 mai 2008; Bič v. Slovacia , nr. 23865/03 , §§ 39-41, 4 noiembrie 2008 sau Komár v. Slovacia , nr. 25951/06 , §§ 30-33, 26 octombrie 2010 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Reclamantul s-a plângut în continuare de o încălcare a dreptului său în temeiul articolului 13 coroborat cu art. 6 § 1 din Convenție. Având în vedere toate elementele de probă în posesia sa și, în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, în măsura în care se referă la plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii; declară restul cererii inadmisibil. Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă