ȘCHIOPU v. ROMANIA

ȘCHIOPU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 2 februarie 2016 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 mai 2012, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Florica Șchiopu, este un național român, născut în 1960 și trăiește în Alba Iulia. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna A. Călugăr, un avocat practicant în Alba Iulia. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 iulie 2009, Curtea de district Aiud a condamnat două persoane private împreună cu departamentul de siguranță alimentară județ pentru vânzarea de carne infestata cu un parazit care a determinat reclamantul să dezvolte trichinoza. Reclamantul a primit prejudiciu material în valoare de 1958,34 lei român (RON) (aproximativ 467 euro (EUR)) și RON 50.000 (aproximativ 12,000 EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale, ambele sume actualizate în conformitate cu rata inflației. Hotărârea de mai sus a devenit finală la 22 februarie 2011 când Curtea de Apel Pitești a respins apelurile depuse în acest caz. La 27 aprilie 2011, reclamantul a solicitat serviciile unui judecător care, la 17 mai 2011, a trimis departamentului de siguranță alimentară o notificare pentru a plăti sumele acordate de instanță. La 24 noiembrie 2011, reclamantul a primit din partea departamentului de siguranță alimentară RON 56.401.92 (aproximativ 13,056). Între timp, la 2 iunie 2011, departamentul pentru siguranța alimentară a solicitat în fața instanțelor o clarificare a dispozițiilor operaționale ale hotărârii din 8 iulie 2009 în ceea ce privește valoarea exactă a sumelor care urmează să fie plătite reclamantului în legătură cu rata inflației. Prin o hotărâre adoptată la 13 decembrie 2012 Curtea județului Alba a clarificat problema ratei inflației și la 5 februarie 2013 judecătorul a notificat departamentului de siguranță alimentară că o sumă rămasă de RON 943.93 a fost depășită. 10. La 28 februarie 2013, reclamantul a primit de la departamentul de siguranță alimentară RON 958.93. Legea internă relevantă 11. Dispozițiile juridice interne relevante privind executarea hotărârilor finale împotriva autorităților de stat sunt descrise în cazul principal al Fundației Hostel pentru Studenți din Biserica Reformată și Stanomirescu c. România (n. 2699/03 și 43597/07, §§ 36-40, 7 ianuarie 2014). COMPLAINTE 12. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la întârzierea excesivă în executarea hotărârii Curții de District Aiud din 8 iulie 2009. 13. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolelor 2 și 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurii finalizate cu hotărârea din 22 februarie 2011 a Curții de Apel Pitești. Reclamantul se plângea că statul a întârziat excesiv executarea hotărârii din 8 iulie 2009 în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează în părțile sale relevante: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de către un ... tribunal” 15. Guvernul susține că hotărârea din 8 iulie 2009 a fost aplicată în mod corespunzător într-o întârziere rezonabilă în conformitate cu garanțiile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție. 16. Curtea reiterează că dreptul la un tribunal protejat de art. 6 ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite o decizie judiciară finală și obligatorie – crearea unui drept stabilit de plată sau a unei anumite acțiuni luate în favoarea reclamantului, care ar trebui considerată o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 – să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (a se vedea printre multe alte autorități, Burdov v. Rusia (nr. 2) , nr. 33509/04, §§ 65 și 87, CEDO 2009). 17. Curtea a considerat frecvent că o întârziere nejustificată în aplicarea unei hotărâri obligatorii poate încălca Convenția (a se vedea Burdov v. Rusia) , nr. 59498/00, § 37, ECHR 2002-III). Pentru a decide dacă întârzierea a fost rezonabilă, va examina în primul rând momentul în care a luat autoritățile pentru a executa hotărârea, complexitatea procedurii de aplicare, desfășurarea reclamantului și a autorităților, precum și natura premiului (a se vedea Fundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu , citat mai sus § 57). 18. În mai multe cazuri Curtea a considerat rezonabile întârzierile în aplicarea hotărârilor judecătorești de către autoritățile de stat care variază de la șapte luni (a se vedea Pantelinom și Vasilica Savu c. România , nr. 29218/05, § 27, 11 octombrie 2011) la zece luni și 15 zile (a se vedea Berezovskiy c. Rusia , nr. 21237/04, 20 octombrie 2009) sau la unsprezece luni (a se vedea Nedelcov c. Moldova) 19. În ceea ce privește cauza actuală, Curtea constată că hotărârea din 8 iulie 2009, care a devenit finală la 22 februarie 2011, a fost executată în noiembrie 2011, care este în termen de zece luni de la data în care a devenit obligatoriu și executor. Hotărârea ulterioară din 13 Decembrie 2012 a fost pusă în aplicare în mai puțin de trei luni de la adoptarea sa. În aceste circumstanțe și având în vedere jurisprudența menționată mai sus, Curtea consideră că ambele perioade respectă cerințele Convenției (a se vedea, de exemplu, Văcaru și alții v. România (dec.) , nos. 22994/08, 23400/08, 41315/08, 17802/10, 49565/11, 71791/12, § 8, 3 Prin urmare, Curtea constată că plângerea nu dezvăluie nici o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. 20. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Cu privire la plângerea privind durata procedurii 21. De asemenea, reclamantul s-a plângut că procedura finalizată cu hotărârea din 22 februarie 2011 - acordarea compensației ei pentru infecția ei cu o boală amenințată de viață - a fost excesiv de lungă, în încălcarea garanției de timp rezonabile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, precum și în încălcarea obligației pozitive ale statului de a proteja viața, astfel cum se prevede la art. 2 din Convenția. 22. Curtea remarcă că această plângere a fost depusă la 8 mai 2012, care se află la mai mult de șase luni de la adoptarea deciziei finale în cadrul procedurii de plângere. Rezultă că această plângere este inadmisibilă pentru nerespectarea normei de șase luni prevăzute la art. 35 § 1 din Convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 25 februarie 2016. Fatoș Aracı Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 32785/12

Florica ȘCHIOPU

against Romania

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 2

February 2016 as a Committee composed of:

Boštjan M. Zupančič,

President,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Iulia Antoanella Motoc,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 8 May 2012,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Ms Florica Șchiopu, is a Romanian national, who was born in 1960 and lives in Alba Iulia. She was represented before the Court by Ms A. Călugăr, a lawyer practising in Alba Iulia.

