Fedotov împotriva Rusiei

Cererea nr. 20920/13 Aleksandr Sergeyevich FEDOTOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 1 martie 2016 în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, Președintele, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 iunie 2012, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 30 octombrie 2015, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Aleksandr Sergeyevich Fedotov, este un național rus, născut în 1971. Guvernul Rusiei („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție într-un centru penitenciar. Solicitarea a fost comunicată guvernului. Prin o scrisoare din 30 de ani. Octombrie 2015, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării problemelor planteate de cerere. Ei au recunoscut o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 3 din Convenție. Ei s-au angajat să plătească reclamantul 3.800 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil. Plata ar fi efectuată într-o perioadă de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte.

În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. La 30 decembrie 2015, reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. HOTĂRÂREA Curții constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii.

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 24 martie 2016. Marialena Tsirli Helena Jäderblom Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 20920/13 Aleksandr Sergeyevich FEDOTOV against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 1 March 2016 as a Committee composed of: Helena Jäderblom, President, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 11 June 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 30 October 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Aleksandr Sergeyevich Fedotov, is a Russian national, who was born in 1971. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The applicant complained under Article 3 of the Convention about the conditions of detention in a correctional facility. The application was communicated to the Government. By a letter dated 30 October 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application. They acknowledged a violation of the applicant’s rights guaranteed by Article 3 of the Convention.

They undertook to pay the applicant 3,800 euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, as well as any tax that may be chargeable. The payment would be effected within a period of three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay within that period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case. They further requested the Court to strike out the application.

On 30 December 2015 the applicant informed the Court that he agreed to the terms of the Government’s declaration. THE LAW The Court finds that following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties. It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 24 March 2016. Marialena Tsirli Helena Jäderblom Deputy Registrar President