- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 februarie 2016
- Stat pârât
- CHE
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Masuta împotriva Elveției
Traducere în română Auto
Comunicat la 2 februarie 2016 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 23385/15 Ranjit MASUTA împotriva Elveției depusă la 12 mai 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ranjit Masuta, s-a născut în 1964 și trăiește în Binningen. El este în prezent apatrid. Naționalitatea elvețiană pe care a dobândit-o în ianuarie 2003 a fost revocată de Curtea Federală de Administrație („ Bundesverwaltungsgericht”) ) la 15 iulie 2011. El este reprezentat în fața Curții de către dna E. Saluz, un avocat care practică în Berna. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. După declarațiile incriminatoare făcute de un angajat al reclamantului cu poliția din Lörrach/Germania au fost deschise anchete penale privind infracțiuni grave împotriva reclamantului și a altor persoane în Germania.
În același timp, prin ordinele din 24 august, 21 octombrie și 24 octombrie. Noiembrie 2005 Procurorul Federal al Elvețian a deschis anchete penale împotriva reclamantului și a altor suspecți din cauza infracțiunilor legate de droguri care rezultă dintr-o organizație penală, spălarea de bani calificate, abuzul fraudulent al unui sistem de prelucrare a datelor, contravenții împotriva Legii Federale privind rezidența și stabilirea extratereștriilor („ Bundesgesetz über Aufenthalt und Niederlassung der Ausländer” ) și fraudă pe bază comercială. Majoritatea acestor suspiciuni au fost bazate pe acuzații de practici comerciale necorespunzătoare în jurul conglomeratului companiei solicitante în Zürich, World Telecom Network AG (WTN), care a vândut cărți telefonice prepagate Europa larg.
Pasele ulterioare ale investigației, inclusiv mai multe măsuri de supraveghere telefonică în 2005 și 2006, cercetări și convulsii în 2006, precum și cererile de asistență internațională în 2007 și 2008, în timp ce coroborează unele dintre suspiciunile împotriva reclamantului, au arătat că acuzațiile formulate de fostul său angajat au fost în mare măsură inventate. La 24 octombrie 2006, reclamantul a fost plasat în detenție preliminară din cauza unui risc concret de zbor și de coluziune. Solicitarea sa de eliberare temporară a fost respinsă de către Magistratul Federal de Examinare (“Eidgenössischer Untersuchsrichter” ) la 10 noiembrie 2006. După 260 de zile de depunere a mandatului reclamantului a fost eliberat pe cauțiune pentru 100 000 CHF la 10 iulie 2007. La 24 aprilie 2008, procedura penală împotriva reclamantului a fost extinsă pentru a include faliment fraudulento și fraudă împotriva convulsiilor.
La 21 august 2008, Procuratura Federală a convenit să depășească investigațiile penale privind acuzațiile de fraudă împotriva reclamantului inițiat de Procuratura Publică din Mannheim/Germania. Prin ordinele din 8 noiembrie 2012 și 17 aprilie 2013 ale Procurorului Federal ( „ Staatsanwalt des Bundes” ), procedura penală împotriva reclamantului a fost întreruptă în ceea ce privește toate conturile. Această ultimă ordine, cu privire la acuzațiile de fraudă pe bază comercială și la abuzul fraudulento al unui sistem de prelucrare a datelor, a impus majoritatea costurilor procedurale, 151 199,20 CHF, asupra reclamantului și a respins reclamația de a-i acorda daune sau satisfacție (de exemplu, pentru detenția preliminară nejustificată) reclamantului, deoarece reclamantul, după cum a fost evaluat de Procurorul Federal, a provocat în mod ilegal și penal inițiarea procedurii.
8 000 CHF din costurile procedurale au rămas să fie plătite de trezorerie de stat. Denumirea reclamantului împotriva ordinului de întrerupere a consecințelor sale pecuniare a fost respinsă de Tribunalul Penal Federal (“ Bundesstraffgericht” ) la 15 octombrie 2013. În opinia instanței, s-a justificat impunerea costurilor reclamantului și negarea acestuia daune și satisfacție în ciuda întreruperii procedurilor penale împotriva acestuia deoarece, în calitate de CEO al WTN cu competențe individuale de semnatare, a încălcat în mod reproșabil normele comportamentale în temeiul dreptului civil, în special datoria de bună credință în operațiunile de afaceri, și a inițiat astfel procedura penală.