2.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

3.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

4.

On 8 July 2009 the Aiud District Court convicted two private persons jointly with the county food safety department for selling meat infested with a parasite which caused the applicant to develop trichinosis. The applicant was awarded pecuniary damages in the amount of 1958,34 Romanian lei (RON) (approximately 467 euros (EUR)) and RON 50,000 (approximately EUR 12,000) in respect of non-pecuniary damage, both amounts updated in accordance with the inflation rate.

5.

The above judgment became final on 22 February 2011 when the Pitești Court of Appeal rejected the appeals filed in the case.

6.

On 27 April 2011 the applicant requested the services of a bailiff who, on 17 Mai 2011, had sent the food safety department a notification to pay the amounts awarded by the court.

7.

On 24 November 2011 the applicant received from the food safety department RON 56,401.92 (approximately EUR 13,056).

8.

In the meantime, on 2 June 2011 the food safety department had requested before the courts a clarification of the operative provisions of the judgment of 8 July 2009 in respect of the exact value of the amounts to be paid to the applicant with reference to the inflation rate.

9.

By a judgment adopted on 13 December 2012 the Alba County Court clarified the issue of the inflation rate and on 5 February 2013 the bailiff notified the food safety department that a remaining amount of RON 943.93 was outstanding.

10.

On 28 February 2013 the applicant received from the food safety department RON 958,93.

B.

Relevant domestic law

11.

The relevant domestic legal provisions concerning the enforcement of final judgments against State authorities are described in the leading case of

Foundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu v. Romania

(nos. 2699/03 and 43597/07, §§ 36-40, 7

January 2014).

COMPLAINTS

12.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive delay in the enforcement of the judgment of the Aiud District Court of 8 July 2009.

13.

The applicant also complained under Articles 2 and 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings finalised with the judgment of 22 February 2011 of the Pitești Court of Appeal.

THE LAW

A.

On the complaint concerning the non-enforcement

14.

The applicant complained that the State had excessively delayed the enforcement of the judgment of 8 July 2009 in breach of Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows in its relevant parts:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by a ... tribunal”

15.

The Government argued that the judgment of 8 July 2009 had been duly enforced within a reasonable delay in compliance with the guarantees set forth by Article 6 § 1 of the Convention.

16.

The Court reiterates that the right to a tribunal protected by Article

6 would be illusory if a Contracting State’s domestic legal system allowed a final, binding judicial decision – creating an established right to payment or to have certain actions taken in the applicant’s favour, which should be considered as a “possession” within the meaning of Article 1 of Protocol

No.

1 – to remain inoperative to the detriment of one party (see among many other authorities,

Burdov v. Russia (no. 2)

, no. 33509/04, §§ 65 and 87, ECHR 2009).

17.

The Court has frequently held that an unreasonably long delay in the enforcement of a binding judgment may breach the Convention (see

Burdov v.

Russia

, no. 59498/00, § 37, ECHR 2002-III). To decide if the delay was reasonable, it will first look at the time it took the authorities to execute the judgment, the complexity of the enforcement proceedings, the conduct of the applicant and the authorities, and the nature of the award (see

Foundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu

, cited above

,

18.

In a number of cases the Court had considered reasonable the delays in the enforcement of court judgments by State authorities ranging from seven months (see

Pantelinom and Vasilica Savu v. Romania

, no. 29218/05, §

27, 11 October 2011) to ten months and fifteen days (see

Berezovskiy v.

Russia

, no. 21237/04, 20 October 2009) or to eleven months (see

Nedelcov v. Moldova

, no. 19261/05, 27 January 2009).

19.

Turning to the current case the Court notes that the judgment of 8

July

2009, which became final on 22 February 2011, was executed in November 2011 that is within ten months from the date on which it became binding and enforceable. The subsequent judgment of 13

December 2012 was enforced in less than three months from its adoption. In these circumstances and in view of the above-mentioned case-law, the Court considers that both periods complied with the requirements of the Convention (see, for example,

Văcaru and Others v. Romania (dec.)

, nos.

22994/08, 23400/08, 41315/08, 17802/10, 49565/11, 71791/12, §

8, 3

February 2015). The Court therefore finds that the complaint does not disclose any appearance of a violation of Article 6 § 1 of the Convention.

20.

It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

B.

On the complaint concerning the length of the proceedings

21.

The applicant also complained that the proceedings finalised with the judgment of 22 February 2011 - awarding her compensation for her infection with a life threatening disease - had been excessively lengthy, in breach of the reasonable time guarantee under Article 6 § 1 of the Convention as well as in breach of the State’s positive obligation to protect life as provided by Article 2 of the Convention.

22.

The Court notes that this complaint was submitted on 8 May 2012, which is more than six months from the adoption of the final decision in the proceedings complained about. It follows that this complaint is inadmissible for non-compliance with the

six

‑

month rule set out in Article 35 § 1 of the Convention, and must be rejected pursuant to Article 35 § 4.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 25 February 2016.

Fatoș Aracı

Boštjan M. Zupančič

Deputy Registrar

President