SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 13202/11 Ioannis GIANNIKOS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 23 februarie 2016 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Linos-Aleš Pejchal, judecători, și Andrei Wampach, grefier adjunct de secțiune, având în vedere cererea formulată la 3 februarie 2011, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 19 octombrie 2015 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Ioannis Giannikos, este un resortisant grec născut în 1923 și rezident în Atena. Pelekis, avocat în barou, a fost reprezentat de agentul său, dl Apessos, președintele Consiliului juridic al statului. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata procedurii pe care a inițiat-o în fața instanțelor penale. Invocând art. 13 din Convenție, el se plângea și de absența în dreptul grecesc a unei acțiuni care îi permitea să se plângă de durata excesivă a procedurii inițiate în fața acestor instanțe. Cererea a fost comunicată guvernului ENÂ După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 19 octombrie 2015, guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale în vederea soluționării problemei ridicate de cerere. În plus, acesta a invitat Curtea să șteargă rolul acesteia în aplicarea articolului 37 din Convenție. Declarația a fost astfel formulată Guvernul dorește să recunoască în speță că durata procedurii interne nu a fost compatibilă cu durata rezonabilă Guvernul oferă Ioannis Giannikos suma de 2 200 EUR (două mii două sute de euro), care acoperă orice prejudiciu moral și material, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de radiere a rolului adoptată de Curte. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Prin scrisoarea din 2 decembrie 2015, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 10. În acest scop, Curtea a examinat îndeaproape declarația pe baza principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva Greciei, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi audiat într-un termen rezonabil și de a avea o cale de atac efectivă în această privință (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 V; și În ceea ce privește natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și în ceea ce privește suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (articolul c) 13. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la articolele 6 alineatul (1) și 13 din convenție și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 martie 2016. André Wampach Ledi Bianku Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
13202/11
Ioannis GIANNIKOS
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 23 février 2016 en un comité composé de
:
Ledi Bianku,
président,
Linos-Alexandre Sicilianos,
Aleš Pejchal,
juges,
et de André Wampach,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 3 février 2011,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 19
octobre
2015 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Ioannis Giannikos, est un ressortissant grec né en 1923 et résidant à Athènes. Il a été représenté devant la Cour par M
e
C.
Pelekis, avocat au barreau d’Athènes.
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. M. Apessos, Président du Conseil juridique de l’État.
3.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée de la procédure qu’il a engagée devant les juridictions pénales. Invoquant l’article 13 de la Convention, il se plaignait également de l’absence en droit grec d’un recours lui permettant de se plaindre de la durée excessive de la procédure engagée devant ces juridictions.
4.
La requête avait été communiquée au Gouvernement
.
5.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 19
octobre 2015 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
6.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement souhaite de reconnaître en l’espèce que la durée de la procédure interne n’a pas été compatible avec la «
durée raisonnable
» requise par l’article 6 § 1 de la Convention, tout en constatant qu’à l’époque des faits l’ordre juridique hellénique n’offrait pas un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention.
Le Gouvernement offre de verser à Ioannis Giannikos la somme de 2 200 EUR (deux mille deux cents euros), couvrant tout préjudice moral et matériel, ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant.
Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de radiation du rôle adoptée par la Cour. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
7.
Par une lettre du 2 décembre 2015, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale
.
8.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
»
9.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
10.
À cette fin, la Cour a examiné de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
11.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Grèce, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable et à avoir un recours effectif à cet égard (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII,
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V, et
Michelioudakis c. Grèce,
n
o
54447/10, 3 avril 2012).
12.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
13.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 § 1
in fine
).
14.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
15.
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 17 mars 2016.
André Wampach
Ledi Bianku
Greffier adjoint
Président