Persoanele în poziție responsabilă în cadrul WTN au fost în mod intenționat, așa cum se dovedește prin rezultatele anchetei penale, omiși să indice în mod transparent prețul real în spatele unei conglomerări a taxelor diferite ale apelurilor telefonice vândute consumatorilor în încălcarea articolului 16 alineatul (1) din Legea Federală împotriva Concurenței Nejustificate („ Bundesgesetz gegen den unlauteren Wettbewerb – UWG” ) și decretul privind divulgarea prețurilor („Preisbekanntgabeverordnung”) În plus, instanța a constatat încălcarea obligației de contabilizare și de facturare a dreptului civil ale WTN, în mod egal imputabil reclamantului, a declanșat în mod independent anchetele penale împotriva lui.
Curtea a raționat că, deoarece comportamentul reclamantului a provocat ancheta penală, el trebuia să fie considerat responsabil pentru costurile avute astfel. La 14 noiembrie 2013, reclamantul a depus o plângere la Tribunalul Federal (“ Bundesgericht” ) împotriva hotărârii Tribunalului Penal Federal din 15 octombrie 2013 bazată, printre altele, pe În plus, el a susținut o încălcare a presupunerii de nevinovăție și a dreptului său la o audiere echitabilă, deoarece nu i-a fost dat posibilitatea de a răspunde la presupusele încălcări ale obligațiilor civile decurse în temeiul UWG, ridicată pentru prima dată în hotărârea Tribunalului Penal Federal.
Tribunalul Federal a respins plângerea ca inadmisibilă ratione materiae prin hotărâre din 18 decembrie 2014. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală elvețian ( „Strafprozessordnung” ) în vigoare în timpul material citit după cum urmează: Secțiunea 426 Responsabilitatea de a plăti costurile acuzate și ale părților la procedura de măsuri separate „Acuzatul suportă costurile procedurale în cazul în care este condamnat. Ieșit din aceasta sunt costurile avocatului de apărare a taxei; art. 135 alineatul (4) este rezervat.
În cazul în care procedurile sunt abandonate sau acuzate achitate, toate sau o parte din costurile procedurale pot fi impuse acuzatului dacă acesta sau ea a provocat în mod ilegal sau vinovat inițiarea procedurii sau a obstrucționat comportamentul lor.” 10. Dispozițiile relevante ale Codului împotriva Comerțului Nefidențial („ Bundesgesetz gegen den unlauteren Wettbewerb”), astfel cum sunt în vigoare la timpul material citite după cum urmează: Secțiunea 16 Obligația de a indica prețurile „Prețurile bunurilor oferite pentru vânzare consumatorilor trebuie să fie indicate în măsura în care nu sunt prevăzute excepții de către Consiliul Federal. Excepții sunt admisibile, în special pentru motive tehnice sau de securitate.
Aceeași obligație există în ceea ce privește serviciile indicate de Consiliul Federal.” Secțiunea 24 Violare a obligației de a indica prețul „Cine încălca în mod deliberat o obligație de a indica prețurile (Secțiunea 16) sau de a divulga un preț de bază (Secțiunea 16a), ... este pedepsită cu o amendă de până la 20 000 CHF. Pedeapsa unui infractor care acționează cu neglijență este o amendă.” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, că impunerea instanței costă pentru el în ciuda continuării anchetelor penale a încălcat dreptul său de a fi presupus nevinovat. Presupunerea de nevinovăție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, a fost respectată în cazul în cauză, în ciuda impunerii costurilor judiciare asupra reclamantului procedurii penale împotriva cărora a fost întreruptă?
Communicated on 2 February 2016
THIRD SECTION
Application no. 23385/15 Ranjit MASUTA against Switzerland lodged on 12 May 2015
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Ranjit Masuta, was born in 1964 and lives in Binningen. He is currently Stateless. The Swiss nationality he had acquired in January 2003 was revoked by the Federal Administrative Court (“ Bundesverwaltungsgericht” ) on 15 July 2011. He is represented before the Court by Ms E. Saluz, a lawyer practising in Bern. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
Following incriminating statements made by an employee of the applicant with the police in Lörrach/Germany criminal investigations into serious crimes were opened against the applicant and other persons in Germany. Simultaneously by orders of 24 August, 21 October and 24 November 2005 the Swiss Federal Prosecutor opened criminal investigations against the applicant and other suspects on account of drug offences ensuing from a criminal organisation, qualified money laundering, fraudulent abuse of a data processing system, contraventions against the Federal Law on Residence and Establishment of Aliens (“ Bundesgesetz über Aufenthalt und Niederlassung der Ausländer” ) and fraud on a commercial basis. Most of these suspicions were based on allegations of unfair business practices around the applicant’s company conglomerate domiciled in Zürich, the World Telecom Network AG (WTN), which sold prepaid telephone cards Europe wide. The subsequent investigatory steps including several telephone surveillance measures in 2005 and 2006, search and seizures in 2006 as well as requests for international assistance in 2007 and 2008, while corroborating some of the suspicions against the applicant, showed that the allegations uttered by his former employee were to a large extent invented.
