CtEDO 02.02.2016 Auto

MASUTA v. SWITZERLAND

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
02.02.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MASUTA v. SWITZERLAND (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 2 februarie 2016 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 23385/15 Ranjit MASUTA împotriva Elveției depusă la 12 mai 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ranjit Masuta, s-a născut în 1964 și trăiește în Binningen. El este în prezent apatrid. Naționalitatea elvețiană pe care a dobândit-o în ianuarie 2003 a fost revocată de Curtea Federală de Administrație („ Bundesverwaltungsgericht”) ) la 15 iulie 2011. El este reprezentat în fața Curții de către dna E. Saluz, un avocat care practică în Berna. Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. După declarațiile incriminatoare făcute de un angajat al reclamantului cu poliția din Lörrach/Germania au fost deschise anchete penale privind infracțiuni grave împotriva reclamantului și a altor persoane în Germania. În același timp, prin ordinele din 24 august, 21 octombrie și 24 octombrie. Noiembrie 2005 Procurorul Federal al Elvețian a deschis anchete penale împotriva reclamantului și a altor suspecți din cauza infracțiunilor legate de droguri care rezultă dintr-o organizație penală, spălarea de bani calificate, abuzul fraudulent al unui sistem de prelucrare a datelor, contravenții împotriva Legii Federale privind rezidența și stabilirea extratereștriilor („ Bundesgesetz über Aufenthalt und Niederlassung der Ausländer” ) și fraudă pe bază comercială. Majoritatea acestor suspiciuni au fost bazate pe acuzații de practici comerciale necorespunzătoare în jurul conglomeratului companiei solicitante în Zürich, World Telecom Network AG (WTN), care a vândut cărți telefonice prepagate Europa larg. Pasele ulterioare ale investigației, inclusiv mai multe măsuri de supraveghere telefonică în 2005 și 2006, cercetări și convulsii în 2006, precum și cererile de asistență internațională în 2007 și 2008, în timp ce coroborează unele dintre suspiciunile împotriva reclamantului, au arătat că acuzațiile formulate de fostul său angajat au fost în mare măsură inventate. La 24 octombrie 2006, reclamantul a fost plasat în detenție preliminară din cauza unui risc concret de zbor și de coluziune. Solicitarea sa de eliberare temporară a fost respinsă de către Magistratul Federal de Examinare (“Eidgenössischer Untersuchsrichter” ) la 10 noiembrie 2006. După 260 de zile de depunere a mandatului reclamantului a fost eliberat pe cauțiune pentru 100 000 CHF la 10 iulie 2007. La 24 aprilie 2008, procedura penală împotriva reclamantului a fost extinsă pentru a include faliment fraudulento și fraudă împotriva convulsiilor. La 21 august 2008, Procuratura Federală a convenit să depășească investigațiile penale privind acuzațiile de fraudă împotriva reclamantului inițiat de Procuratura Publică din Mannheim/Germania. Prin ordinele din 8 noiembrie 2012 și 17 aprilie 2013 ale Procurorului Federal ( „ Staatsanwalt des Bundes” ), procedura penală împotriva reclamantului a fost întreruptă în ceea ce privește toate conturile. Această ultimă ordine, cu privire la acuzațiile de fraudă pe bază comercială și la abuzul fraudulento al unui sistem de prelucrare a datelor, a impus majoritatea costurilor procedurale, 151 199,20 CHF, asupra reclamantului și a respins reclamația de a-i acorda daune sau satisfacție (de exemplu, pentru detenția preliminară nejustificată) reclamantului, deoarece reclamantul, după cum a fost evaluat de Procurorul Federal, a provocat în mod ilegal și penal inițiarea procedurii. 