Comunicat la 14 ianuarie 2016 SECȚIUNEA a patra Cerere nr 3155/15 Florbela GASPAR împotriva Portugaliei introdusă la 22 decembrie 2014 EXPOSAT DE FAPTĂ recurenta, dl Florbela Gaspar, este un resortisant portughez născut în 1972 și rezident în Mem Martins. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: În urma unui mandat de arestare emis de Parchetul Almada la 25 martie 2014, la 26 martie 2014, poliția judiciară a arestat reclamanta și, la aceeași dată, la ora 21:00, a pus-o sub acuzare. La 29 martie 2014, recurenta a fost adusă în fața instanței judecătorești din Almada, care, în aceeași zi, a pus recurenta în detenție provizorie pentru suspiciunea de spălare de bani, corupție activă, evaziune fiscală agravată, recel, fals și utilizarea de falsuri și asociere organizată.
În hotărârea din 29 martie 2014, Tribunalul Almada a considerat că a îndeplinit toate condițiile care justifică arestarea provizorie, considerând în speță că există un pericol de scurgere a recurentei, având în vedere resursele financiare ridicate obținute din activitatea sa delictoasă a existat un risc de administrare a justiției, având în vedere riscul dispariției probelor, a argintului și a pietrelor și metalelor prețioase, exista un risc de continuare a activității delictuale, ținând cont de durata activității recurentei și a altor inculpați și de profiturile lor ilicite foarte ridicate. a existat un risc de tulburare a ordinii publice, având în vedere restanța în mass-media a cauzei. La o dată nespecificată, recurenta a formulat un apel împotriva deciziei din 29 martie 2014. La 28 aprilie 2014, instanța de judecată din Almada a trimis cauza în fața instanței de apel din Lisabona.
La 25 iunie 2014, Tribunalul de Primă Instanță de la Lisabona a respins acțiunea recurentei și a confirmat măsura de detenție provizorie. La 15 iulie 2014, Tribunalul de la Almada notifia reclamanta, ca urmare a controlului din oficiu al situației sale procedurale la 14 iulie 2014, iulie 2014 a decis să păstreze măsura restrictivă a libertății sale. În partea sa relevantă, Ordonanța din 14 iulie 2014 se citește după cum urmează (...) mai jos, începând cu 28 aprilie 2014, data ultimului control al deținerii [reclamantei] niciun fapt nu s-a produs și niciun motiv de drept nu justifică în prezent modificarea măsurii de arest la domiciliu (sic Având în vedere persistența motivelor și a motivelor de fapt și de drept care se referă la aplicarea acestei restricții la libertate, în conformitate cu articolele 212, 213, 201 și 204 (a) și (c) din Codul de procedură penală, mențin măsura aplicată.
La 16 octombrie 2014, Tribunalul Almada, care a efectuat controlul din oficiu al măsurii aplicate, a decis să păstreze recurenta în detenție provizorie. La 9 ianuarie 2015, tribunalul Almada a decis din nou menținerea măsurii de detenție. La 21 iulie 2014, Tribunalul Almada a atribuit procedurii din speță un caracter de complexitate specială ), în conformitate cu art. 215 alineatul (4) din Codul de procedură penală, considerând că - inculpații erau suspectați de fraudă fiscală agravată, corupție activă, asociație în bandă organizată, recel, spălare de bani - activitatea delictală a avut loc în Portugalia, dar barele [în aur] au fost vândute în Antwerpen, Belgia - activitățile de cercetare a probelor au fost complexe și, pe bună dreptate, s-ar putea prelungi în timp - inculpații formau un ansamblu foarte organizat și dispuneau de o rețea extinsă - dosarul avea deja 17 volume.
(1) Acuzatul (arguido) arestat, dacă nu trebuie să fie judecat imediat, trebuie să fie adus în fața instanței judecătorești în termen de 48 de ore de la arestarea sa (...) Art. 204 Nici o măsură de precauție (medida de coacção) (...) nu poate fi aplicată dacă următoarele condiții nu sunt verificate în mod concret: (a) scurgerea sau riscul de scurgere (b) un risc de perturbare a derulării anchetei sau a procedurii, în special un pericol pentru colectarea, conservarea sau veridicitatea probelor (c) un risc, având în vedere natura și circumstanțele infracțiunii sau personalității acuzatului, indiferent dacă acesta își continuă activitățile neloiale sau nu afectează grav ordinea publică.
(1) Măsurile de precauție se ridică imediat prin ordonanța judecătorului în cazul în care: (a) circumstanțele care justifică adoptarea lor au încetat să existe (...) (3) în cazul în care există o atenuare a cerințelor care au justificat adoptarea unei măsuri de precauție, judecătorul o înlocuiește cu o altă formă de execuție mai puțin severă a acesteia. (...) Art. 213 Judecătorul procedează din oficiu la reexaminarea condițiilor de aplicare a detenției provizorii și a arestului la reședință, care decide cu privire la menținerea, înlocuirea sau ridicarea acestora (a) în termen de maximum trei luni de la aplicarea sau ultima revizuire a acesteia.
(...) GRIFS Invocând art. 5 din Convenție, recurenta se plânge că autoritățile de poliție l-au adus în fața instanței judecătorești pentru validarea custodiei sale la mai mult de 48 de ore de la arestarea sa, că măsura aplicată de acesta a fost disproporționată și fără o justificare suficientă și pertinentă a detenției sale provizorii. Recurenta a fost adusă în fața unui judecător în termen de 48 de ore de la începerea custodiei sale, așa cum impune dreptul intern? Curtea invită recurenta să depună în dosar memoriul său în recurs la tribunalul din Lisabona. Condițiile impuse recurentei pentru a asigura prezentarea sa la proces au fost conforme cu cerințele articolului 5 § 3 din Convenție? În special, motivarea instanțelor în vederea menținerii măsurii de precauție adoptate împotriva recurentei a fost Tiron c. România, n 17689/03, § 37-42, 7 aprilie 2009)
Communiquée le 14 janvier 2016
Requête n o 3155/15 Florbela GASPAR contre le Portugal introduite le 22 décembre 2014
La requérante, M me Florbela Gaspar, est une ressortissante portugaise née en 1972 et résidant à Mem Martins. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Suite à un mandat d’arrêt délivré par le parquet de Almada le 25 mars 2014, le 26 mars 2014 la police judiciaire arrêta la requérante et à la même date à 21 heures la mit en examen. Le 29 mars 2014, la requérante fut traduite devant le juge d’instruction du tribunal de Almada. Le même jour, celui-ci plaça la requérante en détention provisoire pour soupçons d’accomplissement des délits de blanchiment d’argent, corruption active, fraude fiscale aggravée, recel, faux et usage de faux, et association en bande organisée.
Dans l’ordonnance du 29 mars 2014, le tribunal de Almada jugea remplies toutes les conditions justifiant la détention provisoire, considérant en l’espèce que : a) il existait un danger de fuite de la requérante, compte tenu de ses élevées ressources financières, obtenues de son activité délictuelle ; b) il existait un risque d’entrave à l’administration de la justice, au vu du risque de disparition des preuves, de l’argent et des pierres et métaux précieux ; c) il existait un risque de continuation de l’activité délictuelle, compte tenu de la durée de l’activité de la requérante et des autres prévenus et de leurs profits illicites très élevés ; d) il existait un risque de trouble à l’ordre public, vu le retentissement médiatique de l’affaire.
À une date non précisée, la requérante interjeta appel contre la décision du 29 mars 2014. Le 28 avril 2014, le juge d’instruction du tribunal de Almada renvoya l’affaire devant la cour d’appel de Lisbonne. Le 25 juin 2014, la cour d’appel de Lisbonne rejeta le recours de la requérante et confirma la mesure de détention provisoire. Le 15 juillet 2014, le tribunal de Almada notifia la requérante que suite au contrôle d’office de sa situation procédurale le tribunal le 14 juillet 2014 avait décidé de garder la mesure restrictive de sa liberté.
Dans sa partie pertinente, l’ordonnance du 14 juillet 2014 se lit comme suit : (...) « depuis le 28 avril 2014, date du dernier contrôle de la détention de la [requérante] aucun fait ne s’est produit ni aucune raison de droit ne justifie pour l’instant la modification de la mesure d’assignation à résidence ( sic ). Au vu de la persistance des raisons et de fait et de droit qui fondent l’application de cette restriction à la liberté, en vertu des articles 212, 213, 201 et 204 a) et c) du code de procédure pénale, je maintiens la mesure appliquée. La [requérante] sera notifiée à l’établissement pénitentiaire. » Le 16 octobre 2014, le tribunal de Almada procédant au contrôle d’office de la mesure appliquée décida de garder la requérante en détention provisoire.
Le 9 janvier 2015, le tribunal de Almada décida à nouveau le maintien de la mesure de détention. Le 21 juillet 2014, le tribunal de Almada attribua à la procédure de l’espèce un caractère de « complexité particulière » ( excepcional complexidade ), en vertu de l’article 215 § 4 du code de procédure pénale, estimant que : - les prévenus étaient soupçonnés de fraude fiscale aggravée, corruption active, association en bande organisée, recel, blanchiment d’argent ; - l’activité délictuelle avait eu lieu au Portugal mais que les barres [en or] avaient été vendues à Antwerpen, Belgique ; - l’activité de recherche des preuves s’avérait complexe et pourrait à juste titre se prolonger dans le temps ; - les prévenus formaient un ensemble très organisé et doté d’un réseau élargi ; - le dossier présentait déjà 17 volumes.
B. Le droit interne pertinent Les dispositions pertinentes en l’espèce du code de procédure pénale, en vigueur au moment des faits, se lisaient ainsi : Article 141 « 1. Le prévenu ( arguido ) arrêté, s’il ne doit pas être immédiatement jugé, devra être traduit devant le juge d’instruction dans les 48 heures suivant son arrestation (...) » (...) Article 204 « Aucune mesure de précaution ( medida de coacção ) (...) ne peut être appliquée si les conditions suivantes ne sont pas concrètement vérifiées : a) la fuite ou un risque de fuite ; b) un risque de perturbation du déroulement de l’enquête ou de l’instruction de la procédure, notamment un danger pour la collecte, la conservation ou la véracité des preuves ; c) un risque, vu la nature et les circonstances du délit ou de la personnalité du prévenu, que celui-ci ne poursuive son activité délictueuse ou ne trouble de façon grave l’ordre public.
» Article 212 « 1. Les mesures de précaution sont immédiatement levées par ordonnance du juge lorsque : a) les circonstances justifiant leur adoption ont cessé d’exister » (...) « 3. Lorsqu’il y a une atténuation des exigences qui ont justifié l’adoption d’une mesure de précaution le juge la remplace par une autre moins sévère ou met en œuvre une forme d’exécution moins sévère de celle-ci. » (...) Article 213 « Le juge procède d’office au réexamen des conditions d’application de la détention provisoire et de l’assignation à résidence, décidant de leur maintien, substitution ou levée : a) dans un délai maximal de trois mois, à partir de son application ou du dernier réexamen.
» (...) GRIEFS Invoquant l’article 5 de la Convention, la requérante se plaint que les autorités de police l’ont traduite devant le juge d’instruction pour validation de sa garde à vue plus de 48 heures après son arrestation, que la mesure appliquée par celui-ci a été disproportionnée et sans justification suffisante et pertinente de sa détention provisoire.
1. La requérante a-t-elle été traduite devant un juge dans un délai de 48 heures après le début de sa garde à vue, comme l’exige le droit interne ? La Cour invite la requérante à déposer dans le dossier son mémoire en recours devant la cour d’appel de Lisbonne. 2. Les conditions imposées à la requérante afin d’assurer sa comparution au procès étaient-elles conformes aux exigences de l’article 5 § 3 de la Convention ? En particulier, la motivation des juridictions en vue du maintien de la mesure de précaution adoptée à l’encontre de la requérante était-elle « pertinente » et « suffisante » ( Smirnova c. Russie , n os 46133/99 et 48183/99, § 61, CEDH 2003‑IX (extraits), Patsouria c. Géorgie , n o 30779/04, § 62, 6 novembre 2007 ; Calmanovici c. Roumanie , n o 42250/02, §§ 97-98, 1 er juillet 2008 ; et Tiron c. Roumanie , n o 17689/03, §§ 37-42, 7 avril 2009) ?