On 24 October 2006 the applicant was placed in pre-trial detention due to a concrete risk of flight and collusion. His application for temporary release was rejected by the Federal Examining Magistrate (“ Eidgenössischer Untersuchungsrichter” ) on 10 November 2006. After 260 days of remand the applicant was released on bail for 100 000 CHF on 10 July 2007.
On 24 April 2008 the criminal proceedings against the applicant were expanded to include fraudulent bankruptcy and fraud against seizure. On 21 August 2008 the Federal Prosecutor’s Office agreed to overtake the criminal investigations into allegations of fraud against the applicant initiated by the Public Prosecutor’s Office in Mannheim/Germany.
By orders of 8 November 2012 and 17 April 2013 of the Federal Prosecutor (“ Staatsanwalt des Bundes” ), the criminal proceedings against the applicant were discontinued with regard to all accounts. The latter order, regarding the allegations of fraud on a commercial basis and fraudulent abuse of a data processing system, imposed the bulk of the procedural costs, 151 199,20 CHF, on the applicant and rejected the claim to award him damages or satisfaction (e.g. for the unjustified pre-trial detention) to the applicant because the applicant had, as assessed by the Federal Prosecutor, unlawfully and culpably caused the proceedings to be initiated. 8 000 CHF of the procedural costs remained to be paid by the state treasury.
The applicant’s complaint against the order of discontinuation concerning its pecuniary consequences was rejected by the Federal Criminal Tribunal (“ Bundesstrafgericht” ) on 15 October 2013. In the opinion of the court it was justified to impose costs on the applicant and to deny him damages and satisfaction despite the discontinuation of the criminal proceedings against him because the applicant had, as CEO of WTN with individual signatory powers, reproachably violated behavioural norms under civil law, notably the duty of good faith in business operations, and had thereby initiated the criminal proceedings. The persons in responsible position within WTN had intentionally, as evidenced by the results of the criminal investigation, omitted to transparently indicate the real price behind a conglomeration of different fees of the telephone calls sold to the consumers in violation of Section 16 (1) of the Federal Law against Unfair Competition (“ Bundesgesetz gegen den unlauteren Wettbewerb – UWG” ) and the Decree on Price Disclosure (“ Preisbekanntgabeverordnung” ). In addition, the court found WTN’s breach of the civil law obligation to accounting and billing, equally imputable to the applicant, to have independently triggered the criminal investigations against him. The court reasoned that as the behaviour of the applicant had provoked the criminal investigation he was to be held responsible for the costs occurred thereby.
On 14 November 2013 the applicant filed a complaint with the Federal Tribunal (“ Bundesgericht” ) against the ruling of the Federal Criminal Tribunal of 15 October 2013 based on, inter alia , the excessive length of the proceedings. Moreover, he claimed a violation of the presumption of innocence and his right to a fair hearing as he had not been given opportunity to respond to the alleged violations of civil obligations arising under the UWG raised for the first time in the decision of the Federal Criminal Tribunal. The Federal Tribunal dismissed the complaint as inadmissible ratione materiae by judgment of 18 December 2014. B. Relevant domestic law
The relevant provisions of the Swiss Code of Criminal Procedure (“ Strafprozessordnung” ) as in force at the material time read as follows: Section 426 Liability to pay costs of the accused and parties to separate measures proceedings “The accused shall bear the procedural costs if he or she is convicted. Exempted therefrom are the costs of the duty defence lawyer; Article 135 paragraph 4 is reserved. If the proceedings are abandoned or the accused acquitted, all or part of the procedural costs may be imposed on the accused if he or she has unlawfully or culpably caused the proceedings to be initiated or has obstructed their conduct.”
The relevant provisions of the Code against Unfair Trade (“ Bundesgesetz gegen den unlauteren Wettbewerb ”) as in force at the material time read as follows: Section 16 Obligation to Price Indication “The prices of goods offered for sale to consumers are to be indicated as far no exceptions are foreseen by the Federal Council. Exceptions are admissible notably for technical or security reasons. The same obligation exists with regard to services indicated by the Federal Council.” Section 24 Breach of the obligation to price indication „Whoever willfully violates a. the obligation to price indication (Section 16) or to disclose a base price (Section 16a), ... Is to be punished by a fine of up to 20 000 CHF. The punishment of a perpetrator acting with negligence is a fine.” COMPLAINT The applicant complains under Article 6 § 2 of the Convention, that the imposition of the court costs on him despite the continuation of the criminal investigations violated his right to be presumed innocent.
QUESTION TO THE PARTIES
Was the presumption of innocence, guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention, respected in the present case despite the imposition of court costs on the applicant the criminal proceedings against whom had been discontinued?