8 000 CHF din costurile procedurale au rămas să fie plătite de trezorerie de stat. Denumirea reclamantului împotriva ordinului de întrerupere a consecințelor sale pecuniare a fost respinsă de Tribunalul Penal Federal (“ Bundesstraffgericht” ) la 15 octombrie 2013. În opinia instanței, s-a justificat impunerea costurilor reclamantului și negarea acestuia daune și satisfacție în ciuda întreruperii procedurilor penale împotriva acestuia deoarece, în calitate de CEO al WTN cu competențe individuale de semnatare, a încălcat în mod reproșabil normele comportamentale în temeiul dreptului civil, în special datoria de bună credință în operațiunile de afaceri, și a inițiat astfel procedura penală. Persoanele în poziție responsabilă în cadrul WTN au fost în mod intenționat, așa cum se dovedește prin rezultatele anchetei penale, omiși să indice în mod transparent prețul real în spatele unei conglomerări a taxelor diferite ale apelurilor telefonice vândute consumatorilor în încălcarea articolului 16 alineatul (1) din Legea Federală împotriva Concurenței Nejustificate („ Bundesgesetz gegen den unlauteren Wettbewerb – UWG” ) și decretul privind divulgarea prețurilor („Preisbekanntgabeverordnung”) În plus, instanța a constatat încălcarea obligației de contabilizare și de facturare a dreptului civil ale WTN, în mod egal imputabil reclamantului, a declanșat în mod independent anchetele penale împotriva lui. Curtea a raționat că, deoarece comportamentul reclamantului a provocat ancheta penală, el trebuia să fie considerat responsabil pentru costurile avute astfel. La 14 noiembrie 2013, reclamantul a depus o plângere la Tribunalul Federal (“ Bundesgericht” ) împotriva hotărârii Tribunalului Penal Federal din 15 octombrie 2013 bazată, printre altele, pe În plus, el a susținut o încălcare a presupunerii de nevinovăție și a dreptului său la o audiere echitabilă, deoarece nu i-a fost dat posibilitatea de a răspunde la presupusele încălcări ale obligațiilor civile decurse în temeiul UWG, ridicată pentru prima dată în hotărârea Tribunalului Penal Federal. Tribunalul Federal a respins plângerea ca inadmisibilă ratione materiae prin hotărâre din 18 decembrie 2014. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală elvețian ( „Strafprozessordnung” ) în vigoare în timpul material citit după cum urmează: Secțiunea 426 Responsabilitatea de a plăti costurile acuzate și ale părților la procedura de măsuri separate „Acuzatul suportă costurile procedurale în cazul în care este condamnat. Ieșit din aceasta sunt costurile avocatului de apărare a taxei; art. 135 alineatul (4) este rezervat. În cazul în care procedurile sunt abandonate sau acuzate achitate, toate sau o parte din costurile procedurale pot fi impuse acuzatului dacă acesta sau ea a provocat în mod ilegal sau vinovat inițiarea procedurii sau a obstrucționat comportamentul lor.” 10. Dispozițiile relevante ale Codului împotriva Comerțului Nefidențial („ Bundesgesetz gegen den unlauteren Wettbewerb”), astfel cum sunt în vigoare la timpul material citite după cum urmează: Secțiunea 16 Obligația de a indica prețurile „Prețurile bunurilor oferite pentru vânzare consumatorilor trebuie să fie indicate în măsura în care nu sunt prevăzute excepții de către Consiliul Federal. Excepții sunt admisibile, în special pentru motive tehnice sau de securitate. Aceeași obligație există în ceea ce privește serviciile indicate de Consiliul Federal.” Secțiunea 24 Violare a obligației de a indica prețul „Cine încălca în mod deliberat o obligație de a indica prețurile (Secțiunea 16) sau de a divulga un preț de bază (Secțiunea 16a), ... este pedepsită cu o amendă de până la 20 000 CHF. Pedeapsa unui infractor care acționează cu neglijență este o amendă.” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 2 din Convenție, că impunerea instanței costă pentru el în ciuda continuării anchetelor penale a încălcat dreptul său de a fi presupus nevinovat. Presupunerea de nevinovăție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, a fost respectată în cazul în cauză, în ciuda impunerii costurilor judiciare asupra reclamantului procedurii penale împotriva cărora a fost întreruptă?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă