AYAR v. TURKEY

SEGUNDA DECIZIE DE SECȚIUNE Această versiune a fost rectificată la 31 mai 2016 în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții. Cererea nr. 70941/10 Cendiz AYAR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 15 martie 2016 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 3 august 2010, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 30 iulie 2015, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Cengiz Ayar, este un cetățean turc, născut în 1973 și este reținut în Kocaeli. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție cu privire la condamnarea și închisoarea sa din cauza declarațiilor sale în scrisoarea trimisă forțelor armate turce. Cererea a fost comunicată guvernului. Prin scrisoarea din 30 iulie 2015, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea rezolvării chestiunilor legate de cerere. Declarația prevăzută după cum urmează: Guvernul dorește, prin prezenta decizie, să exprime prin declarația unilaterală recunoașterea că reclamanții nu au respectat standardele prevăzute la art. 10 § 1 din convenție. Prin urmare, Guvernul este dispus să plătească reclamantului 2.500 (doi mii cinci sute [1] ) Euros. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile (inclusiv impozitele pe valoarea adăugată plătite pentru taxele avocaților), va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite suplimentare care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să atace acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. La 6 noiembrie 2015, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. HOTĂRÂREA Curții constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, acest caz ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 10. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptat în engleză și notificat în scris la 7 aprilie 2016. Abel Campos Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului [1] Rectificat la 31 mai 2016: textul a fost „(două mii)”.

SECOND SECTION

DECISION

This version was rectified on 31 May 2016

under Rule 81 of the Rules of Court.

Application no. 70941/10

Cengiz AYAR

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 15

March 2016 as a Committee composed of:

Nebojša Vučinić,

President,

Valeriu Grițco,

Stéphanie Mourou-Vikström,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 3 August 2010,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 30 July 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Cengiz Ayar, is a Turkish national, who was born in 1973 and is detained in Kocaeli.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

The applicant complained under Article 10 of the Convention about his conviction and imprisonment due to his statements in a letter he sent to the Turkish Armed Forces.

4.

The application was communicated to the Government.

5.

By letter dated 30 July 2015, the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application.

6.

The declaration provided as follows:

«

The Government hereby wish to express by the way of unilateral declaration its acknowledgement that the applicants right to freedom of expression did not meet the standards enshrined in Article 10 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government are prepared to pay the applicant 2,500 (two thousand five hundred

[1]

) Euros. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses (inclusive of value-added taxes paid on lawyers’ fees), will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any further taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

The Government therefore invite the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 §1 (c) of the Convention.

»

7.

On 6 November 2015, the Court received a letter from the applicant informing the Court that he had agreed to the terms of the Government’s declaration.

THE LAW

8.

The Court finds that following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties.

9.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

10.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases pursuant to Article

39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 7 April 2016.

Abel Campos

Nebojša Vučinić

Deputy Registrar

President

[1]

Rectified on 31 May 2016: the text was “(two thousand)”.