CASE OF SOUSA GOUCHA v. PORTUGAL - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Sousa Goucha v. Portugalia

-

70434/12

Hotărârea din 22.3.2016 [Secția a IV-a]

Articolul 8

Obligații pozitive

Articolul 8-1

Respectarea vieții private

Refuzul de a ancheta facerea unei glume, în timpul unui show televizat de comedie, glumă prin care s-a asimilat o celebritate de orientare homosexuală cu o „femeie”:

nicio încălcare

Articolul 14

Discriminarea

Refuzul de a ancheta facerea unei glume, în timpul unui show televizat de comedie, glumă prin care s-a asimilat o celebritate de orientare homosexuală cu o „femeie”:

nicio încălcare

În fapt

– În timpul unui show televizat de comedie difuzat în direct, a fost făcută o glumă care îl viza pe reclamant, un bine-cunoscut prezentator de televiziune, homosexual, glumă prin care s-a făcut referire la acesta ca la o „femeie”. Plângerea sa penală pentru defăimare împotriva televiziunii și caselor de producție, a prezentatorului și a directorilor de programe și de conținut al emisiunilor a fost respinsă de tribunalele naționale.

În drept

Articolul 8: Cum orientarea sexuală reprezintă o parte însemnată a identității persoanei, iar sexul și orientarea sexuală sunt două elemente diferite și intime, orice confuzie între acestea ar fi constituit un atac la reputația unei persoane, apt să atingă un nivel suficient de grav pentru a atrage incidența articolului 8.

De vreme ce presupusa încălcare rezultase din refuzul autorităților de a ancheta facerea glumei, principala problemă a fost dacă statul, în contextul obligațiilor sale pozitive, asigurase un echilibru corect între dreptul reclamantului la protecția reputației sale și dreptul celorlalte părți la libertatea de exprimare, garantată de articolul 10.

Prezentul caz se deosebea de cazurile anterioare care priveau formele satirice de exprimare artistică, de vreme ce gluma nu fusese făcută în contextul unei dezbateri de interes public și, ca atare, nu erau în discuție chestiuni de interes public.

Obligația unui stat, în baza articolului 8, de a proteja reputația unui reclamant poate apărea acolo unde afirmațiile au depășit limitele a ceea ce era considerat acceptabil în baza articolului 10.

Când au respins plângerea reclamantului, instanțele naționale au stabilit în mod convingător necesitatea plasării protecției libertății de exprimare a reclamaților deasupra dreptului reclamantului la protecția reputației sale. În particular, acestea au avut în vedere stilul ludic și ireverențios al

show

-ului și umorul său obișnuit, faptul că reclamantul era o figură publică, precum și lipsa intenției reclamaților de a păta reputația reclamantului sau de a critica orientarea sa sexuală. Mai mult, acestea au evaluat mai curând modul în care ar fi perceput un spectator rezonabil al

show

-ului în discuție gluma contestată, decât să analizeze doar ceea ce a simțit sau crezut reclamantul. Potrivit instanțelor naționale, o persoană rezonabilă nu ar fi perceput gluma ca pe o defăimare, pentru că aceasta se referea la caracteristicile reclamantului, la comportamentul și modul său de exprimare. Limitarea libertății de exprimare a

show

-ului televizat de dragul reputației reclamantului ar fi fost, așadar, disproporționată, în baza articolului 10.

Având în vedere marja de apreciere acordată statelor în acest domeniu, instanțele naționale au asigurat un echilibru corect între cele două drepturi venite în conflict, în conformitate cu standardele Convenției.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).

Articolul 14 coroborat cu articolul 8: Reclamantul însuși a afirmat orientarea sa sexuală în public și în fața instanțelor naționale. În acest context, ar fi fost dificil pentru instanțe să evite trimiterea la aceasta. În stabilirea atingerii pragului de defăimare prin gluma contestată, acestea au legat-o de comportamentul în public al reclamantului și de stilul talk-show-ului, deși prin comentarii discutabile. În particular, acestea au notat că reclamantul se îmbrăca „într-un mod colorat” și prezenta show-uri televizate privite, în general, de femei.

Nu era nimic care să sugereze că autoritățile portugheze ar fi ajuns la concluzii diferite dacă reclamantul nu ar fi fost homosexual. Motivul refuzului de a pune sub urmărire părea să fie mai degrabă greutatea acordată libertății de exprimare în circumstanțele cazului și lipsa intenției reclamaților de a ataca onoarea sau orientarea sexuală a reclamantului. În consecință, nu fusese posibil să se speculeze dacă orientarea sa sexuală a avut vreo influență asupra deciziilor instanțelor naționale. Deși pasajele relevante fuseseră discutabile și puteau fi evitate, ele nu avuseseră intenția de a discrimina.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).

(Vezi, de asemenea,

Nikowitz și Verlagsgruppe News GmbH v. Austria

,

5266/03

, 22 februarie 2007;

Alves da Silva v. Portugalia

,

41665/07

, 20 octombrie 2009; și

Welsh și Silva Canha

v. Portugalia

,

16812/11

, 17 septembrie 2013)