Decizia nr. 4716/15 Jozef TUDOR împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 8 decembrie 2015 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Branko Lubarda, Pere Pastor Vilanova, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 ianuarie 2015, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 25 iunie 2015 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Dl Jozef Tudor, reclamantul este un național slovac, născut în 1966 și trăiește în Petrovany. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Medár, un avocat care practică în Humenné. Guvernul slovac (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile privind validitatea unui contract de închiriere care a fost inițiat în fața Curții de district Bratislava I la 6 august 2001. În ceea ce privește procedurile impușite, la 4 iunie 2014, Curtea Constituțională a constatat că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil. Acesta i-a acordat 5.000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale și a ordonat instanței implicate să ramburseze costurile juridice ale reclamantului. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 25 iunie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul ofera să plătească Dl Jozef Tudor suma de 1,710 EUR (o mie șapte sute și zece euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca „alte motive” care justifică izbucnirea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Prin scrisoarea din 20 august 2015, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale pe motiv că suma oferită nu era adecvată. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Reafirmă, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Slovaciei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Scordino Italy (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006 Rapoš c. Slovacia , nr. 25763/02, §§ 32-34, 20 mai 2008; Bič v. Slovacia , nr. 23865/03 , §§ 39-41, 4 noiembrie 2008 sau Komár v. Slovacia , nr. 25951/06 , §§ 30-33, 26 octombrie 2010 . Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 7 ianuarie 2016. Marialena Tsirli George Nicolaou Președintele adjunct al grefierului
Application no. 4716/15
Jozef TUDOR
against Slovakia
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 8
December 2015 as a Committee composed of:
George Nicolaou,
President,
Branko Lubarda,
Pere Pastor Vilanova,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 16 January 2015,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 25 June 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Mr Jozef Tudor, is a Slovak national, who was born in
1966 and lives in Petrovany. He was represented before the Court by Mr
B.
Medár, a lawyer practising in Humenné.
The Slovak Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Pirošíková.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings concerning a validity of a lease contract which had been initiated before the Bratislava I District Court on 6 August 2001. The proceedings have been held before one level of
jurisdiction and appear to be still pending.
In relation to the impugned proceedings, on 4 June 2014 the Constitutional Court had found that there had been a
violation of the applicant’s right to a hearing within a reasonable time. It awarded him 5,000
euros in respect of non-pecuniary damage and ordered the court involved to
reimburse the applicant’s legal costs.
The application has been communicated to the Government
.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 25 June 2015 the Government informed the Court that they proposed to
make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Government acknowledge the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved.
I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government offer to pay to
Mr Jozef Tudor the sum of EUR 1,710 (one thousand seven hundred and ten euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant.
The Government would suggest that the above information be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
In the event of the Court’s decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention, the Government undertake to pay to the applicant the declared sum within the three months from the date of notification of the decision. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final settlement of the case.”
By a letter of 20 August 2015, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the sum offered was inappropriate.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an
application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Slovakia, its practice concerning complaints about the violation of
one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,
Frydlender v.
France
[GC], no.
Scordino
v.
Italy (no. 1)
[GC], no. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006
‑
V;
Rapoš v.
Slovakia
, no. 25763/02, §§ 32-34, 20 May 2008;
Bič v. Slovakia
, no.
23865/03, §§ 39-41, 4
November 2008 or
Komár v. Slovakia
, no.
25951/06, §§ 30-33, 26 October 2010).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 37 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 7 January 2016.
Marialena Tsirli
George Nicolaou
Deputy Registrar
President