Sari la conținut
CtEDO 02.02.2016 Auto

ȘCHIOPU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
02.02.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Inadmisibil
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ȘCHIOPU v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

ȘCHIOPU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 2 februarie 2016 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 mai 2012, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Florica Șchiopu, este un național român, născut în 1960 și trăiește în Alba Iulia. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna A. Călugăr, un avocat practicant în Alba Iulia.

Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 iulie 2009, Curtea de district Aiud a condamnat două persoane private împreună cu departamentul de siguranță alimentară județ pentru vânzarea de carne infestata cu un parazit care a determinat reclamantul să dezvolte trichinoza. Reclamantul a primit prejudiciu material în valoare de 1958,34 lei român (RON) (aproximativ 467 euro (EUR)) și RON 50.000 (aproximativ 12,000 EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale, ambele sume actualizate în conformitate cu rata inflației.

Hotărârea de mai sus a devenit finală la 22 februarie 2011 când Curtea de Apel Pitești a respins apelurile depuse în acest caz. La 27 aprilie 2011, reclamantul a solicitat serviciile unui judecător care, la 17 mai 2011, a trimis departamentului de siguranță alimentară o notificare pentru a plăti sumele acordate de instanță. La 24 noiembrie 2011, reclamantul a primit din partea departamentului de siguranță alimentară RON 56.401.92 (aproximativ 13,056). Între timp, la 2 iunie 2011, departamentul pentru siguranța alimentară a solicitat în fața instanțelor o clarificare a dispozițiilor operaționale ale hotărârii din 8 iulie 2009 în ceea ce privește valoarea exactă a sumelor care urmează să fie plătite reclamantului în legătură cu rata inflației.

Prin o hotărâre adoptată la 13 decembrie 2012 Curtea județului Alba a clarificat problema ratei inflației și la 5 februarie 2013 judecătorul a notificat departamentului de siguranță alimentară că o sumă rămasă de RON 943.93 a fost depășită. 10. La 28 februarie 2013, reclamantul a primit de la departamentul de siguranță alimentară RON 958.93.

Legea internă relevantă 11. Dispozițiile juridice interne relevante privind executarea hotărârilor finale împotriva autorităților de stat sunt descrise în cazul principal al Fundației Hostel pentru Studenți din Biserica Reformată și Stanomirescu c. România (n. 2699/03 și 43597/07, §§ 36-40, 7 ianuarie 2014). COMPLAINTE 12. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la întârzierea excesivă în executarea hotărârii Curții de District Aiud din 8 iulie 2009. 13. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolelor 2 și 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurii finalizate cu hotărârea din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești.

Reclamantul se plângea că statul a întârziat excesiv executarea hotărârii din 8 iulie 2009 în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează în părțile sale relevante: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de către un ... tribunal” 15. Guvernul susține că hotărârea din 8 iulie 2009 a fost aplicată în mod corespunzător într-o întârziere rezonabilă în conformitate cu garanțiile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție.

16. Curtea reiterează că dreptul la un tribunal protejat de art. 6 ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite o decizie judiciară finală și obligatorie – crearea unui drept stabilit de plată sau a unei anumite acțiuni luate în favoarea reclamantului, care ar trebui considerată o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 – să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (a se vedea printre multe alte autorități, Burdov v. Rusia (nr. 2) , nr. 33509/04, §§ 65 și 87, CEDO 2009). 17. Curtea a considerat frecvent că o întârziere nejustificată în aplicarea unei hotărâri obligatorii poate încălca Convenția (a se vedea Burdov v. Rusia) , nr. 59498/00, § 37, ECHR 2002-III).

Pentru a decide dacă întârzierea a fost rezonabilă, va examina în primul rând momentul în care a luat autoritățile pentru a executa hotărârea, complexitatea procedurii de aplicare, desfășurarea reclamantului și a autorităților, precum și natura premiului (a se vedea Fundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu , citat mai sus § 57). 18. În mai multe cazuri Curtea a considerat rezonabile întârzierile în aplicarea hotărârilor judecătorești de către autoritățile de stat care variază de la șapte luni (a se vedea Pantelinom și Vasilica Savu c. România , nr. 29218/05, § 27, 11 octombrie 2011) la zece luni și 15 zile (a se vedea Berezovskiy c. Rusia , nr. 21237/04, 20 octombrie 2009) sau la unsprezece luni (a se vedea Nedelcov c. Moldova) 19. În ceea ce privește cauza actuală, Curtea constată că hotărârea din 8 iulie 2009, care a devenit finală la 22 februarie 2011, a fost executată în noiembrie 2011, care este în termen de zece luni de la data în care a devenit obligatoriu și executor.

Hotărârea ulterioară din 13 Decembrie 2012 a fost pusă în aplicare în mai puțin de trei luni de la adoptarea sa. În aceste circumstanțe și având în vedere jurisprudența menționată mai sus, Curtea consideră că ambele perioade respectă cerințele Convenției (a se vedea, de exemplu, Văcaru și alții v. România (dec.) , nos. 22994/08, 23400/08, 41315/08, 17802/10, 49565/11, 71791/12, § 8, 3 Prin urmare, Curtea constată că plângerea nu dezvăluie nici o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. 20. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție.

Cu privire la plângerea privind durata procedurii 21. De asemenea, reclamantul s-a plângut că procedura finalizată cu hotărârea din 22 februarie 2011 - acordarea compensației ei pentru infecția ei cu o boală amenințată de viață - a fost excesiv de lungă, în încălcarea garanției de timp rezonabile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, precum și în încălcarea obligației pozitive ale statului de a proteja viața, astfel cum se prevede la art. 2 din Convenția. 22. Curtea remarcă că această plângere a fost depusă la 8 mai 2012, care se află la mai mult de șase luni de la adoptarea deciziei finale în cadrul procedurii de plângere. Rezultă că această plângere este inadmisibilă pentru nerespectarea normei de șase luni prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 25 februarie 2016. Fatoș Aracı Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-03-18
0,92
ȘCHIOPU c. ROUMANIE
nefondate pe cele ale dlui și B., precum și pe cele ale părților responsabile din punct de vedere civil. Hotărârea din 8 iulie 2009 a fost, prin urmare, confirmată în părțile sale cu privire la pedepsele principale și la despăgubirile acord
CtEDO 2016-10-04
0,92
AFFAIRE CIUCIOIU c. ROUMANIE
SECȚIA A PATRULEA CAUZA CIUCIOIU c. ROMÂNIA (Cererea n.o 22327/13) HOTĂRÂRE STRASBOURG 4 octombrie 2016 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate suferi unele retușuri de formă. În cauza Ciucioiu c. România, Curtea Europeană a Dreptur
CtEDO 2012-11-27
0,92
DUMITRU v. ROMANIA AND PISAU v. ROMANIA
HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Adresele nr. 14600/10 și 50017/10 Mihai DUMITRU împotriva României și Nicolae PISĂU împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 27 noiembrie 2012 în calitate de comite
CtEDO 2016-09-13
0,92
S.C. ANTARES & ANDRE S.R.L. c. ROUMANIE
SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 15181/10 S.C. ANTARES & ANDE S.R.L. împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 13 septembrie 2016 într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque,
CtEDO 2017-01-24
0,92
GROZA v. ROMANIA
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 47986/11 Gheorghe GROZA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea Secțiune), care așeză la 24 ianuarie 2017 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte,
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă